Revenim la zona denumită Centrul Vechi, aceasta reprezentând un punct esenţial legat de casele vechi de la noi.
Vom face un tur al zonei şi ne vom referi la câteva elemente interesante din istoria acestui loc. Ne vom concentra asupra problemelor actuale.
Încă numeroase clădiri poartă însemnele arhitecturii de influenţă orientală şi balcanică, caracteristice perioadei secolului XVIII şi primei jumătăţi a secolului XIX. Sacnaşiurile multor imobile sunt cea mai bună dovadă.
O clădire semnificativă pentru această perioadă, cu arhitectură balcanică, este Hanu’ lui Manuc, construit în 1806-1808 cu arhitectură balcanică. “Cele două rânduri de galerii care leagă între ele patru mari corpuri de case, scara cea mare care servește cele două caturi, foarte elegantă, sub un chioșc cu acoperiș țuguiat și cu căpriori ieșeți afară sunt împodobite cu stâlpi și cu balustrade de un gust frumos și cu finețe lucrate. Am putea zice că e un palat de lemn”, spune despre această construcţie pictorul francez Auguste Lancelot.
A doua jumătate a secolului XIX surprinde Lipscănia într-o poziţie extrem de favorabilă. Vecinătatea cu Piaţa Unirii, cea mai mare piaţă agroalimentară din acea vreme, face ca întreg perimetru să fie de departe cel mai important centru comercial al ţării, în plus era întregit cu băncile care începuseră să apară.
Alături de arhitectura balcanică şi bizantină precum şi cea de influenţă franceză, la sfârşitul secolului îşi fac apariţia şi alte stiluri care definesc locul. Mai cu seamă casele negustorilor evrei, foarte înguste care fac şi acum deliciul locului (terenurile deveniseră scumpe) şi dezvoltate pe verticală (două, chiar trei etaje), precum şi arhitectura germană.
Galeria foto din Arhiva Naţională dovedeşte fără doar şi poate statutul de cel mai important centru comercial al zonei Lipscani, a interesului cetăţenilor care demonstrează şi stilul de viaţă occidental al perioadei interbelice. Desigur demonstrează şi interesul arhitectural şi faţă de designul vitrinelor.
Strada Lipscani, 1927 
Aici se învârt banii şi nu este de mirare că pe acest loc se înfiinţează bănci cu sediul în imobile impozante. Aici este Banca Naţională, construită pe terenul unui fost han în 1880 de către arhitecţii Cassien Bernard şi Albert Galeron în stil eclectic clasicist. În imediata apropiere Banca Marmorosh Blank fusese fondată în 1848 iar din 1915 beneficia ca sediu de Palatul Marmorosh Blank.
Zona Lipscani devine un loc în care eclectismul atinge cele mai înalte cote. Şi astăzi, în orice punct te-ai afla, te vei întâlni cu privelişti urbanistice şi stiluri arhitecturale extrem de diferite. Iar amestecul de stiluri se referă nu numai la clădiri, acestea apar şi în cadrul fiecărui imobil, precum şi legat de stilul de viaţă.
Otoman, bizantin, neoromânesc, gotic, Art-Nouveau, Art Deco, modernist, Pop Art, toate stilurile se amestecă parcă în mod natural în acest adevărat creuzet fără să deranjeze privirea.
Ca exemplu reprezentativ privitor la diversitatea arhitecturală a zonei, Caru’ cu bere a fost deschis în 1879 fiind o clădire decorată în stil gotic. Interiorul are înălţimea de 7 m cu coloane, tavane de stucaturi, cu lambriuri sculptate şi picturi. Scara principală este din marmură, comunicaţia se face prin scări de stejar, sculptate şi ele. Pivniţa are grinzi de fier cu bolţişoare.
Sub influenţa franceză, stilul Art Nouveau şi cel numit La Belle Epoque îşi găsesc un binemeritat loc în acest perimetru. Mai ales că multe magazine din zonă comercializează obiecte şi accesorii de fashion şi stil de viaţă de inspiraţie pariziană.
Muzeul Micul Paris, o casă tipică pentru zonă, excelent amenajată de scpecialişti scenografi cu mobilier, accesorii şi obiecte de fashion este o oglindă vie a acestei perioade în care Bucureştiul era denumit cu acest nume.
Începând cu sfârşitul secolului XIX apar în zonă şi palate impunătoare, acestea fiind sedii de bănci. Astfel vorbim despre Palatul Dacia, Palatul Marmorosch Blank precum şi Palatul CEC în imediata apropiere.
