Un posibil viitor: case rotunde şi deschise

Trăim în case paralelipipedice, iar mobilierul, accesoriile şi aparatele electrocasnice prezintă mai mult sau mai puţin unghiuri, fiind concepute pentru încăperi tot paralelipipedice. Totuşi numai în acest mod putem utiliza spaţiul optim. Corespund acestea, însă, sensului dat astăzi eficienţei? Afirmăm că dorim ca totul să fie cât mai natural. Uităm însă la construcţia caselor că natura nu lucrează niciodată în unghiuri, că este mai probabil să ne găsim confortul între volume, suprafeţe şi linii curbe!

Într-atât ne-am obişnuit cu formele dreptunghiulare, încât clădirile rotunde ne sunt, dacă nu străine, oricum ciudate.  Astfel spaţiile de locuit rotunde ni se par chiar absurde.

Totuşi structurile rotunde oferă în mod sigur anumite avantaje. Ce ne este străin astăzi are rădăcini adânci în alte culturi. Aici unele dintre acestea au atins un nivel înalt al civilizaţiei. Aşadar, ar fi deosebit de profitabil să învăţăm din experienţele pozitive.

De la tulou la domul geodezic

De fapt, ideea caselor rotunde nu este nouă, ci se regăseşte în multe zone din Asia (în special în China) şi Africa şi chiar în regiunile polare.În mod simila, formele circulare au fost utilizate de-a lungul a mii de ani. Astfel, ele pot fi regăsite în Antichitate, Evul Mediu, Iluminism şi, bineînţeles, în epoca modernă.

În cultura chineză, tulou, adică locuinţele tradiţionale erau construite în sud-estul ţării încă din secolul al XII-lea. Ele prezentau o organizare complexă. Erau ridicate în jurul unei curţi interioare circulare. Pereţii sunt înalţi din lut. Aceste case rotunde puteau ajunge la cinci niveluri şi găzdui aproape 800 de persoane.

Până în zilele noastre, o parte din populaţia mongolă (în special cea nomadă) trăieşte în iurte rotunde. Deasemenea, inuiţii locuiesc în igluuri din zăpadă, tot rotunde.

În mod similar, în istorie, Colosseum-ul (cel mai mare amfiteatru din lume), bisericile, domurile şi moscheile, donjonurile şi turnurile castelelor (în Evul Mediu), Vila Rotonda  (în perioada Iluminismului) s-au remarcat prin formele lor circulare. Cheese Bell (arhitectură experimentală după Primul Război Mondial în Germania), farurile, turnurile de apă, iar în zilele noastre stadioanele (deşi, în interior, suprafeţele de joc sunt dreptunghiulare), muzeele, sălile de spectacol şi numeroase clădiri rezidenţiale se remarcă deasemenea prin forme circulare.

Construcţii tip dom moderne. Casă ecologică în formă rotundă

Domul este un element structural comun arhitectural care este foarte asemănător cu jumătatea unei sfere. Cele mai cunoscute şi recunoscute domuri reprezintă structurile arhitecturale care finalizează bisericile (cum este Domul Basilicii Sfântului  Petru din Roma) sau clădirile oficiale importante (cum este Capitoliul din Washington), fiind simultan tavane şi acoperişuri.

Arhitecţi renumiţi, ca Frank Lloyd Wright, Bruno Taut, Zaha Hadid sau Frank Gehry, au avut un apetit special pentru construcţii de acest fel. De asemenea, multe dintre casele ecologice care au fost ridicate în ultima perioadă sunt domuri geodezice. Ele sunt caracterizate printr-o formă sferică, ce le protejează de razele soarelui şi de vânturile puternice, care nu se mai lovesc perpendicular de ziduri. Deasemenea tot forma sferică le asigură o încălzire solară mai bună în sezonul rece.

