A venit vremea să ne bucurăm din plin de grădină: o gură de rai semnată Virgil Isăcescu

Primăvara şi toamna sunt momentele în care sunt demarcate de obicei proiectele de grădină. Dacă se alege toamna, primăvara următoare proprietarii se pot bucura din plin de grădină cu venirea timpului bun.

Grădina pe care o prezentăm a fost finalizată în toamna anului trecut iar acum este deja matură şi se înfăţişează în întreaga sa splendoare.

Medalion Virgil Isăcescu

Realizatorul este nimeni altul decât arhitectul Virgil Isăcescu, seniorul grădinilor din ţară, cel care a realizat în două- trei decenii zeci, poate chiar sute de proiecte de splendide grădini, adevărate modele şi inspiraţiede urmat.

De aceea ne propunem să iniţiem un Medalion Virgil Isăcescu, prezentând pe siteul nostru în fiecare zi câte o fotografie dintr-o amenajare a arhitectului pe perioada sezonului cald.

Succesul proiectelor sale se datorează atât ştiinţei de a integra în cadrul amenajărilor de grădină a tehnicilor şi ideilor noi cât mai cu seamă capacităţii sale de inventivitate, de a găsi cele mai bune şi spectaculoase soluţii. De numele lui Virgil Isăcescu se leagă primele grădini din ţară în care apar căderile de apă, iazurile, colinele, zonele alpine, aranjamentele cu pietre şi stânci de dimensiuni mari, podurile şi pontoanele.

Grădina de la Breaza

Casa tradiţională veche din Breaza a fost renovată şi beneficia de un teren generos de 2500 de metri pătraţi pe marginea unei râpe pitoreşti. O zonă pe dealuri, nu departe de munţi, atât cu peisaje frumoase cât şi excelentă pentru flori şi plante, în abundenţă pe aceste meleaguri. Deci toate detaliile mergeau către oportunitatea amenajării unei frumoase grădini. Proiectul a fost realizat de arh. Virgil Isăcescu care a reuşit să continue pitorescul şi “sălbăticia” zonei şi, în acelaşi timp, să ofere facilităţi noi.

Deşi, după cum am arătat, terenul este mare, în urma amenajării, grădina pare un adevărat parc, din care nu lipsesc noile ingrediente: iaz, cascadă, amenajări cu stânci mari, peluză cu iarbă în faţa casei.

Un podeţ din lemn cu aspect tradiţional peste părâiaşul din vale se zăreşte printre copaci iar aspectul pitoresc este susţinut şi de micile alei şerpuitoare.

Tema a fost însă suficient de complicată dar arhitectul cu mare experienţă a reuşit să transforme toate constrângerile în soluţii spectaculoase şi utile.

Râpa pe care se afla terenul era insalubră, o casă nouă trebuia integrată în peisaj, grătarul trebuia menţinut pe acelaşi loc, pentru realizarea intimităţii era deasemenea  necesară şi o mascare a vecinătăţilor (case şi alte construcţii).

Terenul fiind în pantă, o problemă majoră o constituiau apele pluviale care se scurgeau în vale. Un pârâu artificial a fost astfel creat iar acesta cumulează şi apele de ploaie când este cazul. Spaţiul vechii curţi şi cel nou fac acum parte dintr-un tot unitar.