Licitaţia de vară Artmark nu confirmă căderea pieţei de opere de artă

Desfăşurată ieri, 11 iunie, în format online, licitaţia de vară organizată de Artmark nu a demonstrat că piaţa operelor de artă din România cunoaşte o criză după perioada (de vârf a) pandemiei. De altfel, aşa cum am arătat într-un articol precedent nici licitaţia de primăvară, desfăşurată tot online în plină perioadă de stare de urgenţă nu a arătat o cădere a pieţei. Datele statistice demonstrează astfel clar teza privind profitabilitatea ridicată a investiţiei în opere de artă.

Înaintea acestei licitaţii (de vară), multe semne de întrebare planau asupra pieţei operelor de artă. Întrebarea principală era în ce măsură pandemia poate duce la scăderea drastică a pieţei. Formula online, teama potenţialilor cumpărători de a face cheltuieli importante în perioadă de criză, lipsa lichidităţilor, scăderea cifrei de afaceri ale firmelor precum şi a veniturilor persoanelor fizice, toate acestea pledau pentru o licitaţie cu rezultate slabe. Într-adevăr, licitaţia online poate fi o piedică pentru cei care nu văd lucrarea în mod real, de exemplu, cei interesaţi din provincie. O pictură, ca orice operă de artă sau obiect de design transmite o vibraţie, care nu este aceeaşi când vezi o fotografie. Altfel, muzeele ar fi goale. Şi totuşi, zilnic, mii de oameni stau ore întregi admirând la Luvru tabloul Giocondei, când ar putea sta acasă să se uite la albume, la tv sau chiar pe telefon.

Investiţia în opere de artă se menţine profitabilă

În cazul licitaţiei de ieri, se pare că mai puternică a fost pentru consumatori ideea de a-şi proteja veniturile şi economiile prin achiziţia de opere de artă decât teama unei investiţii păguboase. Pe de altă parte, să nu uităm că Artmark era deja pregătită pentru formula online, aceasta funcţionând de mult timp la această casă de licitaţii pentru colecţionarii din provincie. Iarăşi, prezenţa la licitaţie a lucrărilor “greilor” (Grigorescu, Tonitza, Luchian, Petraşcu) precum şi a numeroaselor lucrări bune semnate de artişti din eşaloanele imediatei apropieri de aceştia, a făcut extrem de atractivă participarea la licitaţie.

Ca rezultat net, s-au făcut vânzări de 1,128 mil. de euro, ceva mai puţin decât la licitaţia de primăvară (1,25 mil. euro) şi evident sensibil mai mici faţă de licitaţia de iarnă 2019. Este deci o scădere dar nu una îngrijorătoare.

Nu au fost înregistrate niveluri exorbitante de achiziţii şi, mai mult, pare că cele mai valoroase lucrări se pot achiziţiona la preţuri ceva mai mici.

Cele mai bine vândute lucrări

Referitor la cele mai mari preţuri înregistrate, se potriveşte proverbul: “când doi se bat, al treilea câştigă”. De obicei, concurenţa era între lucrările lui Nicolae Grigorescu şi Nicolae Tonitza iar ambii se “prezentau” la această licitaţie cu mai multe lucrări ce anunţau un potenţial special de licitaţie.

De data aceasta, însă, lucrarea “Vas cu garoafe”, semnată de Ştefan Luchian a fost adjudecată contra sumei de 125 000 de euro, fiind şi singura care la această licitaţie a trecut pragul de 100 000 de euro.

În acelaşi timp, lucrările lui Tonitza, “Afize” şi “Veneţiană”, evaluate fiecare la 60 – 90 000 de euro, au fost cumpărate cu 80 000 şi, respectiv, 70 000 de euro.

În ceea ce priveşte Grigorescu, cea mai bine vândută lucrare a fost “Care cu boi venind de la câmp”, adjudecată cu 45 000 de euro.

În schimb, lucrările evaluate în plaja de până la 10 000 de euro, au fost mult mai licitate, obţinându-se valori care depăşeau cu mult nivelul superior al estimării iniţiale.

Iată şi un exemplu luat la întâmplare. Lucrarea “Iarna în satul bunicilor” aparţinând lui Rudolf Schweitzer-Cumpăna, evaluat la 700 – 1200 de euro, a fost achizţionat cu 3250 de euro, aproape de 3 ori mai mult decât valoarea superioară a estimării iniţiale.

Foto: Artmark