Kaselglocke (Cheese Bell), casa rotundă modernă

În cadrul experimentelor arhitecturale începute după Primul Război Mondial, arhitectul Bruno Taut a creat în anul 1921 o casă acoperită cu o structură din lemn în formă de dom. Aceasta va fi cunoscută sub numele de Kaselglocke (Cheese Bell), datorită asemănării sale  cu clopotul de sticlă care se pune pe un platou pentru a proteja brânza. Casa a fost construită de scriitorul Edwin Koenemans în 1926 în oraşul artiştilor Worpswede din Germania. Intrând în categaria arhitecturii organice precum şi fiind foarte interesantă din punctul de vedere al locuirii şi stilului de viaţă în astfel de spaţii, actualmente casa este muzeu.

Încă de la acea dată, locuirea într-un astfel de spaţiu circular  era considerată foarte confortabilă (cosy). Astfel, diametrul de 10 m asigură un spaţiu extrem de generos pentru o familie, inclusiv la etaj. De altfel, Edwin Koenemans obişnuia să închirieze acest spaţiu. Coşul formează axele principale în jurul căreia se deschid camerele individuale, atât la parter cât şi la etaj. La parter, în livingul de dimensiuni mari se regăseşte un şemineu impunător. Faţă de proiectul iniţial, în care ferestrele aveau mai degrabă formă triunghiulară, casa construită are ferestre dreptunghiulare. Cele de la etaj sunt situate în lucarne.

Şi în Războiul Stelelor

Inspirându-se din arhitectura caselor din deşert, a căror formă circulară face faţă mai bine condiţiilor climaterice vitrege din această zonă, George Lukas şi-a imaginat încă de acum aproape o jumătate de secol casele viitorului ca având această formă. Pentru „Războiul Stelelor”, el a construit în deşertul Sahara (Tunisia) un oraş cu locuinţe circulare.

Realizate subteran, casele troglodiţilor, aflate de asemenea în deşertul Sahara, sunt rotunde şi au în centrul lor o curte. Aceasta are mai multe roluri: spaţiu ce înlesneşte accesul luminii, grădină şi loc de socializare. Încăperile sunt săpate în pereţi circular, eventual pe mai multe etaje. Multe dintre ideile acestor construcţii se regăsesc în prezent în arhitectura caselor ecologice. Deasemenea, mulţi arhitecţi s-au inspirat tot din aceste idei prefigurând casele ideale ale viitorului  (vezi proiectele DAS HAUS).

Dar de ce circular, rotund?

Ca forme de bază, cercul şi, respectiv, sfera (în spaţiu) au o semnificaţie aparte, reprezentând unitatea şi ordinea ideală. Fiecare punct de pe cerc sau de pe suprafaţa sferei este egal depărtat de centru. Dispare ideea de „în faţă” sau „în spate”, de început sau de sfârşit. Cu alte cuvinte, „nu mai există muchii, bariere sau colţuri”, aşa cum spune designerul Sebastian Herkner, referindu-se la proiectul său de casă perfectă (Das Haus, 2016)

Arhitectura organică

Forma rotundă corespunde principiilor de design ale arhitecturii organice. Astfel structurile proiectate în acest stil arhitectural nu sunt numai manifestări sociale şi culturale. Acestea influenţează viaţa celor care interacţionează cu ele atât la interior, cât şi la exterior. O idee fundamentală a arhitecturii organice este aceea de a proiecta casele plecând de la interior şi ajungând gradat la exterior. Aceasta înseamnă că cerinţele legate de stilul de viaţă, confortul, se află în centrul proiectării. În concluzie, o structură de acest fel este menită să vină în continuarea mediului înconjurător.

Cele mai cunoscute exemple de arhitectură organică sunt Muzeul Guggenheim din New York, Falling Water House (Frank Lloyd), Kaselglocke din Worpswede (Bruno Taut), Casa Operei din China (Zaha Hadid), Sala de Concerte Walt Disney din Los Angeles (Frank Gehry) etc.

