Iată povestea unei case din Bucureşti care a rezistat cutremurelor şi istoriei dificile de-a lungul a 130 de ani. O poveste relatată de regretatul Horia Constantinescu-Strihan, arhitect foarte experimentat, bun cunoscător al tehnicilor de construcţie şi arhitecturii tradiţionale, inclusiv al caselor în stil neoromânesc.
O poveste cu o casă
În anul 1929, domnul ofiţer de marină în rang de comandor, viitor amiral, Constantin Negru, construieşte o locuinţă de mici dimensiuni, pe o parcelă mică de teren, în cartierul Filantropiei, azi denumit zona Bd. Ion Mihalache – Turda. Descoperim o construcţie neschimbată, în baza concepţiei architectului Marin Popescu şi construită în baza “autorizaţiunii no.9M” din 13 .0 3.1929, emisă de Primăria sectorului verde Bucureşti, şi care şi-a păstrat farmecul datorat unui “stil” rămas nealterat. O epocă în care se construia numai conform unei autorizaţii.
Valoare casei este dată de stilul neoromânesc în care a fost construită
Este uimitor pentru o construcţie să rămâna neschimbată după peste un secol de utilizare, proprietarul actual, doamna Mirela C. Partheniu ştiind că o mare parte din valoare se datorează stilului neoromânesc în care a fost proiectată casa, de fapt o variantă locală a stilului neobizantin, foarte apreciat în epoci trecute, în diferite părţi ale Europei.
Neoromânismul, parte a arhitecturii naţionale
Neobizantinismul, cu specificul local neoromânism, este prezent în special în spaţiile culturale de tradiţie ortodoxă, devenind parte a arhitecturii naţionale. Elementele caracteristice sunt cele bizantine. Coloana scurtă şi groasă, frize alcătuite din mai multe arcade, unele elemente masive cu aspect de cetate cu décor în profile cu relief dens. Decoraţia are componente bizantine, motive etnografice populare şi modele decorative otomane.
Casa pe care o privim posedă şi o fereastră împodobită cu un vitraliu ce se integreaza ansamblului. Vitraliul este în cel mai autentic stil “Jugendstil” sau Secession. Este fabricat în Transilvania, în centre de producţie de artă care furnizau la acea dată astfel de lucrări şi şantierelor vieneze.
Planul casei în regim demisol + parter este un exemplu de măiestrie. Acesta este datorată probabil faptului că arhitectul a fost un elev al renumitului arhitect Ion Mincu), mai ales ca imobilul se afla la o distanţă de câteva sute de metri de celebrul “Bufet de la Şosea”, azi restaurantul “Doina”, conceput în 1892 chiar de arhitectul Ion Mincu.
Toate facilităţile pe o parcelă mică
Surprinde faptul că pe o parcelă mică de teren, având obligaţia de limite de proprietate pe două laturi, proiectul prevedea să se realizeze o locuinţă dotată complet. Adică toate încăperile ventilate şi luminate natural, cu spaţii de recepţie şi locuire corect dimensionate, fiind asigurate chiar şi standardele sanitare actuale. Succesiunea spaţiilor este savant distribuită. Locul de luat masa este amplasat la un nivel scoborât, pentru ca platourile ornamentate să se ofere vizibilităţii musafirilor. Camera de zi are o denivelare studiată ca să permită un demisol mai înalt, luminos, potrivit pentru o cameră de lucru.
Remarcăm că interioarele au fost atent concepute oferind la fiecare zonă, un décor interior diferit, păstrat şi azi nealterat.
Modificările structurale la case vechi, un pericol permanent
Din fericire, proprietatea a rămas permanent în regim particular, fapt mai rar întâlnit în istoria zbuciumată a ţării care a afectat şi regimul proprietăţilor. Beneficiind de grija permanentă a actualului proprietar, construcţia a fost permanent “restaurată”.
Probabil că dacă nu ar fi fost naţionalizate, multe dintre astfel de proprietăţi ar fi arătat astăzi cu totul altfel. Azi cu greu mai găsim o construcţie veche fără modificări, care întotdeauna, operate fără profesionalism, au deteriorat ansamblul. Pentru că nu s-au operat modificari structurale asupra construcţiei amiralului Constantin Negru, cele patru seisme majore ce au zguduit în decursul timpului zona, au provocat doar daune minore.