Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară

Încă din anul 1897 bucureștenii și-au spălat “murdalâcul” la Baia Grivița, cea de-a doua baie publică înființată în Capitală la sfârșitul secolului al XIX-lea. Stabilimentul a însemnat o mare realizare la vremea inaugurării sale, în decembrie 1897; era dotat cu instalații moderne, cu dușuri și bazine cu apă caldă și avea lumină electrică. A căzut Grivița, ultima redută de igienă a bucureșteanului fără apă caldă în apartament sau fără apartament. De curând, ansamblul de clădiri a fost retrocedat; noii proprietari au început lucrările de reabilitare, apoi le-au oprit. Astăzi, la Make Bucharest Great Again, un proiect B365.ro dedicat salvării clădirilor de patrimoniu din București, plonjăm în trecutul plin de clăbuci al igienei personale a bucureștenilor și recompunem -cu date și mărturii- povestea locului de îmbăiere preferat, mai ales, de cei care nu aveau unde să se spele. Ei au fost și sunt mulți. Foarte mulți. Si la 1897, vara, și în 2022, tot vara.

Până nu demult, Baia Grivița a fost în Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București. Surse din PMB ne-au declarat că ansamblul de clădiri monument istoric a fost retrocedat urmașilor proprietarilor (mai multe persoane fizice) acum câteva luni; așteptăm răspunsul oficial al PMB la cererea noastră, pentru mai multe detalii de interes public. Timp de aproape 130 de ani, Baia Grivița a fost plăcerea absolută a bucureștenilor obișnuiți să facă baie “la putină” și la lighean. Ultima baie publică din București a supraviețuit trecerii timpului, a intrat într-o profundă stare de degradare după 1990, a fost reparată și modernizată în timpul mandatului primarului Traian Băsescu, a decăzut din nou, a devenit un loc rău famat iar istoria sa încă se mai scrie.

Baia Grivița, ultima baie publică, unul dintre simbolurile cartierului Grivița-Gara de Nord; “igienă și loisir”

Ion Diamandi este jurnalist, a trăit o viață în casa părinților, care se afla lângă Biserica Antim, “o splendidă vilă Art Deco” demolată de comuniști; din anul 1976 locuiește în Cartierul Grivița-Gara de Nord. A fost martor la toate nefericitele transformări ale zonei istorice, la demolarea Halei Matache, și a urmărit în timp faima și decăderea unui simbol al cartierului, Baia Grivița, ‘loc de igienă și loisir”.

Ion Diamandi: “Baia Grivița a fost construită de doi negustori evrei, Solomon Abramovici și Isac Halimovici. A fost o mare realizare pentru acele timpuri; era cea de-a două baie modernă construită în București, după cea amenajată de Eforia Spitalelor Civile, care era situată pe Bulevardul Elisabeta, unde se află astăzi sediul Primăriei sectorului 5. După primul război mondial, numărul celor care-și puteau oferi o baie cu cadă/duș în casă era încă foarte redus. Spre exemplu, în cartierul Grant-Regie, la o populație de 2000 de locuitori existau în anii ’30 doar două cișmele, două surse de apă tratată. Cum a fost retrocedată Baia Grivița? Nu știm. Baia Grivița a avut dintotdeauna funcțiunea de baie publică, este monument istoric, a fost a Primăriei mereu. În fine, Primăria nu comunică nimic, deși au persoane de PR. Comunică numai când spune Primarul ceva. Spune niște vorbe, dar nu știi dacă acele vorbe se vor întâmpla sau nu; de obicei nu se întâmplă nimic, sunt doar vorbe”.

