Deşi nu este arhitect, Dragoş Dogaru are meritul de a fi promotorul proiectului B:MAD “Clădiri din București: Modernism Art Deco”, prin care a (re)pus în evidenţă patrimoniul arhitectectural modernist Art Deco al Bucureştiului, atrăgând atenţia asupra necesității de a fi conservat și de a fi perceput drept spaţiu viu al orașului. Asta se întâmpla în anul 2018.
Au urmat 3 cărţi pe această temă coordonate de Dragoş care, prin impactul şi succesul avut, demonstrează că publicul larg şi locuitorii oraşului sunt interesaţi de aceste abordări şi proiecte. Spunem proiecte pentru că Dragoş nu se opreşte aici.
Bucureştiul, capitală Art Deco a Europei de Est
Câteva generaţii de arhitecţi de după Revoluţie au abordat practic numai tematica arhitecturii neoromâneşti şi influenţele franceze (Micul Paris), lăsând tema ART DECO nereprezentată pe măsura importanţei ei. Noul proiect al lui Dragoş Dogaru este includerea arhitecturii ART DECO a Bucureştiului în patrimonial UNESCO, aşa cum a reuşit oraşul Mumbai cu cele 600 de clădiri Art Deco, în timp ce, în Capitală sunt deja identificate 525 pe harta www.artdecobucharest.ro. Iar Dragoş Dogaru apreciază că numărul total ar putea fi chiar 2000 de clădiri.
După cum mărturiseşte, Dragoş a descoperit acest patrimoniu mergând prin oraş cu bicicleta.
“Să salvăm zona Gara de Nord – Griviţa şi să o punem în valoare”
Înaintea convorbirii cu el a parcurs pe jos zona din proximitatea Gării de Nord, descoperind un loc lăsat complet în paragină, cu foarte multe clădiri cu valoare arhitecturală, dărăpănate, unele complet în ruină, dar cu un imens potenţial în domeniul Art Deco.
“Este o poartă importantă de intrare în oraş, mulţi turişti vin pe aici şi se îndreaptă spre centru. În plus, chiar clădirea Gării de Nord este una emblematică pentru oraş şi este reprezentativă pentru stilul ART DECO. Ar fi necesar un proiect prin care întreaga zonă, şi nu numai punctual, să fie renovată şi declarată ART DECO” spune Dragoş Dogaru.
Desigur, propunerea vizează un proiect foarte ambiţios şi, în acelaşi timp, extrem de costisitor. Mai ales că, aşa cum am arătat, zona este complet decăzută şi par că sunt multe interese în joc care nu vizează nicidecum salvarea patrimoniului arhitectural al oraşului ci, mai degrabă, eliberarea de terenuri pentru construirea de blocuri moderne de birouri din sticlă şi metal. Mai este şi lipsa de interes a administraţiei pentru această zonă care a decăzut an de an.
Amintim şi faptul că în faţa gării, pe un teren alături de clădirea Policlinicii CFR, ani de-a rândul, oameni ai străzii au locuit în conductele subterane. De altfel, în toţi cei peste 30 de ani de la Revoluţie în toată zona s-au întâmplat extrem de puţine lucruri care să demonstreze un cât de cât interes al autorităţilor pentru renovarea zonei care, în urmă cu aproape un secol era o mândrie a oraşului. Vom trece în revistă numeroasele clădiri istorice şi cu mare valoare arhitecturală din zonă, dintre care multe necesită consolidare şi renovare grabnică.
Gara de Nord este cea mai mare staţie feroviară din ţară. Locul ei a fost ales chiar de Carol I iar inaugurarea s-a realizat în anul 1872. Clădirea este inclusă în lista monumentelor istorice, este în stil Art şi prezintă decoraţii spectaculoase, specifice acestui stil. Necesită modernizare, ultima restaurare având loc în anii 1997-1999.
De la Gara de Nord porneşte Bulevardul I. G. Duca cu blocuri în regim de înălţime de 5 etaje, multe dintre ele în stil Art Deco.
Între acestea şi fostul Hotel Dunărea, a cărui expropiere în vederea consolidării şi renovării a fost subiectul unui recent comunicat al primarului sectorului 1, Clotilde Armand.
