Românii au simţit întotdeauna nevoia de frumos şi de aceea nu au pierdut prilejul de a împodobi şi casele în care locuiesc. Astfel, multe din casele de la noi sunt ornamentate şi accesorizate, cu motive florale tradiţionale în culori vii, ceea ce conferă un ton optimist, vesel.
Decoraţii cu lemn sculptat
Casele din Bucovina, Maramureş precum şi cele din Prahova sunt renumite prin decorurile din lemn, infăţişate cu mare artă. Porţile, gardurile şi prispele (ceardacuri, verande) se bucură de splendide decoraţii din lemn scupltat cu deosebită măiestrie în diverse motive.
Tradiţia s-a păstrat şi încă sunt artizani locali care execută astfel de lucrări măiestre, inclusiv la casele noi.
Dacă în majoritatea zonelor decoraţiile sunt din lemn, în cele cu influenţă germană şi austriacă (Transilvania, Bucovina, Banat), întâlnim decoraţii şi accesorii din fier forjat.
Case pictate
În marea majoritate, casele tradiţionale sunt văruite, albul fiind o culoare a purităţii.
Exuberanţa, însă, îşi arată expresia în cazul caselor din Deltă, de exemplu, vopsite în albastru sau în combinaţia albastru (tâmplăria) şi alb (pereţii).
Sunt şi cazuri în care imaginaţia debordează, cum este cazul casei din satul Ciocăneşti (Suceava), decorată la exterior precum ouăle de Paşte.
Sobrele case săseşti împodobite de români
Arhitectura tipic săsească, respectiv configurarea volumelor construite pentru apărare, este caracterizată de porţi masive contopite cu locuinţa şi cu o dispunere a volumelor construite în jurul unei curţi care devine interioară. În ceea ce priveşte decorul caselor locuite de saşi, acesta este redus ca amploare. Nevoia de frumos, de podoabă, este mai accentuata la români, caracteristică semnalată de Blaga.
Casele săseşti sunt solide şi funcţionale iar frumosul se concentrează numai la interior, la mobilier. Acesta este masiv şi greu dar pictat manual cu motive tradiţionale specific săseşti.
În unele cazuri, renovarea caselor săseşti a inclus şi o intervenţie artistică având menirea să confere şi la exterior o decorare colorată şi veselă, în ton cu bogata natură înconjurătoare. Există şi artişti locali care au ştiut să imprime această ambianţă cu măiestria şi inovaţia specifice geniului românesc. Dăm ca exemplu pe Stela Onuţ şi fiul său, Dumitru Onuţ, care au împodobit câteva case săseşti din Prejmer, Chiurus (Covasna) şi chiar clădirea maternităţii din Braşov.
Este de subliniat faptul că, prin decorarea exterioară a fost păstrată unitatea estetică a caselor, folosindu-se motivele preluate de la mobilierul săsesc. În cazul decorării caselor tradiţionale româneşti au fost folosite motivele populare locale româneşti.
Decoraţiuni şi accesorii
Decoraţiunile de pe acoperişul caselor au fost folosite încă din antichitate. Unele au fost preluate la casele tradiţionale, în special la cele săseşti cu acoperiş din ţigle ceramice.
Din metal, lut sau ceramică, decoraţiunile de pe acoperişau un rol dublu. Pe de o parte pentru a aduce noroc și prosperitate căminului. Pe de altă parte pentru a-l feri de fenomenele meteo extreme și de alte nenorociri. De exemplu, cocoșul din lut este utilizat ca talisman pentru noroc și protector al casei. Are şi rolul de a feri construcția de foc. De asemenea, în vechime, era considerat un simbol al fertilității. În unele regiuni, nu se permitea montarea acestuia pe acoperiș până nu se năștea primul fiu. Pe case se mai obișnuiește să se monteze decorațiuni în formă de pisică, porumbel sau plăcuțe cu anul în care a fost construit imobilul.