Rocăria şi grădina organică

Elementele naturale precum pietre, nisip, plante, gazon, apă, care intră în compoziţia rocăriei o fac pe aceasta ideală pentru o grădină eco. În plus, „insecticidele” şi „pesticidele” folosite în acest caz sunt şi ele organice. Printre pietre se pot strecura plante alpine, deoarece acestea sunt foarte rezistente.

Totuşi design

Pentru un aspect reuşit al grădinii, rocăria trebuie să aibă în primul rând un aspect natural şi un anumit aliniament. Se indică folosirea pietrelor de acelaşi tip şi construirea unor pante line. Dacă se doreşte un aspect sălbatic al grădinii, este recomandat ca plantele să fie sădite la întâmplare, fără o ordine anume.

Dar o grădină care nu este corect irigată, îşi va pierde din frumuseţe în foarte scurt timp. Astfel, vegetaţia aleasă trebuie să fie adaptată climatului zonei în care se află grădina deoarece în aşa fel se va face economie la apă, iar şi plantele vor fi frumoase şi sănătoase. Erika, urechelniţa, floxul, dediţelul sau creţişoara sunt doar câteva dintre plantele indicate.

Specialiştii sunt de părere că este indicată utilizarea plantelor rezistente la secetă. Dar această opţiune nu are doar un rol decorativ, ci, pe lângă faptul că se face economie la resursele de apă pentru irigaţii, încurajează dezvoltarea microorganismelor la nivelul solului. Acestea atrag păsările şi insectele, determinându-le să se comporte ca insecticide şi pesticide naturale.

Economisirea resurselor

Economisirea resurselor naturale şi a materialelor a determinat apariţia pentru grădina organică. Aceasta este autosustenabilă, în timp ce grădinile tradiţionale trebuie udate cel puţin o dată pe săptămână. În grădina organică se utilizează îngrăşăminte naturale, precum compostul şi mraniţa, iar bolile sunt tratate cu ajutorul insectelor benefice plantelor, precum păianjeni, gândăcei sau gărgăriţe.

O grădină veşnic verde

Dacă se doreşte ca grădina să rămână verde tot timpul anului, acest lucru se poate reuşi cu ajutorul arbuştilor şi coniferelor, cu alte cuvinte, o grădină montană, mai ales dacă terenul este în pantă sau are mici coline. Dacă terenul curţii este complet plat, precum şi pentru separarea grădinii de exterior se poate recurge la înălţarea cu pământ a extremităţilor.

Pietrele, eventual de dimensiuni mai mari vor întregi aspectul montan al grădinii. Pentru un aspect verde timp îndelungat, se poate opta  pentru stejari galbeni, mesteceni, berberis roşu, albiţia şi rustifina. Acestea trec toamna prin nuanţe de la galben la roşu şi sunt plantele care conferă culoare grădinii, în timp ce tuia şi cedrii marchează prin forma lor relieful şi sunt verzi pe tot parcursul anului, indiferent de anotimp.