Bucureştiul plânge din nou: încă o casă demolată ilegal în zonă protejată, în cartierul Cotroceni

Fundaţia Propatrimonio protestează şi lansează un Apel pentru salvarea patrimoniului construit din România. Acest apel este o scrisoare transmisă Ministrului Culturii de către preşedintele Fundaţiei Pro Patrimonio România, arh. Şerban Sturdza. Scrisoare a fost semnată de 170 de personalități, instituții și organizații. Fundaţia Propatrimonio invită la semnarea Petiția pentru salvarea patrimoniului.

Publicaţia noastră a luat atitudine în permanenţă împotriva abuzurilor şi demolărilor caselor vechi în general şi în special a monumentelor şi a imobilelor din zone protejate. Atragem atenţia, la rândul nostru, asupra lipsei totale de oportunitate de a se construi în cartiere rezidenţiale cu istorie clădiri moderne de tipul celor de birouri din beton şi sticlă, care nu au ce căuta într-o astfel de zonă, fiind total nepotrivite cu specificul arhitectural al acesteia.

Un exemplu este şi cel al publicării cazului, adus în faţa opiniei publice de către Asociaţia ÎnCotroceni, a demolării fără autorizaţie de construcţie a unei clădiri din carierul Cotroceni, de pe strada Dr. Lister. Bineînţeles că autorităţile nu se sinchisesc de loc faţă de luările noastre de poziţie, probă fiind faptul că, iată, situaţia se repetă.

Cartierul Cotroceni, scurtă prezentare

Prezentăm o scurtă descriere a cartierului Cotroceni, care sperăm să convingă, o dată în plus de ce demolările de case din acest perimetru nu ar trebui să se întâmple.

Cotroceniul este o comunitate simbol a Bucureştiului, un loc cu o istorie veche, plină de clădiri istorice, case, grădini şi de oameni cu poveşti frumoase care merită spuse şi cunoscute. Mulţi dintre cei care locuiesc în Cotroceni se identifică printr-un spirit comun, de apartenenţă la un spațiu de locuire special, unic pentru Bucureşti.

Varietate stilistică interbelică, șarm burghez

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Diversitate stilistică a „locuințelor-vilă” coagulează caracterul particular al cartierului Cotroceni: de la cele câteva construcții tipice finalului de secol XIX, la varietatea stilistică interbelică ce adună deopotrivă construcții neoromânești, arhitectură art-deco în variate forme sau modernism ceva mai îndrăzneț.

Casele cu două etaje, spațioase și de cele mai multe ori fără curte sau cu o curte foarte mică, gardurile joase şi transparente permițând grădinilor de fațadă să participe la imaginea străzii, frumoșii copaci bătrâni, străzile pavate cu piatră cubică erau cele care dădeau cartierului un caracter aparte și un liniștit aer burghez care mai este încă păstrat până în zilele de astăzi.

Nu mai puțin importantă este unitatea tipologică cu diversitate stilistică arhitecturală din cartier care realizează o imagine de ansamblu omogenă (mici vile dispuse in vegetație). Aceasta unitate s-a realizat prin retragerea cu 4 metri a caselor de la stradă (majoritatea acestora fiind poziționate independent pe parcelă), înălțimea mică a construcțiilor de maxim 2 etaje precum și aliniamentul stradal de copaci.

Proprietarii caselor și locuitorii cartierului erau în marea majoritate oameni cu ocupații liberale: doctori, avocați, arhitecţi, artiști dar și oameni de afaceri. Cotroceniul a fost deasemenea unul dintre cele mai cosmopolite cartiere, fiind locuit de multe familii străine, în special „etnici” germani. Acest lucru se reflectă și în diversitatea stilurilor arhitecturale ale caselor şi grădinilor sale.

Prezentăm în continuare în integralitate scrisoarea care prezintă situaţia demolărilor ilegale, transmisă de preşedintele Fundaţiei Propatrimonio şi semnată de importante personalităţi din ţară.

Scrisoarea Fundaţiei Propatrimonio

În contextul recentei demolări a imobilului din str. Frédéric Joliot-Curie 22, Zona construită protejată nr. 45 Cotroceni — ultima dintr-un șir de zeci care s-au petrecut în perioada post-dictatură în capitala unei țări europene —, noi, semnatarii acestei scrisori*, considerăm imperios necesară racordarea legislației, a procedurilor de avizare, autorizare și control la bunele practici europene pentru conservarea, restaurarea și punerea în valoare a mărturiilor identității culturale naționale.

