Scrisoare deschisă către noul Primar General al Bucureştiului

Deşi problemele pe care le are capitala sunt din ce în ce mai grave, parcă niciodată nu a fost o concurenţă aşa de acerbă privind alegerea viitorulul Primar General al Bucureştiului. În acelaşi timp şi promisiunile sunt multe, candidaţii întrecându-se pentru a câştiga încrederea alegătorilor.

Am studiat platformele celor mai bine plasaţi candidaţi în sondaje. Sunt prezentate multe programe care ating problemele grave de care aminteam: poluarea, deşeurile, circulaţia, încălzirea şi reabilitarea termică a clădirilor, centura capitalei, spitalele, şcolile, spaţiile verzi şi multe altele. Care mai de care mai prioritare. Mult mai puţin sau, în unele cazuri  aproape de loc, nu am observat abordarea şi propuneri de soluţionare privind unele aspecte legate de arhitectură, case vechi, urbanism pe care site-ul nostru, alături şi de alţi factori media, le-au expus de-a lungul timpului.

Iată de ce publicăm această scrisoare deschisă şi semnalăm din nou anumite situaţii şi probleme legate de activitatea şi deciziile primăriei care nu au fost luate în considerare şi deci nerezolvate de ani de zile. Astfel, aşteptăm din partea noului primar, Nicuşor Dan, o reconsiderare a acestora, mai ales că le cunoaşte şi a susţinut în trecut rezolvarea lor din afara primăriei. Vom aduce la cunoştinţa cetăţenilor toate demersurile în favoarea reolvării problemelor menţionate şi vom critica activitatea dacă lucrurile vor merge într-o direcţie pe care alegătorii nu o doresc. Mulţi dintre aceştia şi-au pus speranţele chiar în  faptul că noul primar s-a implicat deseori cu succes în trecut în astfel de probleme.

Situaţii actuale

Organizația internațională World Monuments Fund a nominalizat Bucureștiul în lista siturilor în pericol (Watch Day 2014), observând ritmul accelerat de distrugere a patrimoniului și lipsa de interes și acțiune a autorităților locale în conservarea și valorificarea specificului cultural al orașului.

Tot această instituţie constată că Bucureştiul dispune de un patrimoniu construit cu semnificații culturale, istorice şi sociale ridicate, periclitate de abandonul şi demolarea clădirilor istorice, dezvoltarea necontrolată şi reabilitările inadecvate.

Ruine şi rămăşiţe de clădiri în centrul Capitalei

Străbătând bulevardele şi străzile Bucureştiului întâlnim nu numai numeroase clădiri în stare deplorabilă dar şi adevărate ruine care afectează substanţial imaginea Capitalei, unele dintre acestea, după cum vom vedea, chiar în “buricul târgului” şi chiar cu mare valoare istorică. Bineînţeles, aceeaşi situaţie se prezintă, mai mult sau mai puţin, de ani buni în majoritatea zonelor urbane din ţară iar fenomenul nu numai că nu pare să se tempereze ci, din contră, se amplifică, sub privirile neputicioase atât ale locuitorilor cât şi ale administraţiilor, incapabili să conceapă un adevărat proiect şi un plan de măsuri coerent pentru rezolvarea acestor situaţii.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Este vorba de case care au fost demolate parţial (în unele cazuri au fost autorizaţii de demolare şi apoi au fost retrase). În alte cazuri au fost demolări ilegale şi oprite dar şi demolări făcute în cadrul proiectelor de urbanism ale primăriilor şi nefinalizate în mod civilizat, lăsate resturi.  Deasemenea sunt case părăsite care se demolează “singure”.

Este deja binecunoscut procedeul prin care proprietari afacerişti care deţin o casă de patrimoniu pentru care nu se poate obţine autorizaţie de demolare o lasă pur şi simplu de izbelişte şi aşteaptă să se prăbuşească (uneori cu ajutoare, “persoane necunoscute”, care intervin noaptea şi lucrează asupra structurii). Astfel la un moment dat “casa” nu mai există, ci doar terenul care se poate valorifica mult mai bine, fără să fie cineva “vinovat” de această situaţie.

