O casă veche, modestă, în Bucureşti dar restaurată permanent şi păstrată cu “STIL”

Iată povestea unei case din Bucureşti care a rezistat cutremurelor şi istoriei dificile de-a lungul a 130 de ani. O poveste relatată de regretatul Horia Constantinescu-Strihan, arhitect foarte experimentat, bun cunoscător al tehnicilor de construcţie şi arhitecturii tradiţionale, inclusiv al  caselor în stil neoromânesc.

O poveste cu o casă

În  anul 1929,  domnul  ofiţer  de  marină  în  rang  de  comandor, viitor  amiral,  Constantin  Negru,  construieşte  o  locuinţă  de  mici  dimensiuni,  pe  o  parcelă  mică  de  teren, în cartierul  Filantropiei,  azi  denumit  zona  Bd. Ion  Mihalache – Turda.  Descoperim  o  construcţie  neschimbată, în  baza  concepţiei   architectului  Marin  Popescu  şi  construită  în  baza  “autorizaţiunii  no.9M”  din 13 .0 3.1929,  emisă  de  Primăria  sectorului  verde  Bucureşti, şi  care  şi-a  păstrat  farmecul  datorat  unui  “stil”  rămas  nealterat. O  epocă  în  care  se  construia  numai  conform  unei  autorizaţii.

Valoare casei este dată de stilul neoromânesc în care a fost construită

Este  uimitor  pentru  o  construcţie  să  rămâna  neschimbată  după  peste un  secol  de  utilizare,  proprietarul  actual, doamna  Mirela C. Partheniu  ştiind  că  o  mare  parte  din  valoare  se  datorează  stilului  neoromânesc  în  care  a  fost  proiectată  casa,  de  fapt  o  variantă  locală  a  stilului  neobizantin, foarte  apreciat  în  epoci  trecute,  în  diferite  părţi  ale  Europei. 

Neoromânismul, parte a arhitecturii naţionale

Neobizantinismul,  cu  specificul  local  neoromânism,  este  prezent  în  special  în  spaţiile  culturale  de  tradiţie  ortodoxă, devenind  parte  a  arhitecturii  naţionale.  Elementele  caracteristice  sunt  cele bizantine. Coloana  scurtă  şi  groasă, frize  alcătuite  din  mai  multe  arcade, unele   elemente  masive  cu  aspect  de  cetate  cu  décor  în  profile  cu  relief  dens.  Decoraţia  are  componente  bizantine,  motive  etnografice  populare  şi  modele  decorative  otomane.

Casa  pe  care  o  privim  posedă  şi  o  fereastră  împodobită  cu  un  vitraliu  ce se integreaza  ansamblului. Vitraliul este în  cel  mai  autentic  stil  “Jugendstil”  sau  Secession. Este fabricat  în  Transilvania, în  centre  de  producţie  de  artă  care  furnizau  la  acea  dată  astfel  de  lucrări  şi  şantierelor  vieneze. 

Planul  casei  în  regim  demisol + parter  este  un  exemplu  de  măiestrie. Acesta este datorată probabil faptului că arhitectul a fost  un  elev  al  renumitului  arhitect Ion  Mincu),  mai  ales  ca  imobilul  se  afla  la  o  distanţă  de  câteva  sute  de  metri  de  celebrul  “Bufet  de  la  Şosea”,  azi  restaurantul  “Doina”,  conceput  în 1892  chiar  de  arhitectul  Ion  Mincu.

 Toate facilităţile pe o parcelă mică

Surprinde faptul că pe  o  parcelă  mică  de  teren, având  obligaţia  de   limite  de  proprietate  pe  două  laturi,   proiectul prevedea să  se  realizeze  o  locuinţă  dotată  complet. Adică toate  încăperile  ventilate  şi  luminate  natural,  cu  spaţii de  recepţie  şi  locuire   corect  dimensionate,  fiind  asigurate  chiar  şi  standardele  sanitare actuale.  Succesiunea  spaţiilor  este  savant  distribuită. Locul  de  luat  masa  este  amplasat  la  un  nivel  scoborât,  pentru  ca  platourile  ornamentate  să  se  ofere  vizibilităţii   musafirilor.  Camera  de  zi  are  o  denivelare  studiată  ca  să  permită  un  demisol  mai  înalt,  luminos, potrivit  pentru  o  cameră  de  lucru.

Remarcăm  că  interioarele  au  fost  atent  concepute  oferind  la  fiecare  zonă,  un  décor  interior  diferit,  păstrat  şi  azi  nealterat. 

Modificările structurale la case vechi, un pericol permanent

Din fericire, proprietatea  a  rămas  permanent  în  regim  particular, fapt mai rar întâlnit în istoria zbuciumată a ţării care a afectat şi regimul proprietăţilor. Beneficiind  de  grija  permanentă  a  actualului  proprietar,  construcţia  a  fost  permanent “restaurată”. 

Probabil că dacă nu ar fi fost naţionalizate, multe dintre astfel de proprietăţi ar fi arătat astăzi cu totul altfel.  Azi  cu  greu  mai  găsim  o  construcţie veche fără  modificări, care  întotdeauna, operate  fără  profesionalism, au  deteriorat ansamblul.  Pentru  că  nu  s-au  operat  modificari structurale asupra construcţiei amiralului Constantin Negru,  cele  patru  seisme  majore  ce  au  zguduit  în  decursul  timpului  zona, au  provocat doar daune minore.