“Au pus niște schele la Baia Grivița, au renovat doar fațada la etaj, apoi s-au oprit”

Ion Diamandi: “Când am văzut că au fost puse niște schele pe Baia Grivița, acum aproape doi ani, am scris pe site-ul meu lifeandstyle.ro cât de mult mă bucur. Mi-am spus: uite, ce bine că se renovează o clădire care se află într-o zonă atât de decăzută, un imobil cu o arhitectură atât de frumoasă, cu decorații splendide, cu acele bovindouri foarte cochete, cu arhitectură de influență otomană, care amintește de vechile hamamuri din Bucureștiul fanariot. Am vorbit cu muncitorii și mi-au spus că Baia a fost vândută. A funcționat până prin anul 2017. Am avut în mână un pliant publicitar din anul 2017 care spunea că baia are o capacitate de 200 de persoane pe zi și oferă clienților condiții pentru igienă și relaxare în cadrul unui bazin interior. De asemenea, baia dispunea de dușuri cu apă caldă, cabine individuale, o saună cu aer cald și bazine cu apă rece. Lumea din cartier se ducea acolo, era o atracție, un loc pentru igienă și pentru socializare. Acum doi ani au început să renoveze, dar doar fațada și etajul, nu și parterul, apoi s-au oprit. Am trecut pe acolo și muncitorii au dispărut; nu mai lucra nimeni. Acum nu știu ce vrea să facă proprietarul acolo, dar orice ar vrea să facă este foarte greu pentru că intră bani mulți într-o astfel de clădire”.

Înainte de Baia Grivița, dar și după, micii parizieni se spălau în hârdaie și în putini cu doage de lemn; apă caldă la robinet era doar pe Calea Victoriei

Când a fost deschisă Baia Comunală Grivița, în ziua de 18 decembrie 1897, trebuie să fi produs o mare senzație. Bucureșteanul de rând descoperea invenția numită “apă caldă”. Până atunci, cei mai mulți dintre micii parizieni se spălau “fie în căzi speciale de tinichea de zinc sau în hârdaie scunde și largi cu doage de lemn încercuite cu fier, fie în albii din lemn de plută sau de plop, pe care le scobeau anume și le vindeau țiganii rudari. Vara, mulți se mulțumeau cu un duș, instalație proprie, făcută prin fundul curților sau pe după casă și prin magaziile de scânduri ale gospodăriei. Dușurile acestea erau alcătuite dintr-o îngrăditură strâmtă de rogojini, deasupra căreia se atârna o stropitoare de tinichea plină cu apă, pe care și-o deșertau în cap trăgând de o sfoară, legată de pârghiuță ce ridica un căpăcel de pe fundul ei. De binefacerea unei asemeni instalațiuni ingenioase se foloseau, pe rând, toți ai casei, ba uneori chiar unii dintre vecini, ce nu erau pliroforisiți cu așa confort”, “Bucureștii Vechiului Regat, George Costescu, 1944”. “A se pliroforisi” înseamnă “a se lămuri, a se documenta, a se convinge”.

Un anunț publicitar anunța, la 20 ani de la Războiul de Independență, deschiderea Stabilimentului pentru Onor Public. “Direcțiunea Stabilimentului Baia Grivița, situat în Calea Griviței în fața Bisericii Sfinții Voievozi, anunță că a deschis Basinul și Dușele reci pentru sezonul de vară. O baie în basin cu dușe reci costă 65 de bani. Abonament pentru zece băi, 5 lei. Abonament pentru o sută de băi, 40 de lei. Cu această ocaziune aducem la cunoștință Onor Public că basinul de vară pentru băi și dușe reci este unicul din Capitală, fiind construcție nouă, în ce privește instalațiunea, confortul și mărimea sa având 80 de cabine”.

