Centre vechi în haine noi, mari atracţii turistice

Călătorind prin țară am observat că în ultimii zece ani în multe orașe au fost realizate proiecte de revitalizare a vechilor arii arhitecturale din centru, zone care din diferite motive ajunseseră într-o stare de degradare avansată. În anii ’70, în unele reședințe de județ, clădirile vechi au fost pur și simplu demolate și înlocuite cu ansambluri arhitecturale care doreau să impună un alt model de urbanism. Așa s-a întâmplat la Suceava (demolări anii ’60 ai secolului trecut), parțial la Iași. În alte părți, la Giurgiu sau la Călărași de exemplu case vechi foarte frumoase au fost ascunse după perdele de blocuri noi, urâte. Unele zone vechi au supraviețuit, chiar dacă au fost construite și acolo piețe urbane dominate de clădirea Consiliului Județean de Partid. Așa s-a întâmplat la Baia-Mare, Brăilă și Craiova.

La Braşov, alt caz în care, din fericire, centrul vechi a rămas destul de nealterat iar un centru aşa-zis nou a fost construit în altă zonă. Şi la Sibiu, Centrul Vechi a avut o soartă mai bună.

După anul 2000 a apărut o adevărată modă a amenajării unor zone cunoscute ca Centrul Vechi, zone de cafenele, restaurante, buticuri de artă, ceea ce a pus în evidență clădiri remarcabile sau cel puţin interesante. Această modă a fost influențată de exemplul Temple Bar, vechi centru al capitalei irlandeze Dublin. Este de remarcat că, urmare a unui început de renovare din partea autorităţilor, în marea majoritate a cazurilor, centrele vechi au început să devină extrem de atractive pentru investitori iar apoi şi pentru turişti şi chiar localnici. Oricum, mult mai atractive faţă de centrele noi., chiar dacă nu sunt îndeplinite totate obiectivele.

Cazul Centrului Vechi din Bucureşti este unul dintre aceste cazuri, chiar dacă unele clădiri încă reprezintă un pericol de prăbuşire. Pentru exemplificare am ales două orașe total diferite, aflate în zone diferie, Baia-Mare și Brăila. Din păcate și succesul renovărilor este diferit. Astăzi prezentăm cazul Baia Mare.

Temple Bar, un exemplu de urmat

Este una dintre cele mai vechi zone din Dublin și a fost la început situat în afara zidurilor orașului medieval. Inițial s-a numit  Saint Andrew’s Parish. Secolul al XIV-lea este epoca primei sale decăderi, dar el va renaște în secolul al XVII-lea,când întreaga viața comercială a orașului se concentrează aici și primește numele actual de Temple Bar.

Cu timpul activitățile comerciale se mută în altă parte și Temple Bar începe să decadă din nou. Deja în secolul al XIX-lea. este o zonă în declin, chiar rău famată. Prin anii ’60 ai secolului trecut, străzile cu aer medieval dar, mai ales chiriile mici, îi atrag pe artiștii de toate felurile, pictori, dansatori, muzicieni.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea. Temple Bar e un cartier ponosit, dar boem, o mahala aflată în centru cu standarde de locuire departe de cerințele vieții moderne, un loc pentru artiștii tineri și săraci aflați în căutarea gloriei. În 1991 guvernul irlandez hotărăște să dea o nouă șansă cartierului și să îl transforme într-o zonă culturală emblematică.

Întregul proiect este un succes și devine un model de regenerare culturală. Nu au fost atinse toate obiectivele inițiale și dezvoltarea ulterioară nu a răspuns tuturor asteptărilor, dar proiectul în general, este un succes ce l-a transformat într-un exemplu.

Baia Mare, Centrul Vechi versus Centrul Nou  

În perioada comunistă, Baia Mare se dezvoltă devenind oraș muncitoresc, bazat pe vechea tradiție de centru al industriei miniere. Autoritățile consideră că vechea piața, mărginită de case din secolul al XIV-lea până în secolul al XVIII-lea și în stil Art Nouveau nu corespundea unui centru muncitoresc în plină dezvoltare.

O legendă urbană spune că vechiului centru a fost salvat de faptul că pe acel loc nu puteau fi construite blocuri de mai multe etaje, fiindcă sub piața erau multe galerii de la minele din apropiere.

Nu am gasit documente care să certifice această ipoteză, dar un lucru e cert, orașul are două centre, unul nou și unul vechi și o zonă care le leagă armonios, datorită inspirației unui arhitect remarcabil, Mircea Alifanti. Cu toate eforturile de a fi salvat, centrul vechi, dominat de statuia soldatuli sovietic eliberator, ajunsese destul de dărăpănat și insalubru.

Multe obiective turistice refăcute

În 2004 – 2005 întreaga zonă intră într-un amplu proces de renovare ce cuprinde nu doar piața ci și câteva străzi învecinate. Se restaurează cât mai aproape de forma originală case vechi, se schimbă destinația unor clădiri care devin restarante, galerii de artă sau magazine de suveniruri.

Piața centrală include peste 20 de clădiri medievale ce au elemente de arhitectură specifice goticului târziu. Amplasarea lor în jurul pieții prezintă analogii cu configurația orașelor din centrul Europei din aceași perioadă istorică (sec. XIV – XVII) La nr. 18 se află clădirea cunoscută sub numele Casa Elisabeta, cea mai veche casă din oraș, construită de Iancu de Hunedoara. Se adaugă la acestea  clădirile care adăpostesc Școala Populară de Artă și Restaurantul Medieval, datate din sec. al XVIII-lea. Tot atunci s-a ridicat imobilul de la nr. 6 din Piața Libertății, proprietate a Ordinului Călugărilor Minoriți și clădirea în care s-a aflat Hanul Vulturul Negru (1790), imobil care între anii 1920-1950 este sediul primăriei orașului Baia Mare. Până la începutul sec. al XX-lea piața a fost folosită și ca piață comercială.

Centrul Vechi este mai atractiv decât Centrul Nou

Restaurarea Centrului Vechi a avut în vederea și realizarea unei zone pietonale, ceea ce a dus la modificarea circulației auto ce ocolește piața, fapt ce permite organizarea unor evenimente deosebite cu participare numeroasă. Această amenajare a facilitat și construirea unei fântâni cunoscute sub numele de Fântâna Mileniului.

• 

• 

Perimetrul restaurat a inclus și zona apropiată aceea în care se află două monumente importante: Turnul lui Ștefan și Bastionul Măcelarilor. Primul, devenit simbol al orașului, este de fapt ceea ce s-a păstrat dintr-o veche catedrală gotică. Restaurarea din 2015 a scos la iveală și urme ale vechi bisericii. Ruinele fost protejate cu geam și permit reconstituirea conturului unei biserici mari.

• 

• 

Bastionul Măcelarilor este turnul sudic al zidului cetății medievale, singurul care a supraviețuit, aureolat de legenda care povestește că acolo, sub zidurle lui, a murit Pintea Viteazul. Azi este un centru artistic care pune în valoare detaliile arhitecturale ale vechii construcții.

Cu efort și pricepere zona a devenit una foarte atractivă pentru turiști într-o regine care nu duce lipsă de atracții turistice. Comparativ cu Centrul Vechi, azi, cel nou este mai prafuit și neatractiv.

Maria Alexe