În faţa Gării de Nord se găsesc două clădiri monumentale: Policinica CFR şi Palatul CFR.
Acesta din urmă, actualmente clădirea Ministerului Transporturilor, a fost construit intre 1935 şi 1950. pe locul unde se aflau înainte „faimoasele” Ateliere CFR Griviţa. Clădirea a fost ridicată după planurile arhitectului Duiliu Marcu. Din punct de vedere al tehnologiei folosite, este primul edificiu civil de o asemenea dimensiune din România, edificat pe un schelet metalic sudat şi înglobat în beton.
Mai poate fi salvată Calea Griviţei?
Situată în imediata vecinătăţii a Gării de Nord şi conducând spre centrul oraşului, Calea Griviţei era una dintre cele mai importante artere ale Bucureştiului, o zonă foarte animată prin ce avea de oferit atât locuitorilor cât şi vizitatorilor.
Magazine, mai multe hoteluri, restaurante şi clădiri elegante dar şi cinematografe şi sală de spectacole, toate se găseau pe Calea Griviţei care îşi atinge apogeul de popularitate în anii interbelici. O fotografie de epocă înfăţişează şarmul acetei zone care era dat şi de imobilele cu aer parizian.
Comunismul a adus demolările şi noile blocuri standard pe Calea Griviţei care începe să decadă. La parterul caselor se fac deschideri şi intervenţii care deteriorează arhitectura originală, apărând numeroase ateliere de reparaţii şi mici magazine sărăcăcioase care există şi astăzi. Majoritatea imobilelor, trecute în proprietatea statului nu sunt întreţinute corespunzător. O altă serie de demolări este făcută pentru realizarea magistralei de metrou şi terenuri rămân goale timp de zeci de ani.
În fine, de câţiva ani se ridică pe o parte din acestea un impunător bloc de birouri fără personalitate, din sticlă şi metal, The Mark, care sfidează clădirile vechi dărăpănate rămase în zonă dar cu o istorie bogată a unor vremi trecute mai bune. Faţă de cum arată acum întreaga zonă, la care se adaugă şi demolările făcute în urmă cu circa 10 ani pentru lărgirea Bulevardului Buzeşti (inclusiv Hotel Marna, Hala Matache), nu pare că este vreo preocupare a autorităţilor pentru salvarea patrimoniului de clădiri, deşi există un interes major al multor dezvoltatori dar numai pentru terenurile de aici.
Palatului Şcoalei Politehnice şi vechii Şcoli de meserii, cunoscută sub numele de Politehnica Polizu, clădire masivă în cărămidă aparentă şi decorate cu motive de inspiraţie tradiţională, este cuprins în lista monumentelor istorice. Muzeul prezintă istoricul Politehnicii, începând de la primele cursuri de inginerie din Ţara Românească introduse de Gheorghe Lazăr în anul 1818, și până în ziua de azi. Din păcate, din cauza copacilor înalţi din curtea clădirii, frumoasa faţadă nu se poate distinge bine de pe Calea Griviţei.
Mergând mai departe pe Calea Griviţei,se întâlneşte Hotelul Griviţa, fost hotel Bratu, clădire interbelică în stil eclectic, cu elemente de arhitectură neoclasice. Aici au locuit mari personalităţi ale vremii, între care George Enescu şi celebra cântăreaţăHaricleea Darclee. În sfârşit, o clădire istorică renovată cu grijă, adusă la valoarea iniţială.
Vis-a-vis, întâlnim o clădire emblematică, clasată ca monument istoric clasa B, fostul cinematograf Marconi (denumit Dacia în timpul comunismului), realizat de arh. Constantin Canănău și inaugurat în 1930. Cinematograful Marconi, a cunoscut perioada sa de glorie până la naționalizarea sa. În paralel cu proiecțiile de film, pe mica scenă se montau și spectacole de teatru și de vodevil. Clădirea este celebră deoarece este în autentic stil Art Deco iar faţada avea decoraţii alegorice, o frescă de dimensiuni mari specific acestui stil. Din păcate, în anii ’90, clădirea cinematografului a fost scoasă din uz, rămânând neutilizată și degradându-se semnificativ, ajungând astăzi o ruină.
