Mergând pe faleză sau coborând pe străduţele din Constanţa care duc spre mare, nu poţi să nu remarci silueta luxoasă în spirit francez a unei clădiri, din păcate purtând semnele trecerii timpului, care deşi maiestoasă, este aproape ascunsă între construcţiile noi.
Arhitectură
Simbol al oraşului vechi, fratele mai mic şi mai puţin important al Cazinoului, Hotelul Palace din Constanţa a fost edificat în anul 1914, proiectul fiind încredinţat arhitectului Edgar de Goue de către Societatea Marilor Stabilimente. Stilul este unul eclectic cu multe elemente ale stilului Art Nouveau, la modă în acele timpuri. Totuşi, spre deosebire de Cazinou, clădirea hoteluui este fără tușe puternice aparţinâmd acestui curent. Atât exteriorul, cât și interiorul clădirii, la fel și feroneria hotelului amintesc mai degrabă de perioada Belle Epoque.
Poziţia clădirii este excepţională. Faţada principală este îndreptată spre mare, vederea acesteia din camerele hotelului fiind splendidă. O scară monumentală permite intrarea în hotel direct de pe plajă. Cealaltă faţadă, având o intrare elegantă dar mai intima se plasează pe o străduţă mai îngustă – Remus Opreanu, care se coboară spre mare.
Un parapet înalt de piatră, acum acoperit cu vegetaţie, protejează clădirea de eventualele valuri de mare pe timp de furtună în sezonul rece.
Vintage lifestyle
Câteva aspecte din arhitectura hotelului demonstrează că acesta a fost gândit pentru a asigura în principal confort și discreție pentru clienții lui. La parter, scările care duc spre camere sunt despărțite spre stânga și spre dreapta, astfel încât clienții să poată alege dacă sunt văzuți sau nu cu cine urcă la braț spre cameră.
Pe latura hotelului cu vedere spre mare nu există nicio terasă deschisă, deși priveliștea e superbă. Singura vedere spre mare se reflectă prin niște geamuri mici și o terasă interioară închisă. Apoi, salonul de mese este mic și nu îi putea găzdui nicidecum pe toți cei cazați în cele 250 de camere. Hotelul era ales exclusiv de jucătorii de cărți, împătimiții zarurilor și ai ruletei, cei pe care familiștii nu îi vedeau cu ochi buni.
Doamnele puteau cere la recepție să le fie trimise în cameră coafeze, cosmeticiene, croitorese, un medic sau orice altceva mai aveau nevoie. De la un etaj la altul se ajungea cu liftul, un moft pe care la acea vreme îl mai găseai doar în câteva hoteluri din București. Toate camerele furnizau apă caldă și rece, încălzire centrală, telefonie sau poștă rapidă cu Europa și Orientul Apropiat și Mijlociu.
O poveste despre noroc, aventuri și secrete interbelice
Naşterea Hotelului Palace este strâns legată de existenţa Cazinoului din Constanţa. Baronul Edgar de Marcay, căruia îi fusese concesionat Cazinoul în anul 1912, de către Primăria Constanţa, îşi luase angajamentul de a construi un spaţiu special în care să poată fi găzduiţi pasionaţii de jocuri de noroc ce veneau special pentru marele edificiu construit recent la Marea Neagră. La scurtă vreme după concesionarea Cazinoului către Edgar de Marcay, acestuia i s-a substituit legal Societatea Marilor Stabilimente, care a dus la bun final angajamentul luat de baron. În luna iulie 1914, Hotelul Palace din Constanţa a fost inaugurat cu tot fastul specific perioadei.
În anul 1928, hotelul a fost vândut de către Societatea Marilor Stabilimente avocatului Toma Boată, condiţia fiind ca avocatul să achite datoriile hotelului. Preluat de germani în timpul Celui de-al doilea Război Mondial, apoi de trupele sovietice şi, ulterior, de statul român, în timpul regimului comunist, în anul 2001, hotelul a fost retrocedat moştenitorilor avocatului Toma Boată.
Deschiderea Hotelului Palace a marcat, totodată, și începutul unei perioade luxoase și a unui trai foarte bun pentru toți cei care alegeau să își petreacă vacanțele aici. Cel care a ridicat hotelul a fost baronul Edgar de Marcay, care concesionase serviciile Cazinoului în anul 1912. Prin contract, Primăria Constanța l-a obligat pe baron să ridice în apropierea Cazinoului un hotel care să îi cazeze pe împătimiții jocurilor de noroc.
