Mansarda. Totul despre spaţiul de sub acoperiş

Mansarda, un loc de poveste cu aer cochet, poate aduce o suplimentare considerabilă a spaţiului util, cu un cost redus şi o execuţie rapidă. Indiferent că vrei să construieşti o mansardă, să o amenajezi sau să transformi un pod în mansardă, trebuie să te documentezi şi să ai în vedere câteva aspecte importante, pentru a evita din start dezavantajele ce pot surveni. Între acestea se numără izolaţie precară, umiditate ridicată, prea frig iarna, prea cald vara, lipsă de lumină, etc.

Reguli de aur pentru construcţia şi amenajarea mansardei

Există câteva reguli de proiectare, construire şi amenajare a mansardelor, pe care ar fi bine să le cunoşti. Astfel, înălţimea liberă pentru încăperile de locuit este de minimum 2,55 metri, iar pentru degajamente (băi, debarale etc.) – de 2,30 metri.

Panta acoperişului generează înălţimea peretelui de închidere perimetrală. În cazul unei pante de până în 20˚, peretele va avea înălţimea de minimum 1,5 metri, dacă panta are între 20˚ şi 45˚, peretele va fi de 1,2 metri, iar atunci când panta este de peste 45˚ peretele va avea minimum 1 metru. Înălţimea utilă la 70 cm de perete trebuie să fie de minimum 1,90 metri.

Realizarea unei mansarde trebuie tratată de la început cu maximum de atenţie. Indiferent că te-ai hotărât să mansardezi o construcţie existentă sau să transformi un pod în mansardă, discută cu un profesionist în vederea efectuării unei expertize tehnice. Această experiză va cuprinde mai multe măsuri, pe care trebuie să le iei. Aceasta pentru ca structura existentă să poată suporta greutatea noii construcţii şi, deasemenea, noul spaţiu să fie sănătos, ventilat şi cu lumină suficientă.

În cazul unei construcţii noi, prevăzute cu mansardă, trebuie ştiut care sunt materialele necesare pentru a o realiza într-un mod optim. Chiar dacă execuţia se face relativ rapid, paşii pe care trebuie să-i urmezi pot fi consideraţi “porunci” şi nu trebuie săriţi. Şi amenajarea, în special în ceea ce priveşte mobilarea, trebuie să urmeze reguli, altfel mansarda nu va putea fi locuită în confort, conform stilului de viaţă modern.,

Recomandări de materiale şi finisaje

Mansarda poate avea o structură mixtă, de stâlpi, grinzi, frontoane, centuri de beton şi lemn, sau poate fi integral din lemn. De la început, ca recomandare generală pentru construcţia şi amenajarea mansardei, este indicată folosirea de materiale naturale: lemn, vată minerală, ţiglă ceramică, etc.

Lemnul este un material de construcţie care are multe avantaje: este ieftin, bun izolator termic, uşor de prelucrat, biodegradabil etc. Sunt şi dezavantaje: este combustibil şi foarte sensibil la atacul mucegaiurilor, carilor şi insectelor. Însă, prin tratarea cu substanţe ignifuge, anticari, antifungice, insecticide, lemnul capătă o rezistenţa sporită împotriva inamicilor naturali şi incendiilor.

Important. Zona dintre centura de beton şi cosoroaba pe care se montează căpriorii trebuie hidroizolată cu carton bituminat. Acesta împiedică infiltrarea umezelii în lemn şi reduce riscul putrezirii elementelor structurale din lemn.

Realizarea învelitorii

Elementele din lemn, respectiv căpriorii, până de coamă, doliile, astereala etc., trebuie să fie uscate, tratate ignifug şi împotriva dăunătorilor. Acest lucru se face înainte de a aplica alte straturi de finisaj.
Peste astereală se montează folie anticondens, fixată cu ajutorul unor şipci de lemn, ce vor reprezenta elementele de montaj pentru viitoarea soluţie de finisaj: ţiglă ceramică, tablă etc. Această folie are două feţe: una permeabilă la vapori, care se aşază spre astereală şi are rolul de a difuza condensul către exterior, şi alta impermeabilă, ce împiedică pătrunderea apei, condensului şi prafului în structura materialelor de sub aceasta.

Finisarea învelitorii presupune alegerea soluţiei de acoperire: ţiglă ceramică, ţiglă metalică, tablă, şindrilă bituminoasă etc. Cu toate că fiecare dintre acestea generează păreri de genul pro şi contra, cel mai bine este să începi de la aspect. Gândeşte-te care este impactul pe care vrei să-l aibă. După aceasta, triază în funcţie de durata de viaţă, garanţie, greutate, pantă, izolare, montaj.

Atenţie! Alegerea tipului de acoperiş încă din faza de proiect te ajută să faci cele mai bune alegeri. Deasemenea, economii de bani şi timp.

Izolaţia

Izolaţia termică este foarte importantă şi te ajută să eviţi situaţii de genul prea frig iarna şi prea cald vara. Poate fi realizată cu vată minerală bazaltică, spumă poliuretanică, fulgi de celuloză etc.

