Vara mulţi turişti merg pe litoral, căutând marea, soarele, plaja, distracţiile. Puţini turişti ştiu însă că (oraşele de la) malul mării a fost un loc predilect pentru construcţia de case cu arhitectură interesantă. Aceasta în ciuda mediului salin neprielnic construcţiilor, pot fi şi acum admirate.
În general se poate spune că şi în această zonă se întâlnesc numeroase stiluri arhitectonice, păstrându-se caracterul eclectic atât al clădirilor cât şi al întregului decor.
Casa Hrisios, arhitectură în stil eclectic
Imobil de referinţă în istoria oraşului Constanţa, Casa Hrisicos a fost construită în 1900, pe un teren de 500 mp după planurile arhitectului francez Louis Givért.
Clădirea se evidențiază prin stilul său eclectic, cu elemente neoclasice dominante și detalii Art Nouveau specifice începutului de secol XX. Ea a constituit un reper pentru realizarea viitoarelor edificii din piața Ovidiu. Numeroase au fost proiectate în principal de arhitectul Adolf Lintz în stil vienez.
Casa Hrisicos este unul dintre cele mai vechi imobile care s-a păstrat din vechea configuraţie a zonei. În momentul ridicării, forma colțul străzilor Traian și Pescarilor (cea din urmă dispărută între timp).
O poveste de succes
Construită de Gheorghe Hrisicos, „simplu băiat de prăvălie” ce a devenit rapid un cunoscut negustor de vinuri şi proprietar de imobile centrale, Casa Hrisicos a fost inaugurată cu mare fast în toamna anului 1903.
Concepută ca hotel de lux, cu restaurant cu bucătărie pescărească şi internaţională la parter, s-a impus rapid ca reper al orașului. Elitele bucureştene, obişnuite cu hotelurile „Carol” sau „Regina”, alegeau acum „Hrisicos”.
Devenită celebră, casa a devenit sursă de inspiraţie pentru poeţi. Iată şi un fragment dintr-o poezie semnată de Constantin N. Sarry: “Pe când Ioan N. Roman cu maistrul Caragiale/ Și Barbu Delavrancea dădeau pe gât ocale,/ Chihlimbariu de Samos, borco de Tenedos,/ În odăița scundă din colț la Hrisicos/ Punând modești la cale nu numai Poesia/ Și Proza românească – ci însăși România…”
Coborâşuri
Povestea de succes a proprietarului nu a ținut însă mult. A fost dat în judecată de băncile fraudate şi alți negustori înşelaţi. Supranumit de presa vremii „escrocul bancher din Constanţa”, Gheorghe Hrisicos se va refugia în Rusia. De aici va fi extrădat şi condamnat la doi ani de închisoare. Scandalul financiar și procesul puternic mediatizat i-au asigurat însă Casei Hrisicos o reputaţie de neegalat. Era frecventată de personalități ca Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță și Take Ionescu.
Imobilul a fost devastat în timpul Primului Război Mondial. A fost redeschis abia în octombrie 1924, ca sediu al Băncii Populare Steagul Dobrogei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost locul favorit al comandanţilor militari germani. Aceştia au supravegheat oraşul şi operaţiunile de la malul mării. Imediat după 23 august 1944, apartamentul cu balcon a fost ocupat de comandantul militar sovietic al oraşului. Regimul comunist a naționalizat clădirea și a transformat-o în cazarmă-comandament. Reparaţiile capitale, în 1974, au condus la îndeplinit funcţia de restaurant, cramă şi cazare sub denumirea „Pelican”. După căderea comunismului, imobilul a servit ca sediu pentru diferite bănci, fiind supus unei degradări continue, în special în interior.
După ani, povestea continuă
Clădirea a fost achiziționată de actualii proprietari în 2006 și a intrat într-un amplu proces de restaurare și reabilitare. Este convertită într-un concept nou şi modern de high-end bistro.
Procesul de reconversie continuă și în prezent, prin amenajarea unui hotel cu 23 de camere. Recăpătându-și alura și destinația de la începuturi, Casa Hrisicos și-a păstrat în memoria colectivă numele original. În ciuda diferitelor schimbări prin care a trecut, a redevenit un simbol viu al Constanței. În acelaşi timp, rămâne martoră a importante secrete și decizii politice ale zbuciumatului secol XX.
Actualmente Casa Hrisicos se află spre vânzare în portofoliul Sotheby’s International Realty (Artmark Historical Estate) .
(Surse: Doina Păuleanu, „Constanţa: spectacolul modernității târzii: (1878-1928)”, editura Arcade, București, 2006, Doina Păuleanu, Memoriu istoric, Viorel Ovidiu Lipovan, Gabriel – Octavian Nicolae, „Constanța Remember 1895 – 1945”, Constanța: Ovidius University Press, 201, casa-hrisicos.ro, voceaconstantei.ro, turismistoric.ro).