“Direcțiunea a făcut toate sacrificiile instalând în localul basinului un sistem complect de dușe care se alimentează numai cu apă rece de puț, pompată cu presiune puternică”

“În acest basin se poate lua băi la aer liber, alții ziua și seara la lumina electrică, iar după trebuințe este acoperit cu perdele mobile de pânză impermeabilă pentru a apăra pe Onor vizitatori de razele solare, cum și de ploaie. În același timp se recomandă Onor Public că Direcțiunea a făcut toate sacrificiile instalând în localul basinului un sistem complect de dușe, care se alimentează numai cu apă rece de puț, pompată cu presiune puternică. Băile sunt deschise în toate zilele de la orele 5 dimineața, până seara cât de târziu, la lumina electrică. Direcțiunea roagă Onor Public a vizita Stabilimentul Baia Grivița în ce privește băile de abur și de putină clasa I și clasa II, atât pentru Dame cât și pentru Bărbați, și se va convinge de confortul, igiena și moderațiunea prețurilor”.

Uliță cea mare a Târgoviștei a fost iluminată încă din anul 1871; baia era deschisă târziu în noapte

La început de secol XX se întâmplau lucruri mărețe pe Calea Griviței, fostă Ulița cea Mare a Târgoviștei. Apar reședințe importante care se doreau a fi monumentale, proprietatea unor comanditari, în special negustori, care cereau arhitecților case cu etaj și prăvălie la parter. Zona era vie, vibrantă și se dezvolta cu repeziciune. În anul 1871 se introduce pe stradă iluminatul electric, iar linia de transport în comun cu tramcarul începe să funcționeze pe traseul Piața Sfântul Gheorghe-Calea Târgoviștei până la capătul liniei de cale ferată.

Vechea “Ulița cea mare a Târgoviștei” devine principala poartă de intrare în București. Pe tronsonul dintre Gara de Nord și Calea Mogoșoaiei vor circula trăsurile și caleștile celor care soseau sau plecau din București. Numele de Calea Griviței i-a fost atribuit în ziua 2 septembrie 1878, alături de celelalte străzi care au primit nume evocatoare ale Războiului de Independența. Numele are o importanță simbolistică, mai ales că din Calea Griviței -reduta cucerită la Plevna-, se intra în Calea Victoriei.

Inginerul Anghel Saligny a făcut plângere la Primărie; “Baia Grivița consuma multă apă și oferea priveliști nepotrivite”

În acest vad comercial ridică Baia Grivița negustorii Solomon Haimovici și Isac Abramovici, cu un împrumut în valoare de 270.000 de lei, luat de la Societatea de Credit Funciar. Știm despre Haimovici că mai avea o vărărie pe Calea Griviței iar Abramovici ținea o cârciumă în Târgul de Vechituri de pe strada Lazăr. Stabilimentul oferea “băi de putină” și “de abur” organizate în 80 de compartimente, cu două clase de confort, iar în sezonul cald și băi reci într-un bazin exterior. Baia era alimentată cu apă din puțuri proprii și funcționa până târziu în noapte. Mai știm și că marele inginer Anghel Saligny, care avea reședința în apropiere, pe strada Occidentului, a fost deranjat de risipa de apă și a făcut o petiție la Primărie.

Ion Diamandi: “Inginerul Anghel Saligny considera că se consumă prea multă apă pentru schimbarea apei din bazin, ce ar fi putut influența negativ calitatea apei potabile pentru locuințele din zona. În plus, era o chestiune de morală, unele balcoane dădeau spre zona bazinului care oferea priveliști nepotrivite”.

Oare ce fel de budigăi aveau cei care se scăldau la Baia Grivița?

Oare ce fel de costume de baie aveau cei care mergeau la Baia Grivița pe la 1900? Ce budigăi? Puteau cei veniți cu trenul la București- să vândă una alta, un praz sau o găină- să se îmbăieze seara târziu, la lumina becului electric? Din ce scriau ziarele timpului știm că domnii aveau acces la baie în tot timpul săptămânii, iar damele numai sâmbăta. Dacă la bazinul Lido “cu valuri marine” din centru învăța să înoate Regele Mihai, la Baia Grivița veneau muncitorii care lucrau pe șantierele din București. Aici povestea Bazinului Lido, operă de artă Art Deco, astăzi închis, abandonat și ruinat. Aici: A crăpat piscina cu valuri în care înota Regele Mihai. E în centrul Bucureștiului și a fost prima piscină din Micul Paris și din România

