Casă în stil neoromânesc cu trandafiri şi magnolie

Multe dintre casele istorice au fost demolate, multe şi-au găsit alte destinaţii – restaurante, galerii de artă sau muzee, saloane de înfrumuseţare, concept store-uri etc. – sau au ajuns în condiţii dezolante (nerestaurate, fără îmbunătăţirile necesare), deşi prezintă o valoare arhitecturală incontestabilă. Există însă şi excepţii, în cazul cărora stilul de viaţă este în concordanţă deplină cu eleganţa şi stilul casei.

Rafinament neoromânesc şi elemente eclectice

Având o vechime de peste un secol, casa istorică din imagini, aflată în centrul Bucureştiului, este construită în stil neoromânesc şi are o structură de rezistenţă portantă. Terenul pe care a fost construită este de 400 mp, mărimea suprafeţelor când s-a făcut parcelarea

Ca în majoritatea cazurilor, deşi caracteristicile de bază au rămas neschimbate, arhitectura casei a adăugat şi câteva elemente decorative aparţinând altor curente arhitecturale. Lucrul nu trebuie să surprindă cel puţin din două motive.

Arhitectura locală din România a cunoscut multe influenţe ca şi întreaga cultură, dar în principal  cele orientale şi occidentale. Pe de altă parte, construcţia casei prezentate a început în anul 1905 în urma parcelării terenurilor din apropierea gării. Finalizarea avea să se producă însă abia peste 20 de ani, perioadă în care s-a desfăşurat un război mondial şi au apărut mai multe curente

Renovare şi amenajare pentru un nou stil de viaţă

Suprafaţa construită a casei este de 340 mp, în calcul intrând şi podul mansardat unde se găseşte un spectaculos loft.  Parterul, având o înălţime grandioasă de 4 metri, are în componenţă 7 încăperi. Dintre acestea doar una are funcţiunea de dormitor. În afară de birou, restul încăperilor sunt saloane care se pot deschide şi astfel se asigură fluenţa spaţiului.

Organizarea interioară pentru o casă în stil neoromânesc a suferit modificări cu trecerea timpului. Aceasta mai ales în măsura în care locuinţa a fost dotată cu instalaţii noi pentru un confort modern, în concordanţă cu schimbarea stilului de viaţă. Mai puţin cunoscut este faptul că la momentul demarării proiectului casei, bucătăriile erau plasate la pivniţă. Acolo găteau slujnicele care aduceau apoi bucatele sus în casă.

Stilul neoromânesc

Stilul neoromânesc reprezintă un amestec de elemente bizantine (cum ar fi arcadele scurte, coloanele mici şi groase), etnice, ţărăneşti, elemente motive de arhitectură otomană (aspectul masiv, de cetate, al caselor) şi chiar de renaştere italiană târzie. Este distinctiv prin compoziţia faţadelor şi ornamente.

Tipul de clădire care stă la baza stilului neoromânesc este “cula”, un tip de casă fortificată din a doua jumătate a secolului al XVII-le. Alte surse de inspiraţie sunt bisericile ortodoxe şi arhitectura palatelor construite de domnitorul Constantin Brâncoveanu. Palatul de la Mogoşoaia este exemplul cel mai elocvent). Din acest motiv, uneori, stilul neoromânesc este numit şi stilul brâncovenesc. Acesta a început să fie asimilat de românii înstăriţi în primii ani ai secolului al XX-lea, în perioada de dinaintea primului război mondial. Cam în acelaşi timp se practica în arhitectură stilul Art Nouveau. Unii specialişti consideră că şi stilul neoromânesc se încadrează în acest curent.

Vila Mina Minovici, arh. Ion Mincu

Arhitectul Ion Mincu este considerat de drept și de fapt inițiatorul şi promotorul acestei mișcări arhitecturale. Printre clădirile celebre în acest stil se numără Bufetul de la Şosea, în prezent, restaurantul „Doina”, din Şoseaua Kiseleff, Vila Mina Minovici, Vila Robescu din Sinaia, etc.

