Suntem în plină campanie electorală pentru alegerea primarilor. Pentru Capitală este o adevărată bătălie iar candidaţii se întrec în a-şi prezenta platformele, programele şi proiectele care să conducă la îmbunătăţirea vieţii în cetate şi cu care speră să convingă alegătorii. Desigur, probleme sunt nenumărate, care între care mai complicate. Totuşi între expuneri nu am remarcat propuneri de soluţionare a unor probleme de urbanism şi arhitectură care preocupă o parte dintre locuitori şi pe care le prezentăm în acest articol. Ne vom referi la câteva dintre acestea cu exemplificări din Bucureşti.
Oare cei desemnaţi ca primari la acest tur de scrutin se vor apleca şi la încercarea de rezolvare a problemelor expuse şi care trenează de zeci de ani?
Expectaţie
Ca şi stil de administrare aşteptăm ca deciziile primarului în domeniul arhitecturii şi urbanismului să ia în considerare propunerile forumurilor din acest domeniu, în speţă specialiştii de la Ordinul Arhitecţilor şi, deasemenea, să aibă o atitudine de parteneriat în rezolvarea problemelor şi aplicarea legislaţiei în vigoare cu asociaţiile nonguvernamentale şi proprietarii de imobile. Până acum nu s-a înregistrat o astfel de abordare în Capitală.
Bineînţeles, aceeaşi situaţie se prezintă, mai mult sau mai puţin, de ani buni în majoritatea zonelor urbane din ţară iar fenomenul nu numai că nu pare să se tempereze ci, din contră, se amplifică, sub privirile neputicioase atât ale locuitorilor cât şi ale administraţiilor, incapabile să conceapă un adevărat proiect şi un plan de măsuri coerent pentru rezolvarea acestor situaţii
Ruine şi rămăşiţe de clădiri în centrul Capitalei
Străbătând bulevardele şi străzile Bucureştiului întâlnim nu numai numeroase clădiri în stare deplorabilă dar şi adevărate ruine care afectează substanţial imaginea Capitalei, unele dintre acestea, după cum vom vedea, chiar în “buricul târgului” şi chiar cu mare valoare istorică.
Lista caselor istorice demolate ilegal în decursul ultimelor decade este lungă. Mult mai lungă este şi cea a caselor vechi care necesită renovare, în primul rând consolidarea structurilor de rezistenţă. Iar foarte multe dintre acestea prezintă o valoare arhitecturală incontestabilă.
În multe situaţii ruinele, resturile de clădiri şi chiar cele neîngrijite reprezintă un pericol care atenteză la sănătatea persoanelor care trec prin apropiere.
Cum s-a ajuns la această situaţie
Vom încerca să identificăm provenienţa acestor ruine. În primul rând este vorba de case care au fost demolate parţial. Unele cazuri au avut autorizaţii de demolare şi apoi au fost retrase. În alte cazuri au fost demolări ilegale şi oprite. Dar şi demolări făcute în cadrul proiectelor de urbanism ale primăriilor şi nefinalizate în mod civilizat, lăsate resturi şi deşeuri. Deasemenea case părăsite care se demolează “singure”. Este deja binecunoscut procedeul prin care proprietari afacerişti care deţin o casă de patrimoniu pentru care nu se poate obţine autorizaţie de demolare o lasă pur şi simplu de izbelişte şi aşteaptă să se prăbuşească (uneori cu ajutoare, “persoane necunoscute”, care intervin noaptea şi lucrează asupra structurii). Astfel, la un moment dat, “casa” nu mai există, ci doar terenul care se poate valorifica mult mai bine, fără să fie cineva “vinovat” de această situaţie.
Trebuie remarcat faptul că, pentru această categorie de proprietari, eventuala mărire a impozitului chiar şi de 5 ori, nu reprezintă nicidecum o problemă reală, nu îi va afecta în mod real şi deci măsura nu are efectul scontat şi mai cu seamă nici nu se aplică. Nu sunt clare criteriile de stabilire.
Case care plâng
Aceeaşi situaţie a caselor vechi degradate se prezintă, mai mult sau mai puţin, de ani buni în majoritatea zonelor urbane din ţară. Fenomenul nu numai că nu pare să se tempereze ci, din contră, se amplifică, sub privirile neputicioase atât ale locuitorilor cât şi ale administraţiilor locale, incapabile să conceapă un adevărat proiect şi un plan de măsuri coerent pentru rezolvarea acestor situaţii.
