E încă vară şi e cald. Vacanţele nu s-au terminat pentru toată lumea iar luna septembrie poate fi o perioadă excelentă pentru turism, inclusiv în sudul Europei unde vara este extrem de cald. Maria Alexe ne propune locuri pe care le-am neglijat. Şi probabil pe nedrept iar Maria Alexe ne demosnstrează acest lucru în rândurile de mai jos.
Deși pare o capitală nouă, Skoplije, capitala Macedoniei de Nord este un oraș foarte vechi. La fel ca multe alte localități din Balcani a fost întemeiat de greci care l-au numit Skopia (turn de vedere) pentru că datorită poziției geografice oferă o perspectivă largă asupra zonei din jur.
După greci au venit romanii, apoi bizantinii și otomanii. În timpurile romane, orasul era mentionat cu numele Skupi, fiind centrul provinciei Dardania, iar sub turci – Uskub sau Uskup, cunăscând o mare înflorire în timpul sultanului Mahomed al II-lea.
Când au venit sârbii, orasul a devenit Skoplje, a fost cunoscut astfel in timpul regatului Iugoslav și așa a rămas. Vechea cetate/fortăreață care domină și azi orașul este o mărturie a acestei istorii complicate.
Pe data de 26 iulie 1963, a avut loc un cutremur devastator, in urma căruia 75% dintre clădiri au fost năruite in câteva secunde și întreg orașul a trebuit reconstruit. Aici istoria se aseamnă puțin cu aceea a Bucureștiului. La fel ca la București după cutremurul din 1977, s-a făcut un proiect grandios de reconstrucție care își propune să transforme orașul intr-un oraș „modern”, model al lumii socialiste.
Proietul se realizează greu și se pare ca nu este nici azi finalizat. De aceea deși este un oraș cu istorie veche Skoplije apare călătorului grăbit ca un oraș nou.
Ceea ce am văzut în zona de clădiri administrative cu aspect monumental (ministere, bănci, agenții guvernamentale) reprezintă o parte din rezultatul acestui plan. Sunt o mulțime de clădiri kitsch, o aglomerare de fântâni, statui, decorațiuni, un amestec de materiale greu de imaginat.
Sunt clădiri de marmură, poduri cu parapet de bronz, statui pe coloane ce amintesc în variantă kitsch de columna lui Traian, poduri cu parapet de bronz. Vechiul oraș parcă a dispărut în spatele acestor clădiri „mărețe”.
Cei care vizitează orașul sunt copleșiți de numărul mare al statuilor și fântânilor.
Din fericire au rămas câteva case vechi , o frumoasă casă de târgoveț care are încrustat pe o grindă anul 1790, casa în care s-a născut Maica Tereza, vechiul pod de piatră, o veche biserică bizantină reconstruită, biserica Sfânta Bogorodica construită în vechiul stil bizantin.
Biserica Sfânta Bogorodica construită în vechiul stil bizantin. este o biserică reconstituită în secolul al XIX-lea. Și de aceea are o turlă înaltă. Până la construcția noii catedrale, ea a fost catedrala orașului
Imaginea orașului vechi, cel în care urmele otomane sunt încă ușor de observant este vizibilă în Vechiul Bazar. Chiar dacă aici ca peste tot există malluri, bazarul a supraviețuit cu străduțele lui înguste, cu prăvăliile mici și negustori prietenoși. Conform ghidului locul există din sec al XIIl-ea.
Un alt lucru care atrage atenția atunci când vizitezi, chiar și pe fugă Skoplije este numărul mare de poduri care traversează râul Vadar. Cel mai vechi este Podul de piatră, o imagine emblematică ce apare și pe stema orașului. A fost construit de bizantini, în timpul domniei lui Justinian. Distrus de un cutremur mre este reconstruit în anul 1469, în timpul lui Mahomed al II a Cuceritorul pe vehile temelii bizantine. Bobardat de nemți este încă o dată reconstruit.
Un pod interesant este Podul Artelor, un pod care este flancat de multe statui, omagiu oamenilor de cultură din Macedonia. Aceste statui ca și multe altele pe care le-am văzut sunt dovada faptului că macedonenii de azi, în ciuda diversității etnice și religioase a acestui mic stat balcanic, doresc să își afirme identitatea culturală.
Farmecul orașului se datorează însă în cea mai mare parte atmosferei pe care locuitorii săi reușesc să o creeze. De a lungul fluviului Vadar există promenadă cu terase și restaurante. La una dintre aceste terase am băut cea mai bună cafea turcească într-o atmosferă balcanică atemporală. Pe fluviul Vardar, printre podurile monumentale am vazut pescari pescuind liniștiți.
Orașul contemporan care pare să aibă o viață intensă este străbătut de autobuze roșii care amintesc de celebrele autobuze londoneze sau de cele turistice de tip hop on hop off. De fapt sunt autobuze urbane
Am stat în Skoplje doar câteva ore așa că nu am vizitat muzeele. Cred că orașul merită o vizită de cel puțin două zile pentru a avea o imagine completă.
Foto: Maria Alexe