Sunt şi proiecte megalomanice, ceauşiste, neterminate de zeci de ani, cum este Casa Radio. Au costat enorm iar acum s-au degradat şi strică imaginea Capitalei. Există planuri, o stratgie pentru acestea?

O problemă din totdeauna au fost autorizaţiile de construire. Cum s-ar putea îmbunătăţi procesul de acordare a autorizaţiilor de construire iar acesta să devină transparent?

Proiecte neterminate abandonate şi anveloparea clădirilor

La fel, sunt proiecte neterminate, abandonate, de foarte mult timp. Sunt demolări şi case ruinate lăsate de izbelişte, terenuri maidane. Sunt însă şi proiecte finalizate care nu au avut autorizare de construire şi sunt hotărâri definitive pentru demolarea lor.

• 

• 

Astfel Bucureştiul arată în unele zone ca un oraş părasit sau în degringoladă iar administraţia pare că nu este capabilă să întreprindă nimic.

Deşi, aşa cum susţin specialiştii, soluţia de anvelopare a clădirilor cu polistiren este nesănătoasă, nu prezintă siguranţă şi mai cu seamă materialul nu este reciclabil, se continuă programul de termoizolare pentru numeroase blocuri. OAB a atras atenţia asupra tuturor acestor neajunsuri încă în urmă cu peste 10 ani. Cum credeţi că se vor rezolva miile de tone de deşeuri care vor apărea peste câţiva ani?

Dacă blocurile (socialiste) sunt ţinta programelor de reabilitare desfăşurate de Primărie, casele sunt lăsate în permanenţă doar în grija proprietarilor. Apare astfel o discriminare, o prelungire a concepţiei comuniste (în case stau bogaţii, exploatatorii). În prezent se acceptă şi reabilitarea caselor dar aceasta numai cu condiţia consolidării lor.

Este Primăria partener cu cetăţenii?

Relaţia dintre Primăria Capitalei şi Ordinul Arhitecţilor din Bucureşti nu a fost în trecut de colaborare, aşa cum ar trebui să fie. Aceasta a escaladat în ultimii ani cu un adevărat război chiar între conducătorii acestor instituţii. Având în cadrul ei numeroşi specialişti arhitecţi, OAB poate ajuta primăria în fundamentarea deciziilor şi nu numai iar acest lucru poate duce la îmbunătăţirea calităţii vieţii locuitorilor. La fel este cazul şi cu Fundaţia Pro Patrimonio, cu care primăria ar trebui să aibă relaţii bune de colaborare. Este ONG-ul care se ocupă cu salvarea, conservarea şi restaurarea moştenirii arhitecturale şi culturale, având deci din acest punct de vedere, obiective comune cu primăria. Nu de puţine ori atât OARB cât şi Pro Patrimonio au contestat decizii şi acţiuni ale primăriei, ajungându-se şi la arbitraj sau procese în instanţă. .

În ultimul timp s-au format mai multe asociaţii de tineri şi iniţiative civice (Bucureştiul meu drag, Case care plâng, Încotroceni, etc) care activează şi militează pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, apărarea patrimoniului construit, rezolvarea unor probleme punctuale din cartier, etc. Nu mai vorbim de Salvaţi Bucureştiul, iniţiativa chiar a lul Nicuşor Dan, care a avut şi numeroase sucese. Aceste formaţiuni, ca de altfel şi mulţi dintre cetăţeni, se plâng de faptul că nu văd  Primăria ca un PARTENER în rezolvarea problemelor.