Arhitectură neoromânească, decor eclectic

Având o vechime de peste un secol, locuinţa din imagini, aflată în centrul Bucureştiului, este construită în stil neoromânesc. Ca în majoritatea cazurilor, deşi caracteristicile de bază au rămas neschimbate, arhitectura casei a adăugat şi câteva elemente decorative aparţinând altor curente arhitecturale. Lucrul nu trebuie să surprindă cel puţin din două motive. Arhitectura locală din România a cunoscut multe influenţe ca şi întreaga cultură, dar în principal  cele orientale şi occidentale. Pe de altă parte, construcţia casei prezentate a început în anul 1905 în urma parcelării terenurilor din apropierea gării. Finalizarea avea să se producă însă abia peste 20 de ani, perioadă în care s-a desfăşurat un război mondial şi au apărut mai multe curente.

 Atuuri

Casa surprinde prin câteva puncte forte. Şarpanta s-a păstrat într-o stare excepţională, mai ales ţinând cont de vechime ei. Curtea de lumină este o soluţie excelentă, foarte rară în ţară. Aceasta asigură atât o bună ventilare, cât şi iluminatul natural. Acoperişul în mai multe ape este din ţigle ceramice, ceea ce conferă măreţie imobilului

Stilul iniţial al casei nu a rămas absolut intact. Folosirea altor elemente de arhitectură şi decor, într-un mix original, conferă unicitate şi adaugă valoare proprietăţii. Mortarul utilizat şi finisajele sunt de foarte bună calitate. Uşa de la intrare, cu un frumos desen în fier forjat, este în stil Art Déco, apărut după Primul Război Mondial. Ancadramentele ferestrelor sunt de inspiraţie balcanică.

Climatul din interior este foarte plăcut. Pereţii dubli din cărămidă asigură o eficienţă energetică bună. Astfel, în sezonul cald nu este necesară folosirea de aparate de aer condiţionat, fiind suficiente sistemele de umbrire din interior.

Desenul stucaturilor (atât cele de exterior cât şi de interior)  inspiră un aer mediteranean, grecesc şi italienesc. Acesta se continuă şi în cazul stilului curţii interioare.

Au fost păstrate toate elementele iniţiale care caracterizează o casă în stil neoromânesc. Între acestea, ferestrele din lemn, coşurile din cărămidă având o siluetă în concordanţă cu ferestrele alungite. Deasemenea, feroneria, clanţele, parchetul de stejar, uşile încasetate, sobele din cahle ceramice şi chiar ingeniosul sistem de aerisire cu lanţ.

Deoarece la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial o schijă a căzut pe acoperişul casei, acesta a necesitat renovare.

Ambianţă eclectică şi la interior

Sobele şi vitraliile provin de la furnizorii vienezi. Structura din lemn masiv în formă de cruce din pod nu susţine acoperişul ci doar are rolul de a stabiliza construcţia. Este o soluţie germană, care se mai întâlneşte doar la unele case săseşti din Transilvania.

În living, piesa de rezistenţă este soba din cahle porţelanate, cu un frumos desen central. Fumurile au  fost refăcute recent iar soba este acum complet funcţională. Celelelte sobe sunt în foarte frumoase culori pastelate, diferite pentru fiecare încăpere.

• 

• 

Mobilierul din living, lucrat la Viena în perioada interbelică, este în stil Art Nouveau, iar cel din dining este florentin. Ambianţa este întregită de plante luxuriante şi mobilier de stil. Multe piese sunt Louis Philippe, vitrina este Ludovic al XV-lea, covoarele orientale iar tablourile sunt realizate de  pictori consacraţi.

Ambientul de interior propune trei universuri complet diferite, ce constituie  (toate) puncte de interes major. Parterul prezintă un decor cu rafinament clasic, mansarda este amenajată în stil eclectic iar curtea interioară asigură legătura cu natura.

În living predomină o atmosferă cozy datorată şi numeroaselor decoraţiuni şi accesorii. De aici putându-se trece în sufrageria care poate asigura mese cu fast.

Foto: Cătălin Nenciu, Dave Haas

Video: Eugen Simion