Secolul XX aduce şi el noutăţi iar acestea veneau tot via Occident. Curentul Art Nouveau, mai apoi şi cel nou, denumit art deco în Franţa, Junge Stil în Germania, Secesion în Austria îşi fac apariţia şi pe Lipscani, magazinul situat chiar pe această stradă fiind un exemplu elocvent.
Al doilea după cel de pe Bulevardul Magheru, concept-stor-ul Cărtureşti este o reuşită la fel de excepţională, deşi în stil total diferit. Renovarea extrem de profesională şi reconversia unui imobil în autentic stil art deco, în trecut magazin universal, a transformat clădirea într-un centru cultural de carte, muzică, film şi lifestyle.
Acest concept store rivalizează cu succes, datorat în special soluţiei de amenajare, cu oricare altul de acest tip de la Paris, Londra sau New York.
Înaintând spre mijlocul secolului, zona câştigă tot mi mult interes. Atât pentru shopping cât şi cultural şi divertisment, mai cu seamă că era mărginită de Calea Victoriei. Doar fotografiile de epocă, arătând aglomeraţia de pietoni din acest perimetru, pot zugrăvi în întregime interesul cetăţenilor. Reamintim faptul că prima lege dată de Ion Antonescu la venirea sa la putere a fost sens unic pietonal pe Calea Victoriei în zona de proximitate a Lipscăniei.
Anii trişti ai comunismului
Din păcate anii comunismului au reprezentat o scădere dramatică deşi foarte mulţi oameni rămâneau aici “clienţi” fideli. Partidul nu vedea cu ochi buni acest succes al vremurilor anterioare. Casele erau şi ele un simbol al trecutului, era o arhitectură care nu mai era înţeleasă, diversitatea zonei nu rima cu noile blocuri, toate la fel. În plus, aici se manifesta în continuare iniţiativa privată, atât în ceea ce privea magazinele cât şi atelierele meşteşugăreşti.
Zona devine tristă şi ştearsă deşi încă se manifestă interesul oamenilor pentru shopping. Fotografiile din Arhiva Naţională ce prezintă Lipscaniul în anul 1986 dovedesc cu prisosinţă acest lucru.
“Centrul vechi era un adevărat mall, plin de magazine cu textile, încălțăminte, cărți, discuri și 2-3 cofetării și cârciumi, cu strada Covaci dedicată consignațiilor și Smârdan cu magazine de ferometal Discul de cristal, băcanii dedicațe materialelor sportive”, spune Andrei Bîrsan în Bucureştiul meu drag.
Ce se întâmplă după Revoluţie
Nici după ’90 zona nu pare că zona prezintă interes. Unii au crezut în potenţialul ei. Ilie Dumitrescu, celebrul fotbalist, a cumpărat Hanul cu Tei. El poate fi întrebat câte demersuri şi petiţii a făcut la Primărie pentru finalizarea lucrărilor de infrastructură care nu se mai terminau şi care au blocat practic orice activitate în zonă timp de câţiva ani.
“2002-2008 sunt ani de căutări ale identităţii zonei. Multe magazine se închid, își schimbă profilul de câteva ori și decad lună de lună. Dispare Curtea Sticlarilor, denumirile sunt încă românești. Primăria Capitalei a pavat Lipscanii (în doar doi ani aceasta s-a distrus) și a plantat câțiva stâlpi anemici. În piață Roma trona o dugheană “modernă” de tablă cu antenă de satelit pe ea iar în pasajul Lipscani (actual Latin) îți puteai developa un film sau face invitații de nuntă. Sheriff’s a înlocuit restaurantul cu autoservirea București cu fast food. Magazinul Universal București își păstra aerul desuet cu trepte tocite și vânzătoare în vârstă. Hanul Gabroveni era o ruină în care dormeau oamenii străzii iar pe spațiul de lângă el vara puteai bea o bere la terasa “La ruine”. Îți puteai repara televizorul color, cumpăra geamuri sau semințe, ba chiar puteai să mergi la Universitatea Ecologică. Se putea circula cu mașina pe toate străzile … mai ales cu Dacii diferite variante și vârste”, continuă povestea despre Centru Vechi Andrei Bîrsan.