Din punctul de vedere al raportului calitate-preţ, cea mai bună soluţie o reprezintă vata minerală bazaltică. Este de remarcat că aceasta are şi rol de izolaţie fonică. Aceasta trebuie să aibă o grosime de minimum 20 cm. Pereţii exteriori pot fi izolaţi cu polistiren expandat, polistiren grafitat sau vată minerală bazaltică.

Bine de ştiut. Distanţa de montaj între căpriori trebuie să fie de 60 cm – aceasta reprezintă lăţimea plăcii de vată minerală bazaltică.

Barieră de vapori aluminizată

Pe timpul iernii, temperatura din spaţiile locuite este considerabil mai ridicată decât cea din exterior. Astfel, vaporilor interiori înregistrează o creştere a presiunii şi, ca atare, încearcă să pătrundă în structura acoperişului. Ei bine, bariera opreşte umiditatea să ajungă în exterior, iar stfel se evită declanşarea procesului de condensare.

Sfat. Folia barieră de vapori trebuie întotdeauna montată pe partea interioară a termoizolaţiei. De asemenea, se recomandă ca suprapunerile şi racordările acesteia la alte elemente structurale (lucarnă, zidărie) să fie realizate în mod etanş, lipite, sigilate. Astfel se va împiedica pătrunderea vaporilor şi a aerului.

Iluminat și ventilație

Destinaţia podurilor era de depozitare şi uscătorie. Lumina naturală era asigurată prin intermediul lucarnelor, deobicei puţine la număr sau ochiuri de geam. Pentru aceste activităţi nu era nevoie de un iluminat conform unui spaţiu de locuit. Locuinţele contemporane trebuie să fie în primul rând sănătoase iar lumina naturală este deosebit de importantă în acest scop. Pentru asigurarea iluminatului natural în mansardă este necesar de făcut anumite calcule.

Raportul dintre aria ferestrelor şi aria pardoselilor va fi:

• la ferestre de mansardă: 1/8 – 1/10
• lucarne 1/6 – 1/8

Se urmăreşte ca ferestrele să fie dimensionate şi amplasate astfel încât să se evite însorirea excesivă şi supraîncălzirea atmosferei interioare a încăperilor. Acest lucru se poate realiza prin orientarea optimă a suprafeţelor vitrate. Anume, N – NE pentru fereastră de mansardă şi N-NE sau S-SE la lucarnă.
Pentru realizarea unei ambianţe luminoase favorabile, se recomandă utilizarea unor materiale de finisaj (pereţi, platforme, pardoseli) cu un coeficient de reflexie cât mai ridicat.

În scopul ventilării naturale, ferestrele de mansardă vor fi astfel dimensionate şi poziţionate încât să fie evitate eventualele surse de poluare (coşuri de fum, ventilaţii de bucătării, canalizări etc).

Reguli de mobilare

Având în vedere geometria variabilă a pereţilor şi tavanului, respectiv relaţia perete vertical – tavan înclinat, pot fi recomandate câteva posibilităţi de mobilare a spaţiului interior al mansardelor, cu destinaţia de locuinţă. Acestea sunt expuse în continuare.

• 

• 

• 

• 

• Pentru dormitor, mobilarea se recomandă a fi făcută în conformitate cu geometria spaţiului construit. Aceasta în sensul că, în cazul în care patul este adosat peretelui scund, se recomandă ca la 70 cm de peretele delimitator să se asigure o înălțime liberă de cel puțin 1,9 m.
• În camera de zi, mobilierul pentru depozitare (biblioteci joase, scrinuri, bufete etc.) se recomandă a fi dispus perimetral. Anume în zonele cu înălţime mai mică de 1,9 m. Condiţia este respectarea înălţimii minime a peretelui scund. Cu alte cuvinte, să existe înălțimea liberă de 1,9 m la 70 cm distanță de peretele scund);
• Acolo unde activitatea specifică se desfăşoară în cea mai mare parte în picioare (respectiv zona frontului de lucru din bucătării), mobilarea trebuie făcută astfel încât activitatea să se desfăşoare în zona cu înălţime mai mare de 1,90 m.
• În camera de baie, lavoarul se poate amplasa în spaţiul cu înălţime liberă de minimum 1,90 m. Vasul de toaletă se poate amplasa în spaţiul cu tavan înclinat. Condiţia este asigurarea, la 70 cm de la perete, a înălţimii libere de circulaţie minime (1,90 m). Recomandarea poate fi respectată la mansardele cu panta acoperişului de peste 20° şi înălţimea peretelui delimitator al mansardei de minimum 1,20 m. Pentru pante mai mici, se recomandă fie dispunerea obiectelor sanitare pe pereţii cu înălţime mare. O altă posibilitate este înălţarea peretelui delimitator al mansardei până la o înălţime convenabil.

• 

Foto: Shutterstock, Pinterest, Ion Diamandi