Ion Diamandi: “Eu cred că aveau costume de baie; Griviței era o zonă cu restaurante, hoteluri, prăvălii, cu Gară, cu lume cosmopolită. În afară de partea de igienă, baia publică Grivița îndeplinea altă funcționalitate extraordinar de importantă: cea de socializare. Am citit în cartea domnului Adrian Majuru („Cum se distrau românii odinioară”, Editura Corint, 2019), care vorbește despre băile Bucureștiului, că muncitorii veneau de două ori pe săptămână să se îmbăieze, iar sâmbăta după-amiaza era dedicată igienei corporale. Lumea schimba idei la baie. De altfel, în filmul lui Lucian Pintilie, “De ce trag clopotele Mitică?” apare o scenă filmată într-o baie publică în care se vede cum socializau Miticii, cum discutau în bazine cu apă fierbinte și făceau politică”. Baia Grivița face trecerea de la băile cu abur turcești -numite hamamuri sau feredee – la băile moderne”.

În timpul mandatului primarului Traian Băsescu Baia Grivița a fost reparată pentru cei care nu aveau unde să se spele, din pricina neachitării facturilor la întreținere

În vara anului 2002, Baia Grivița a fost reparată, puțin modernizată (cu 700.000 de euro) și inaugurata cu pompă de Primarul de atunci al Capitalei, Traian Băsescu. Edilul îi invita pe cei debranșați de la rețeaua de termoficare să vină să se spele. “Am constatat că locatarii blocurilor unde apa caldă este sistată din cauza neplății facturilor către Regia de Termoficare nu au unde să se spele și ne-am gândit să apelăm pentru ei la sisteme mai vechi. Am alocat astfel, din bugetul local, șase miliarde de lei pentru punerea în funcțiune a Băii Grivița și sunt convins că foarte mulți oameni doresc să o utilizeze”, Traian Băsescu în anul 2002, Sursa ziarul Curentul.

Câțiva ani mai târziu, în anul 2013, Baia Grivița ajunsese din nou într-o stare jalnică. Sauna, cabinele de duș și bazinul au fost afectate de infiltrații din cauza umidității, mai ales că imobilul nu era dotat cu un sistem de ventilație.

“Este ultima noastră baie, ar fi putut să fie renovată deștept și transformată în hamam, cum sunt cele de la Budapesta”

Ion Diamandi: “Este ultima noastră baie. Stilul nostru de viață s-a schimbat foarte mult, ceea ce este bine. Lumea preferă să facă baie în baia proprie. Ar fi putut însă să facă cineva ceva cu Baia Grivița, să facă o renovare deșteaptă, să o transforme într-un hamam, cum sunt băile turcești de la Budapesta, cele cu apă termală de pe malul Dunării. Deși au mai mult de o sută de ani, băile de la Budapesta funcționează și sunt foarte bine întreținute. Ar fi putut să fie hamam, poate și cu o mică parte de muzeu despre istoria îmbăiatului bucureștenilor. Ar fi contribuit la regenerarea și revitalizarea zonei. Eu nu am speranțe astăzi; sunt multe proiecte în derulare în București care sunt anunțate furtunos și se termină înainte de a începe. Simt o deziluzie imensă, în sensul că Primarul de azi a ajuns Primar în primul rând pentru ideea de Salvați Bucureștiul. A salvat ceva, însă acum nu își mai manifestă această idee. Ar fi fost grozav ca Primăria să aibă cu locuitorii Bucureștiului o relație de colaborare și înțelegere, dar acestea sunt visuri”.

Despre noua funcțiune a Băii Grivița, in curând.

Interviu: Antoaneta Dohotariu

Sursa: B365.ro