Centrul Vechi devine peste noapte un adevărat show
Dar lucrurile au început să ia o întorsătură bruscă iar Centrul Vechi să devină cel mai “hot” din ţară şi poate pe o zonă mult înafara graniţelor. În primul rând, este vorba despre restaurante-terase, berării, pizzerii, cafenele, braserii. Subsolurile boltite cu cărămidă sunt tocmai bune pentru cluburi şi discoteci de noapte. Vestitul Club al Arhitecturii, poate singurul funcţionând în anii comunismului, se revigorează.
În ciuda faptului că multe clădiri sunt în stare precară, mai ales în timpul verii zona este luată cu asalt de consumatori, de amatorii de divertisment. De notat că multe din aceste localuri au interiorul amenajat de către designeri foarte spectaculos, cu multă inventivitate. Victoriile Simonei Halep la Rolland Garros şi Wimbledon au fost aici sărbătorite de mii de oameni, întocmai ca pe stadion.
Acum Centrul Vechi este un “food court” cosmopolit, de la șaorme la plăcinte irlandeze sau delicatese franțuzești. Dristor Kebap, Bordello Bar, St. Patrick, La 100 de beri, Nomad Skybar, Gyros Thessaloniki Muzică, de la manele la hard rock, de la jazz la cea grecească, teatru stradal, artişti ambulanţi, fete care dansează în vitrine, cerşetori, hoţi de buzunare, nimic nu pare să lipsească din acest spectacol.
Cum se fac renovările, reabilitările şi construcţiile noi
Am arătat că arhitectura specifică zonei este una specială, foarte multe case rămase au stil, prezintă numeroase decoraţiuni pe faţade. În plus, este vorba, bineînţeles, de o zonă protejată, din toate acestea rezultând atenţia direct proporională cu care ar trebui intervenit aici.
Distingem mai multe cazuri de renovări. Foarte puţine, din păcate, respectă cu adevărat stilul original. Vorbim de lucrări deosebite care nu pot fi făcute decât de specialişti în restaurări şi cu materiale recomandate pentru astfel de lucrări. La noi sunt puţini astfel de specialişti iar cum zona a devenit una de afaceri prospere pentru proprietarii de restaurante/terase/baruri/cluburi care sunt, de obicei, interesaţi ca lucrările să se facă rapid şi cu cât mai puţini bani. În plus, există această recomandare spre eficientizare energetică a clădirilor, iar deseori, aşa cum am arătat şi în cazul caselor tradiţionale, deseori astfel de soluţii nu se potrivesc, ba chiar strică de-a dreptul, în cazui caselor vechi cu valoare arhitecturală.
Astfel, sunt înlocuite ferestrele din lemn (care s-ar putea restaura iar lemnul fiind vechi şi bine uscat ar arăta excelent) cu cele tip termopan, clădirile sunt izolate la exterior, ascunzându-se astfel acea textură autentică a pereţilor din cărămidă, se fac intervenţii la ziduri cu ciment (se pot vedea chiar acum la renovările care se fac). Nu sunt folosite tencuieli şi vopsele antichizate pentru faţade. Locul accesoriilor din fier forjat bătut cu ciocanul este luat de imitaţii din fier laminat. Astfel chiar în situaţia în care proprietarii au intenţii bune, rezultatul este unul mediocru. Deseori clădirile arată ca un décor de operetă, adică neautentic. Este foarte păcat că avem un astfel de patrimoniu şi o conjuctură favorabilă şi nu reuşim să facem lucrurile cum trebuie.
Desigur aici o mare vină au au în continuare şi cei care dau autorizaţiile de construcţie pentru astfel de lucrări. Soluţia care afectează negativ poate cel mai mare număr de clădiri este cea a aparatelor de aer condiţionat. Unităţile exterioare ale acestor aparate se montează pe pereţi la exterior, în diverse locuri, cum i-a venit ideea fiecărui proprietar. Ele arată ca nişte bube şi afectează major estetica imobilelor. Iar aceasta este o problemă general valabilă, nu numai pentru cazul de faţă.
Recent am vizitat Roma şi am fost extrem de atent la casele istorice care populează din plin centrul. Te surprinde în mod extrem de plăcut soluţiile de renovare, pereţii exteriori arată antici autentic, nu ca de operetă. Sunt folosite anumite culori, diverse, dar care se potrivesc perfect. Acolo unde este cazul se lasă zidul vechi care doar se curăţă, fără a i se da o notă modernă. Nu se folosesc nicidecum unităţi de aer condiţionat la exterior (poate sunt numai la interior). Soluţia folosită în acest caz pentru a se apăra de puternicele raze este cea a obloanelor pentru toate ferestrele.