Consolidarea imobilelor

Consolidarea clădirilor este o altă problemă majoră. Toată lumea, inclusiv toţi primarii de până acum sunt de acord că Bucureştiul nu este pregătit în cazul unui cutremur important şi multe imobile s+ar prăbuşi. De aceea şi promisiunile au fost de fiecare dată mari. Dar iată, după 30 de ani, vedem un număr incredibil de mic de imobile consolidate. Este şi vorba de faptul că proiectele de consolidare construiesc de fapt o nouă clădire prin îmbrăcarea grosolană a întregii structuri cu beton. Decoraţiunile exterioare dispar complet şi, odată cu ele personalitatea şi frumuseţea clădirilor.Mai sunt şi alte tehnologii care s-ar preta de exemplu la case şi chiar la blocuri care prezintă decoraţiuni exterioare sau arhitectură specială. Dar se pare că nici constructorii şi nici Primăria nu sunt interesaţi de astfel de soluţii. Din nou, lipsa unei colaborări cu arhitecţii şi specialiştii autentici în construcţii.

Blocurile turn şi pieţele agroalimentare

Este binecunoscut faptul că dezvoltatorii imobiliari caută terenuri cât mai centrale iar construcţia de blocuri de birouri cât mai dezvoltate pe verticală aduce cele mai mari profituri. Aşa mulţi dintre ei s-au îmbogăţit peste măsură. Este însă binecunoscut faptul că în Bucureşti terenul nu chiar bun pentru clădiri înalte. În plus există şi riscul cutremurelor. Cercetările au arătat că cele mai multe clădiri din Bucureşti prăbuşite la cutremurul din 1977 erau plasate în proximitatea hotelului Intercontinental, cea mai înaltă construcţie din ţară la acea dată. Într-adevăr, o clădire înaltă este şi foarte masivă, greutatea ei apasă terenul de sub ea iar cel din împrejurimi se ridică, afectând structura de rezistenţă a construcţiilor. Au de suferit major clădirile din jur, mai ale dacă sunt mai vechi.

Cu toate acestea, au apărut astfel de blocuri nu numai în zone permisibile (cum sunt cele din zona Floreasca – Pipera) ci chiar în centrul oraşului, afectând clădiri istorice, de patrimoniu dar şi case obişnuite, proprietarii acestora neputând să se opună în nici un fel autorizării acestora. Iar aceste lucruri se pare că se desfăşoară în continuare, atât datorită puterii dezvoltatorilor cât şi faptului că administraţiile agreează mai degrabă “modernizarea” oraşului.

Ce facem cu pieţele agroalimentare în administraţa Primăriei? Producătorilor care comercializează aici produse li se impun taxe nu tocmai mici şi calitate ridicată. În schimb, li se oferă hale din plastic de slabă calitate, fără ventilaţie şi încălzire iarna.

Capitala trebuie să intre în rândul oraşelor inteligente

Pe măsură ce orașul cresc și își extinde serviciile, administrarea devine din ce în ce mai complex, fiind necesare transformări pentru a aborda provocările sociale, economice, de inginerie și de mediu. Un oraș mai inteligent și mai eficient care cuprinde soluţii superioare legate de transport, securitate, managementul energiei, nivelul de poluare, calitatea serviciilor sociale şi de sănătate și durabilitate este opțiunea ideală pentru factorii de decizie și autorități iar dezvoltarea serviciilor urbane poate fi realizată în favoarea cetăţenilor. Tehnologiile inteligente,sunt în prezent adevărate motoare ale pieţei locale, sunt prietenoase cu mediul, reduc costurile de energie și oferă siguranță operațională.

• 

• 

Aceste tehnologii sunt deja aplicate pe scară largă în tările dezvoltate iar implementarea lor a început să fie implementată şi în România, în oraşe ca Alba Iulia, Piatra Neamţ, Iaşi. Sunt deja câteva aplicaţii şi în capitală (din păcate puţin comunicate) iar referiri la proiecte de acest fel se regăsesc destul de palid în campaniile electorale ale candidaţilor.