O vilă cu buncăr la subsol în centrul Bucureştiului

Este o casă nereprezentativă faţă de altele luxoase de pe frumosul Bulevard Dacia. În plus, nici nu este foarte bine întreţinută, după cum se şi vede în fotografia recentă.

Un bovindou atrage atenţia. De altfel, partea aceasta de stradă, aproape de intersecţia cu Calea Victoriei, nu făcea parte din bulevard. Înainte de lărgirea străzii şi integrarea în bulevardul Dacia, strada se chema  I. C. Frimu, iar casa cu pricina era la numărul 10. Înainte, strada se numise Benitto Mussolini, iar şi mai înainte, Victor Emanuel (pe stradă era ambasada Italiei). Şi mai demult, în timpuri patriarhale, strada avea denumirea Popa Cosma.

Poveşti de cartier

Casa are o poveste interesantă. În timpul războiului aici era locuinţa ambasadorului Germaniei în România, mai ales că imobilul era plasat foarte aproape de Legaţia Germană. Altă parte a folclorului urban susţine că aici locuia de fapt amanta ambasadorului. Oricum, că locuia unul sau altul sau că locuiau împreună, se pare că la subsolul casei, în timpul războiului, ambasadorul a amenajat un adevărat buncăr, turnând aici tone de beton.

Vecinii spun că în dreptul geamurilor de la demisol erau nişte protecţii din beton, adevărate cazemate. Se mai vede şi acum urma lor pe faţadă şi pe latura estică.

Când a fost lărgită strada, prin 1986, casa din imagine a fost singura care a scăpat, dar cazematele au fost demolate. Tot folclorul local spune că nu a fost demolată tocmai datorită faptului că demisolul era foarte ranforsat cu beton. În  perioada comunistă, în casă au locuit mai multe familii, aşa cum era obiceiul timpului.