Revenind pe Lipscani, altă problemă este cea a clădirilor la care parterul este amenajat ca restaurant/terasă la parter într-un anumit stil, deobicei modern glamur, iar restul etajelor (unde stau proprietari sau chiriaşi în apartamente) este lăsat nerenovat, uneori într-o stare avansată de degradare. Este o lipsă de unitate perfectă a întregului imobil, un contrast care, de această data, nu este ce trebuie. Se ştie că pentru a se izola termic un imobil, nu se eliberează autorizaţie de construcţie decât dacă toţi proprietarii sunt de acord. Adică nu se poate face numai pentru un apartament sau numai un etaj. În cazul nostru, cum se poate da autorizaţie de construcţie pentru un parter-restaurant (chiar şi în situaţia în care rezultatul este unul pozitiv) iar faţada apartamentelor de deasupra să arate jerpelit? Nu este chiar o situaţie în regulă când pe balconul de deasupra terasei glam o gospodină îşi înşiră rufele spălate la uscat sau scutură un pled. Faceţi o plimbare pe la orele 10-12 dimineaţă şi veţi întâlni astfel de situaţii inedite.
Este de menţionat şi cazul unor clădiri care au devenit extrem de moderne. Iar când afirmăm acest lucru ne referim la realizările bune, dat fiind scopul propus, şi nu la kitsch-uri (deşi le întâlnim deseori şi pe acestea). Un exemplu de modernism este cel al magazinului Adidas, alte exemple le puteţi vedea în fotografii. Desigur, este şi acesta un exemplu de contrast (cu celelalte clădiri din acelaşi perimetru). Iar el se practică şi în alte metropole occidentale. În cazul nostru, însă, nu credem că aceasta poate fi o soluţie bună. Dacă imobilele vechi devin moderne, zona îşi va pierde farmecul.
Apar şi cazuri de faţade îmbrăcate în pereţi cortină, eventual reflectorizante, cu aspect ieftin. Pe acestea sunt aplicate profile de termopan sugerând nişte ferestre, cu frontoane “stilizate” din acelaşI termopan. Deasemenea, balconaşe franţuzeşti kitsch, din fier forjat, probabil în dorinţa alăturării elementelor moderne cu stilul clasic. Rezultatul este însă o butaforie care denotă o lipsă clară de discernământ stilistic. Deasemenea, o inadecvare totală la tot ce înseamnă arhitectură contemporană. Aceste fenomene nu îşi au nicidecum locul în această zonă şi nu înţelegem cum au putut fi aprobate lucrările. Pe de altă parte şi aici sunt cazuri nesoluţionate de clădiri (valoroase) pentru care nu s-a aprobat autorizaţie de demolare. În acest caz, aşa cum am mai arătat, clădirile sunt lăsate să “cadă” singure.
Deasemenea se pot vedea şi construcţii noi din beton! Deasemenea blocuri moderne dar fără valoare arhitecturală. Ce să caute aceaste soluţii în zonă? Recenta modificare a legislaţiei prin care se pot face construcţii noi la mai puţin de 100 m de clădiri de patrimoniu defavorizează flagrant întreg perimetrul.
Desigur sunt şi exemple de renovări bine realizate. Caru cu bere, restaurantul Curtea Veche, Cărtureşti, Palatul Marmorosch Blank, clădirea actualmente Hotel Garden Inn, sunt pe aceast listă. Care tinde să se mărească. Iar în ceea ce priveşte interioarele, aici deseori rezultatele sunt spectaculoase şi inedite.
The Show Must Go On
Viaţa nu este însă o linie dreaptă. Mai sunt şi coborâşuri. Tragedia de la Colectiv şi legislaţia a impus mai multe restricţii în Centrul Vechi. Restaurantele şi magazinele din clădiri cu grad avansat de pericol la seisme au fost închise. La fel şi cele care nu prezentau siguranţă la incendii. A venit şi pandemia, un adevărat coşmar pentru tot ce înseamnă HORECA, iar Centru Vechi a primit lovitura în plin. Tristeţe, străzi şi localuri goale.
Dar iată că restricţiile s-au estompat iar Centrul Vechi pare că îşi recapătă suflul. Iese din pandemie parcă mai frumos, mai multe clădiri au fost renovate. Un exemplu este Palatul Marmorosch Blank devenit acum hotel de lux. Deşi încă mai este mult de renovat zona are în continuare un potenţial imens.
Foto: Ion Diamandi, Shutterstock, Pinterest, Arhiva Naţională a României