După cum se poate observa din fotografii, dacă în urmă cu 2-3 ani decoraţiile de pe faţadă încă mai rezistau, acum nu se mai vede nici urmă de ele iar acoperişul este spart. Imobilul a fost retrocedat în anul 2006 şi s-a încercat repunerea clădirii în circuitul public prin intermediul unei colaborări între proprietari și Asociația Industrii Cultural Creative, fără rezultat însă, datorită volumului mare de cheltuieli care ar fi fost implicate.
La intersecţia cu strada Buzeşti erau câteva frumoase clădiri interbelice, din păcate demolate în urmă cu mai bine de 10 ani, nemairămânând decât amintiri şi fotografii de arhivă.
Cea mai interesantă, Hotelul Marna, clădire în stil Art Deco timpuriu. Lângă cinematograf, la parterul clădirii alăturate, în stil neoclasic francez, a functionat libraria „I.L.Caragiale”, una dintre cele mai mari si dotate librarii, până în anul 1990.
Iată ce scrie Delia Chilianu, în ziarul Libertatea, pe 16 ianuarie 2011: “Nu a durat decât două zile ca Hotelul Marna şi Casa Constantin Rădulescu (Cinema Feroviar) să fie puse la pământ, pentru a face loc viitorului bulevard Uranus. Ieri pe locul fostelor clădiri-monument nu mai rămăsese decât un morman de pietre, pe care buldozerele le călcau fără milă.” Mai apoi, în urma unei hotărâri judecătoreşti, se va dovedi că aceste demolări au fost ilegale!
Tot la intersecţia cu Buzeşti, dar pe partea opusă au mai rămas din fericire două clădiri istorice. Una este casa cu cariatide, o arhitectură splendidă dar aflatăşi ea în stadiu avansat de degradare.
Dacă Dragoş Dogaru a povestit cum comuniştii au tăiat sânii cariatidelor unei alte clădiri din Capitală, în cazul de faţă braţele cariatidelor au început să cadă singure din lipsa de întreţinere, după cum se poate observa din fotografie. Ca şi la alte clădiri din zonă, magazinele improvizate de la parter, cu uşi şi porţi metalice sau din plastic, distrug imaginea frumoasei arhitecturi.
Casa Dimitrie Petrescu, cealaltă clădire din intersecţie, a fost construită la sfârșitul secolului 19, în stil neoclasic francez. Deși este încadrată în lista monumentelor istorice, la parterul ei a funcţionat o alimentară. După ’90, în Casa Dimitrie Petrescu a fost circa financiară pentru Sectorul 1, apoi a fost vândută la preţ de 1,7 mil euro. Aflată din nou în proprietate private, casa pare abandonată, fără ferestre, afându-se într-o stare avansată de degradare. Oare de ce a fost cumpărată?
Ne oprim aici cu plimbarea pe Calea Griviţa, deşi străbătând artera în continuare vom da la fel peste clădiri vechi, multe degradate şi nerenovate. Un caz special este Baia Griviţa, despre care am scris de mai multe ori.
Arătând cum se prezintă clădirile vechi din zona Gara de Nord – Griviţei nu putem să nu aducem aminte de ce declara Nicuşor Dan, proaspăt uns ca Primar General al Capitalei în luna noiembrie 2020, cu privire la zonele protejate, cum este de altfel şi cea descrisă în acest material:
“Primul lucru pe care trebuie să îl facem este să dăm angajamentul că în zonele protejate ale Bucureştiului vom respecta regulamentul de urbanism şi în felul acesta o să dăm valoare economică tuturor acestor clădiri care pot să fie ulterior închiriate, vândute, pentru a fi folosite. Aceasta este partea pozitivă. Partea negativă: şi Primăria Capitalei şi Ministerul Culturii au posibilitatea, pentru proprietarii care nu îşi întreţin clădirile monument istoric, de a da sancţiuni care merg până la expropriere şi, ca să dăm exemplu pentru proprietari care abuzează clădirile, pentru că consideră că terenul de sub ele este mai valoros, o să facem câteva exproprieri”.
Foto: Ion Diamandi
Operator video: Eugen Simion
3 thoughts on “Gara de Nord – Griviţei, zonă ART DECO: De vorbă cu designer Dragoş Dogaru”
Comments are closed.