Situația actuală a patrimoniului construit în România necesită reglementare fermă, rapidă din partea Ministerului Culturii, autoritatea publică centrală responsabilă de elaborarea și aplicarea strategiei și politicilor în domeniul culturii.

Patrimoniul construit este o resursă neregenerabilă. Credem cu tărie că situația sa este gravă și că se îndreaptă accelerat spre distrugere.

Zonele construite protejate sunt atacate constant prin demolarea sau mutilarea unor clădiri valoroase, precum și prin construcții noi, străine caracterului locului.

Lista Monumentelor Istorice nu este nici până astăzi completă. Clasările inițiate de organizații profesionale și de ONG-uri sunt blocate de o metodologie greoaie, gândită parcă pentru a fi imposibil de aplicat, precum și de aparatul administrativ. Multe clădiri neclasate sunt astfel iremediabil pierdute.

Cadrul legislativ de protecție a patrimoniului este încă neadaptat la practica europeană, permițând, fără riscul unei sancțiuni, derapaje în procedurile de avizare și intervenții de natură să distrugă moștenirea culturală locală și contribuția națională la patrimoniul european.

Prin urmare, am transmis domnului Bogdan GHEORGHIU, Ministrul Culturii, pe care îl apreciem pentru toate eforturile pe care le face pentru integrarea României în lumea valorilor europene, o Scrisoare deschisă, prin care solicităm un cadru legislativ adecvat pentru a încuraja buna întreținere și conservarea / restaurarea monumentelor și clădirilor valoroase din zonele construite protejate, un statut juridic clar, cu reală protecție pentru clădirile din ansamblurile urbane clasate monument istoric și din zonele protejate, actualizarea listei arborilor monument într-un document public cu valoare juridică și legislație specifică, clasarea peisajelor culturale, retragerea dreptului de specialist/expert al celor dovediți că deturnează sensul studiilor istorice.

De asemenea, solicităm susținerea unor parteneriate active cu organizațiile profesionale O.A.R., U.A.R., R.U.R., ICOMOS România, cu O.N.G.-urile care apără patrimoniul, și nu în ultimul rând, cu mediul academic din toată țara, și promovarea ghidurilor de intervenție în zone de patrimoniu create prin proiectele culturale finanțate de Ordinul Arhitecților din România și de Uniunea Arhitecților din România.

Nu în ultimul rând, pledăm pentru transparență și solicităm ca toate studiile istorice, avizele și autorizațiile privind intervențiile pe monumente istorice și în zone construite protejate să aibă caracter public și să fie accesibile oricui într-o arhivă digitală a Ministerului Culturii. Pledăm, totodată, și pentru caracterul public al solicitărilor de desființare a unor imobile, cât și al avizelor emise de Direcțiile pentru cultură județene sau de Ministerul Culturii.

Este inadmisibil ca intervenții agresive sau solicitări de desființare a unor clădiri valoroase din zone protejate, care au fost respinse de Comisiile zonale ale monumentelor istorice și de Direcțiile județene pentru cultură, să fie în final avizate favorabil de Comisia Națională a Monumentelor Istorice și de Ministerul Culturii. Este semnul unei nepermise relativizări a criteriilor și normelor de protecție patrimonială, ca și al lipsei de colaborare a administrației centrale cu cea locală.

Din punctul nostru de vedere, informarea publică adecvată, prin mijloace locale de expunere și pe paginile de internet, ca procedură prealabilă a avizării intervențiilor asupra monumentelor, zonelor lor de protecție și zonelor construite protejate este obligatorie. Pentru oricare din aceste intervenții, proiectul trebuie să rămână în dezbatere publică cel puțin 30 zile, iar observațiile formulate să fie luate în considerare și analizate de comisiile de specialitate. Este o practică curentă în toate țările europene.

Păstrarea și valorizarea patrimoniului reprezintă o „investiție pe termen lung” care – așa cum a demonstrat-o experiența internațională – participă în mare măsură la dezvoltarea unei țări.