În 1916, imediat după intrarea României în Primul Război Mondial, germanii, care ocupaseră mare parte din teritoril ţării, au preluat conducerea asupra Hotelului ”Palace” și au împărțit bijuteria de clădire între spital pentru răniții în război, o aripă destinată birourilor administrative și o alta care ținea loc de spații de depozitare.
După finalul războiului, în 1918, hotelul a revenit la destinația inițială. Viața de noapte a fost reluată repede la malul mării, ba chiar, în perioada interbelică, a cunoscut o dezvoltare impresionantă. În 1924, în reclamele publicate în tipăriturile vremii, ”Palace” era descris ca fiind ”Cel mai luxos și confortabil hotel din Constanța, cu 400 de camere, ascensor, bae, lumină electrică și o splendidă vedere spre mare”. De fapt, hotelul avea doar 250 de camere, oricum un număr impresionant pentru acea vreme. Zilele frumoase de la Palace au început însă să apună odată cu Marea Criză din 1929, atunci când bogații Europei nu și-au mai permis să-și arunce ce le mai rămăsese din averi pe rulete și zaruri. Apoi, câțiva ani mai târziu, simptomele tot mai acute ale izbucnirii unei noi conflagrații mondiale erau resimțite tot mai puternic peste tot în Europa.
Anul 1941 a fost critic pentru turismul românesc, iar Constanța a fost puternic lovită de agresiunile sovietice. Bombele care au căzut deasupra orașului au distrus bucăți întregi din faleza Cazinoului și clădirile din jur. Tot atunci, germanii, de data asta aliații noștri, au preluat din nou hotelul și l-au transformat în spații de depozitare și birouri administrative, ori săli de ședințe. După 23 august 1944, atunci când trupele sovietice au ocupat Dobrogea, în Palace și-au găsit locul ofițerii ruși care au mai plecat de-aici abia în 1956. Din superbul hotel mai rămăsese doar clădirea, jefuită de sovietici sub pretextul ”despăgubirilor de război”. Nici mobilierul, nici obiectele de artă, nici vesela și nici alte bunuri din hotel nu au rezistat jafului ocupanților sovietici.
Cămin pentru agricultori
Comuniștii au decis apoi ca hotelul să aibă destinația de cămin pentru agricultorii veniți în Dobrogea în timpul cooperativizării. Soarta tragică și ironică a făcut posibil ca cel mai luxos hotel de la malul mării să ajungă, în vremea comuniștilor, adăpost pentru muncitorii câmpului și, în 1964, cămin de nefamiliști. Condițiile de trai din fosta bijuterie deveniseră atât de rele încât muncitorii cazați temporar aici abia așteptau o repartiție într-o locuință din oraș.
Culmea, Hotel Palace a fost salvat chiar de Nicolae Ceaușescu. În 1972 se încheiau lucrările de reabilitare capitală a ceea ce mai rămăsese din locația interbelică. Nimic nu mai amintea însă de luxul și bunul gust de altădată.
Apoi, după Revoluție, hotelul a fost lăsat de izbeliște din nou, mai ales pe fondul degradării accelerate a centrului vechi al Constanței, acolo unde el este amplasat. În anul 2001 hotelul este retrocedat moştenitorilor avocatului Toma Boată dar abia în 2006 începe să primească iar turiști. Doar că întreaga construcție avea nevoie din nou de reabilitări capitale așa că, în 2016, acesta a fost închis. Patronii au închis hotelul și au promis că Hotel Palace va fi reabilitat și redeschis la 1 mai 2017. Lucrurile nu au mers conform planului și hotelul a fost scos la vânzare. “Nu avem resursele financiare să întreţinem hotelul, să plătim impozitele, să îl readucem la o stare de funcţionare şi să îl deschidem din nou şi nu există vreo iniţiativă sau demersuri din partea statului şi adminstraţiei care să arate vreun interes pentru această clădire istorică” spun proprietarii hotelului. Până în prezent niciun potențial cumpărător nu a dus negocierile până la capăt iar hotelul, nereabilitat, este închis şi acum, în plin sezon turistic.
Foto: Ion Diamandi