DAS HAUS 2016, o casă circulară

Ediţia din anul 2016 a expoziţiei imm cologne, în cadrul căreia se prezintă  proiectul unei case (Das Haus – Interiors on stage) ce punctează atât tendinţele în design, cât şi schimbările în stilul de viaţă, a repus pe tapet tema locuinţelor circulare.

Casa propusă de către Sebastian Herkner, designerul desemnat să conceptualizeze acest proiect, a fost ceva deosebit, într-un contrast îndrăzneţ nu numai cu locuinţele propuse în ediţiile anterioare, ci şi cu convenţiile de trai de până acum. Este o construcţie circulară, desfăşurată pe 200 de metri pătraţi, mai mult sau mai puţin transparentă, lipsită de pereţi solizi.

Designul aduce vag cu cel al unei iurte sau cu arhitectura tradiţional chinezească, asigurând o protecţie bună la vânt, soare şi frig. În interior, întocmai ca miezul unei cepe, se găseşte o curte sau o grădină care joacă un rol conceptual foarte important. Este cel mai plin de viaţă loc de întâlnire al locuinţei. Mobilierul, aşezat în mod liber, ca pe o scenă, acoperă un spectru extrem de divers de obiecte. De la canapele şi scaune până la piese de exterior şi lămpi, acestea provin de la branduri importante, dar şi de la „jucători” mai mici, care realizează produse autentice, într-o serie mică.

 „Casa pe care am conceput-o este foarte deschisă: te invită să intri, să simţi, să împărtăşeşti, să comunici cu alţii. De aceea, forma circulară a fost cea mai potrivită”, spune Sebastian Herkner.

Avantajele caselor rotunde

În cazul caselor circulare, proiectarea trebuie să definească şi să rezolve în primul rând organizarea spaţială. Prin absenţa zidurilor solide şi fixe, de exemplu, rezultă mai mult spaţiu şi o flexibilitate mai mare. Prin urmare, se simplifică adaptarea şi reconfigurarea structurii interioare. Desigur, o astfel de arhitectură implică schimbări importante atât în stilul de viaţă, cât şi în industria mobilierului. 

În mod cert, aceste case prezintă numeroase avantaje. Sunt stabile, prezintă un grad de protecţie şi izolare superior, necesită mai puţine materiale faţă de cele paralelipipedice cu aceeaşi suprafaţă locuibilă. Toate acestea se pot demonstra matematic. Astfel, atât pierderile de energie, cât şi cantităţile de materiale folosite pentru ridicarea lor sunt în medie cu 13% mai mici comparativ cu cele mai bine construite case clasice.

De asemenea, casele rotunde sunt mai ferite de razele soarelui în sezonul cald şi de vânturile puternice. În sezonul rece sunt încălzite mai bine de lumina solară. Mai sunt şi beneficii suplimentare. Când temperatura scade, casele rotunde au o expunere mai mare la soare. În timpul iernii, razele soarelui pătrund în interior, sfera oferind suprafaţă de expunere mai mare. În schimb, în timpul verii, razele soarelui cad perpendicular pe un acoperiş plat însă pe o sferă încălzesc o suprafaţă mult mai mică.

Desigur, în cazul unor astfel de construcţii, apare problema deschiderilor. Datorită tehnologiilor actuale, însă, există numeroase soluţii care pot rezolva lesne neajunsul ferestrelor curbate, precum şi inconveniente de tipul cum să fie produs şi aranjat mobilierul fără colţuri.

În prezent sunt oferite pe piaţă numeroase modele şi tipuri de domuri geodezice din lemn, metal sau sticlă. Acestea pot fi personalizate şi configurate în mai multe moduri, inclusiv cu acoperiş verde. Sunt împărțite triangular şi pot avea deschideri foarte mari. Aceasta fără a se utiliza însă în acest scop puncte de sprijin interioare, ci doar susținere perimetrală.

Foto: imm cologne, shutterstock