Străduţe ascunse: atmosferă de târg provincial în centrul Capitalei

Poate că doar dacă staţi sau aveţi vreun prieten pe străduţa din fotografia de deschidere puteţi ghici cum se numeşte şi unde se află. Ei bine, ne găsim în centrul Capitalei, la doi paşi de Gara de Nord. 

Strada nu este alta decât Calea Griviţei, cel puţin aşa sunt adresele caselor de pe stradă. Este adevărat, este doar o porţiune, un rest al Căii Griviţei, după ce artera a fost modernizată, în a doua jumătate a perioadei interbelice.

Într-o zonă Art Deco

Ţara era în plin avânt iar acest fapt se putea vedea şi în cazul arhitecturii noilor clădiri. La începutul anilor ’30, sub influenţa tendinţelor occidentale, începuseră să apară şi la noi, în special în Capitală case şi clădiri în noul stil la modă, Art Deco. Iar cum chiar clădirea Gării de Nord era construită în acest stil, multe clădiri noi din proximitate au căpătat aceste caracteristici.

Întregul bulevard I. G. Duca, ce pornea chiar din dreptul gării şi conducea spre centrul oraşului, a fost construit cu blocuri în regim de înălţime de 5-6 etaje (destul de înalt pentru acea perioadă şi construcţiile din Bucureşti), asemănător cu arhitectura din Paris, cea din România fiind foarte influenţată de cultura şi stilul de viaţă francez. Capul de pod şi reprezentativ era chiat Hotelul Dunărea, construit în anul 1935. O particularitate a blocurilor de pe Bulevardul Duca era faptul că noile imobile erau lipite unul de altul.

Am făcut această paranteză având în prim plan această arteră deoarece mica străduţă de care ne ocupăm se află exact exact în spatele acestor imobile, fiind paralelă cu bulevardul şi deci perpendiculară pe Calea Griviţei, deşi face parte chiar din aceasta.

Este de fapt o intrare, blocată la ambele capete iar intrarea preopriu-zisă se face printr-un gang de bloc chiar din bulevardul I. G. Duca. Cu alte cuvinte, în acei ani, au fost construite blocuri noi, moderniste, iar în spatele lor au fost lăsate casele vechi.

• 

• 

Dacă pe alte bulevarde principale ale Capitalei (Magheru, Carol) s-a procedat în mod asemănător, datorită poziţionării acestora, în spatele noilor construcţii se aflau case vechi boiereşti, în ceea ce proveşte zona Gara de Nord – Griviţei, casele rămase erau modeste, multe sărăcăcioase, asemănătoare cu cele de la sat, aşa cum este cazul şi la străduţa în discuţie.

În acel timp, zona se emancipase, era o poartă importantă de intrare în oraş, plină de viaţă, cu multe hoteluri, cinematografe şi restaurante. În spatele frumoaselor blocuri , însă, erau aceste zone complet ascunse privirii şi rămase în urmă, unde viaţa nu suferise încă schimbări majore. Situaţia este aceeaşi, neschimbată şi acum, după apoape un secol. Linişte totală, maşinile nu circulă, case parter fără preteţii, neîntreţinute. Atmosferă de târg provincial în care . timpul pare că a încremenit.

Şi în timpurile comuniste s-a procedat oarecum asemănător, atunci când au fost construite noile cartiere cu blocuri socialiste standardizate. O mică diferenţă este dată de faptul că că noile blocuri (acum au devenit şi ele vechi) nu sunt deobicei lipite însă în spatele lor sunt “ascunse” la fel multe case vechi, de periferie, modeste – o realitate a zilelor noastre.

Foto: Ion Diamandi