Liniştitul cartierul rezidenţial Cotroceni este unul dintre cele mai frumoase din Bucureşti şi chiar din ţară. Numeroase clădiri stau mărturie, dintre care multe case/vile în splendida arhitectură ante şi interbelică. Cei mai importanţi arhitecţi şi-au adus contribuţia şi au edificat imobile originale în diverse stiluri arhitecturale, de la cel neo românesc, la cel neoclasic, Art Nouveau sau Art Deco, inclusiv cele mai arre în ţară, cum este cel maur. Când a fost edificat, locuitorii cartierului proveneau în marea majoritate din clasa de mijloc – doctori, avocaţi, profesori, funcţionari, dar erau şi reprezentanţi ai burgheziei în dezvoltare, ceea ce a influenţat fundamental stilul de viaţă şi locuirea care se păstrează şi în zilele noastre.
Bloc de peste 120 de ani
În apropierea Palatului Cotroceni, în proximitatea casei Prinţului Nicolae, excelent renovată, se găseşte o veche clădire de apartamente, organizată de-o parte şi de-a alta a unui gang şi în jurul unei curţi/grădini interioare.
Casa Prinţului Nicolae
Faţada dinspre bulevard cu poarta în stil Art Nouveau
Având două etaje, construcţia datează din anul 1903 iar poarta de intrare precum şi decoraţiile faţadei dezvăluie elemente de stil Art Nouveau. Deşi structura de rezistenţă se prezintă în stare foarte bună, clădirea necesită renovare ca probabil şi multe dintre interioarele apartamentelor.
Gangul şi curtea interioară a imobilului
Proiect de renovare apartament
Iubitori ai cartierului, o familie de tineri a achiziţionat un apartament din această clădire. Situat la etajul doi şi având o suprafaţă de numai 35 de metri pătraţi, apartamentul necesita modernizare, practic o renovare capitală. Reţeaua electrică şi cea de apă au fost schimbate complet şi a fost instalată o centrală termică pe gaze. Fiind într-o stare precară, a fost schimbată tâmplăria cu ferestre tripan în elegante nuanţe de wenghe, uşile au fost înlocuite iar pereţii exteriori au fost izolaţi cu polistiren extrudat montat la interior. A fost astfel îmbunătăţită şi performanţa energetică a apartamentului. În cazul băii, de dimensiuni mici, s-a renunţat la cadă, adoptându-se soluţia unei instalaţii de duş modern. Noii proprietari apreciau atât spaţialitatea apartamentului – înălţime de 3 metri – precum şi multe din elementele vechi de arhitectură. În acest sens au păstrat la vedere vechii buiadrugi de lemn de la intrare şi uşi, scoţându-i în evidenţă. Lemnul vechi de peste 100 de ani imprimă un aer nobil interiorului, realizând un interesant contrast cu elementele moderne ale interiorului.
Mai mult, au fost deasemenea păstrate zone din zidăria de cărămidă, aceasta prezentându-se în stare foarte bună. Un plus estetic a fost asigurat prin tratarea cărămizilor, suprafaţa roşietică căpătând astfel un aspect viu, proaspăt.
Stil industrial
Proprietarii au fost “vrăjiţi” de atmosfera creată de aceste suprafeţe care i-a inspirat decisiv în alegerea stilului designului de interior. Astfel, au continuat decoraţiile mergând pe linia stilului industrial.
Au menţinut ţevile la exterior, scoţându-le în evidenţă cu vopsea roşie. Cel mai bine stilul industrial se poate identifica în cazul bucătăriei. Corpurile de iluminat şi mesele sunt în cel mai pur stil industrial, acestea din urmă fiind cu blat din lemn şi corp metalic. Părţile metalice ale accesoriilor (clanţe, corpuri de iluminat) sunt negre, ceea ce confirmă, o dată în plus, stilul industrial.
Podeaua de lemn a fost supraînălţată, noua structură fiind prinsă în pereţi şi de vechea podea. Pentru pardoseală s-a ales parchetul triplustratificat iar în baie gresia.
Se ştie că în cele mai multe cazuri pentru camera copilului sau adolescentului se alege cea mai mică din cadrul unui apartament. Este însă o alegere greşită deoarece acest spaţiu are rol nu numai de dormitor, aici cel mic învaţă, se joacă iar când este mai mare socializează cu prieteni. În cazul de faţă, însă, pentru camera celui mic nu putea fi altă alegere decât încăperea de dimensiuni mai reduse. Beneficiind de înalţimea mare a tavanului, familia a utilizat o soluţie modernă şi foarte practică.
Patul a fost supraînălţat, accesul fiind asigurat cu ajutorul unei scăriţe. În acest fel, spaţiul de sub pat este câştigat, putându-se folosi pentru joacă sau ca un mic birou pentru lecţii.