Consiliile locale au ridicat în primul rând problema esteticii legate de neîngrijirea caselor şi terenurilor. Dar oare autorităţile însăşi respectă criteriile urbanistice? Mulţi sunt de părere că, în ceea ce îi priveşte, nu iau măsurile necesare.
Proiectele megalomane ceauşiste neterminate
Tot în categoria ruinelor intră şi moştenirile de la Ceauşescu, proiectele megalomane rămase în paragină de zeci de ani, precum şi construcţii începute de (zeci de) ani, neterminate şi ajunse în stadiu de ruină. În privinţa “moştenirilor”, cel mai elocvent exemplu este cel al vestitei Case Radio. Timp de 30 de ani nu s-a găsit nici o soluţie pentru structura ce urma să fie un edificiu grandios. Acum a ajuns o ruină, iar sute de milioane de euro din banii noştri se risipesc în vânt. Mai cu seamă că este ocupată o suprafaţă foarte mare. Aici a fost în trecut Hipodromul din Bucureşti şi tot pentru această construcţie a fost demolat Tenis Clubul. În urmă cu mai mulţi ani, construcţia mai era încă viabilă şi solidă, aşa cum se vede din foto.
Proiectul nou de transformare a fost dat unei companii turceşti fără a fi verificată bonitatea acesteia. Turcii au tăiat contrucţia în două, au afectat structura de rezistenţă şi apoi au plecat. Acum este o ruină. De aspectul vizual care afectează oraşul de aproape jumătate de secol, de când s-au făcut demolările iar apoi s-a derulat şantierul, ce să mai zicem? Alături de construcţiile demarate şi lăsate de izbelişte precum şi de alte ruine, Bucureştiul arată în permanenţă ca un oraş neterminat sau în părăsire pe zone întregi.
Construcţii neterminate şi abandonate
Foarte gravă este şi problema construcţiilor începute în urmă cu mulţi ani şi din diverse cauze sunt lăsate în paragină. Astfel de construcţii sunt nu numai în centru dar mai cu seamă sunt construcţii industriale abandonate la periferie.
În urmă cu peste 25 de ani, în nordul Capitalei, s-a început construcţia unui mare complex comercial. Cunoscut sub numele de Puzdrea, după cel al proprietarului, construcţia era ilegală. Nu s-a dat autorizaţie de construcţie deoarece exact pe sub acestă construcţie trece conducta principală care alimentează Bucureştiul. După adevărate lupte, Primăria a reuşit (deşi târziu) să oprească lucrările dar resturile masivei construcţii, acum degradată, au rămas intacte, fără să se mai întreprindă nimic în această privinţă. O mai suporta mult conducta această construcţie?
Ne-am obişnuit cu aceste imagini de teatru absurd şi nu credem că o sumă de câteva sute de euro, cât ar însemna creşterea anuală a impozitului, să îi deranjeze pe eventualii proprietari. Sau aceasta este o măsură care să demonstreze doar că se “face ceva”?
Tot estetica
Vom mai trece pe scurt în agendă câteva aspecte care ţin de estetică şi care deranjează. Se pare că nu şi pe edili. Este vorba despre grămezile de cabluri care atârnă în aer şi afectează vizualul, uneori chiar obturează frumoase imagini arhitecturale. Şi coroanele copacilor afectează de multe ori vizualul. Este semn că nu există o colaborare serioasă cu peisagişti şi urbanişti. Aceştia pot dezvolta proiecte punctuale pentru a pune în evidenţă elemente arhitecturale semnificative.
O capitală hilară
În cazul multor blocuri faţadele au fost renovate de către primării în cadrul proiectelor de reabilitare termică. În ceea ce priveşte culorile zugrăvelilor s-a lăsat la latitudinea proprietarilor libertatea de a alege. Desigur că faţă de tristeţea de dinainte, acum atmosfera este mai veselă.
Uneori este de-a dreptul hilară! Proprietarii apartamentelor care stau în astfel de blocuri vopsite în verde sunt probabil mândrii că sunt în tendinţe. Iar pentru a rămâne originali până la capăt sugerăm şi altfel de modele care pot fi la modă. Anume, faţade cu modele geometrice sau cu buline (a se evita totuşi cele roşii).
Foto: Ion Diamandi
1 thought on “Probleme de arhitectură şi urbanism în faţa viitorului primar”
Comments are closed.