Podul casei vechi în stil neoromânesc din centrul Bucureştiului a fost amenajat complet rezultând un loft eclectic autentic, un alt univers al casei şi cu totul diferit dar care a început să devină locul preferat al familiei.
Plecând de la potenţialul suprafeţei din pod, s-a mers pe ideea realizării unui open-space de tip lounge, care să ocupe spaţiul de sub acoperiş, un loc în plus de retragere al familiei.
Decorarea podului din vechea casă s-a făcut astfel încât să se păstreze la vedere cât mai mult din suprafeţele de lemn şi cărămidă. Acestea, împreună cu volumetria deosebit de interesantă, creată de acoperişul în multe ape, compun o ambianţă specială.
Spaţiul era mare, de peste 100 mp şi prezenta deasemenea suprafeţe mari de lemn. În mediul urban, rareori vii în contact cu frumuseţea şi nobleţea unui lemn antic şi bine uscat, chiar dacă este deteriorat, plin de cuie şi dat cu var.
Structura de grinzi din lemn
Specifică podului în cauză era o structură masivă de grinzi din lemn, în formă de cruce. Aceasta era plasată pe o mare parte din suprafaţă. Structura grea fixează şi ancorează construcţia în caz de cutremure sau vânturi puternice şi totodată conferă spaţiului un aer interesant.
Dacă se mai adaugă căpriorii, coşurile din cărămidă, lucarnele, acoperişul în multe ape, cu ţiglă solz, şi zidul de cărămidă de pe una dintre laturi, se poate înţelege de ce a fost întrezărit potenţialul uriaş pentru amenajarea unui spaţiu de locuit gen loft, cald şi spectaculos. Lucrările de amenajare au durat circa un an. În acest timp, acoperişul a fost reparat, ţigla veche a fost înlocuită cu una nouă, la fel şi duşumeaua. În locul ochiurilor de geam din pod au fost montate ferestre de mansardă Velux, iar apoi rulouri textile.
O mare importanţă a fost acordată izolării care s-a realizat la interior cu saltele de vată minerală aşezate între căpriori la pereţii înclinaţi precum şi cu celuloză, acolo unde pereţii erau drepţi.
Organizare
A urmat împărţirea spaţiului, realizată cu ajutorul unor pereţi uşori, din gips-carton. Pe pereţii laterali – acolo unde a fost posibil – s-au păstrat la vedere căpriorii vechi.
Rezultatul: un loft de aproximativ 100 mp, care înglobează holul, livingul, diningul şi un salon adiacent. Celelalte încăperi sunt: un dormitor având un mic cabinet de lucru şi un birou.
Recuperarea arhitecturii autentice
Cel mai interesant aspect a fost cel al recuperării arhitecturii grinzilor şi cărămizilor. În ceea ce priveşte lemnul, au fost îndepărtate mizeria şi cuiele de pe suprafaţa lemnului. Tratat apoi simplu, cu ulei de in şi răşină, lemnul a căpătat un aspect viu şi strălucitor. Pentru a fi în ton, duşumeaua a fost băiţuită. Apoi a fost dată cu lac (a mers foarte bine cel folosit pentru ambarcaţiuni), în vederea protecţiei. Tonurile duşumelei sunt ba roşietice, ba galben coniac, ba maro mai închis, stil nuc sau lemn ars.
Pentru cărămidă, munca a necesitat la fel de multă răbdare, curăţarea cu periile de sârmă fiind foarte anevoioasă. Golurile au fost umplute cu var. Combinaţia dintre cele două materiale naturale, precum şi cea dintre culori (roşu-alb) este foarte reuşită, păstrând aspectul antic al structurii. Deoarece exista riscul de se măcina, cărămizile au fost lăcuite (tot cu lac pentru ambarcaţiuni), redându-li-se astfel prospeţimea şi o splendidă culoare vie.
Pe anumite porţiuni s-au folosit lambriuri. Acestea au completat bine decorul din lemn. Finisate cu lacuri speciale, decorul astfel realizat nu pare un accent rustic, ci mai degrabă clasic.
Decor eclectic
Decorul a fost realizat cu piese de mobilier şi accesorii vintage, adăugându-se şi unele noi. Eclectismul este însă caracteristica majoră a amenajării. Suprafaţa mare precum şi numeroasele piese de mobilier au condus către un amestec de stiluri extrem de variate.
Moştenirile în stil clasic şi vintage predomină. Dar tot la fel de bine se întâlneşte stilul tradiţional (covor oltenesc, icoane bizantine, instrumente muzicale africane şi australiene), retro, chubby chic, pe alocuri industrial şi contemporan. Numeroasele opere de artă, tablouri, intră şi ele în aceeaşi ecuaţie, de la clasic la contemporan. Plantele de dimensiuni mari completează decorul.
O piesă interesantă este masa de sufragerie, din lemn masiv, boierească, moştenită de la o mătuşă. În urmă cu 70 de ani, când au fost naţionalizate casele, masa nemaiavând loc într-o încăpere obişnuită, a fost tăiată în două. Una dintre jumătăţi a stat într-o pivniţă umedă peste jumătate de secol. Acum, cele două părţi au fost reunite iar frumoasa masă şi-a găsit un loc foarte bun în mansardă.
Foto: Dave Haas