Sărbătorile Pascale, sub semnul florilor de liliac

Nu numai că vremea a fost superbă, dar pe perioada sărbătorilor de Paşte ne-am bucurat de parfumul şi superbele flori de liliac care, anul acesta a înflorit puţin mai târziu.

Liliacul dă personalitate unei grădini

Parcurile şi curţile au fost inundate de parfumul florilor liliachii, albe, roz pal şi magenta. Pentru cei interesaţi, care au în curţi sau grădini liliac sau cei care vor să aibă în viitor, le furnizăm câteva informaţii utile.

• 

• 

Liliacul (Syringa vulgaris) este un arbust originar din Peninsula Balcanica unde creşte spontan în zone de deal. Ajunge la înălţimi de chiar de 5-6 m.

Datorită florilor sale parfumate, a fost naturalizat în multe ţări europene şi în  America de Nord.

Plantare şi întreţinere

Se plantează primăvara devreme sau toamna. In primele săptamȃni după plantare trebuie udat abundent, dar cu grijă ca apa să nu băltească.

Nu este o plantă foarte pretenţioasă. Se înmulţeşte prin seminte, drajoni şi marcotaj. Preferă zonele cu soare, sol umed, fertil, cu ph neutru, bine drenat. Rezistă la perioade secetoase.

Pentru a menţine solul umed, in jurul tulpinii, se poate pune un strat de paie. Contactul intre tulpina si paie trebuie evitat, astfel încât rădăcina să fie aerisită.

Întreţinere

Pentru a asigura o înflorire abundentă şi în urmatorul an, florile se curaţă imediat după ce se usucă, înainte de formarea seminţelor.

Liliacul dă personalitate unei grădini integrând plante cu aspect mai “formal” cu plante “sălbatice”. Încadrează bine marginile unei grădini, fiind folosit la garduri vegetale.

• 

• 

La interior, florile de liliac parfumează atmosfera iar culorille lor pastelate dau un aer romantic încăperilor. Fire de flori de liliac pot fi deasemenea accente perfecte de culoare într-un buchet sau aranjament floral.

Cu vârsta, trunchiul poate creşte în forme deosebite, având un aspect interesant.

De la liliac se folosesc scoarţa, recoltată primăvara devreme, florile recoltate după ce încep să înflorească şi frunzele, recoltate după ce se usucă florile.

Din acestea se pregătesc tincturi, decocturi, uleiuri şi vinuri terapeutice cu care se tratează diverse afecţiuni precum: boli parazitare interne, boli ale cavităţii bucale, afecţiuni reumatice, hemoroizi, insomnii, leziuni ale pielii şi altele.

Numele plantei-Syringa, provine din mitologia greaca, de la frumoasa nimfă Syringa care, ca să scape de Pan, zeul pădurii, s-a transformat într-un arbust cu flori parfumate.

Foto: Pinterest, Ion Diamandi