O casă “modestă“ cu o poveste specială, casa arhitectei Henrietta Delavrancea

Mergând pe Strada Eminescu dinspre intersecţia cu Calea Dorobanţi întâlnim multe case şi blocuri vechi interbelice cu arhitectură frumoasă. Este şi normal pentru că ne aflăm în plin centrul Capitalei, aproape de Piaţa Romană. Dar strada este lungă şi destul de îngustă şi, depărtându-ne de centru, după intersecţia cu strada Tunari, casele frumoase alternează cu unele mai puţin prezentabile, modestia lor fiind subliniată şi de faptul că foarte puţine sunt renovate. Astfel aspectul general din zona Bisericii Precupeţiii Vechi este unul destul de liniştit faţă de tumultul din centrul oraşului iar din cauza puţinătăţii imobilelor noi şi moderne precum chiar şi a locurilor virane, poate fi considerată deja o mahala.

Casa de la numărul 149 se încadrează perfect în această atmosferă, poate fi confundată lesne cu o casă veche de târgoveţ înstărit mai cu seamă că, în aceeaşi curte, la numărul 151, se găseşte, în contrast, o casă de tip burghez, mai înaltă şi cu monumentalitate, mult mai bine întreţinută. Deşi foarte diferite, amândouă casele au aparţinut unor celebrităţi şi, mai mult, surori, care au lăsat o imensă moştenire culturală generaţiilor care au urmat. Este vorba despre surorile Delavrancea, Henrietta-Gibory şi Cella, prima lăsând în urmă o arhitectură originală reprezentativă pentru o anumită epocă istorică iar a doua fiind un model al unui stil de viaţă încărcat de cultură şi artă.

Casa arhitectei

Din stradă, casa are un aspect modest atât prin faţada, iniţial cu tencuială de culoare deschisă acum murdărită şi într-un gri mohorât precum şi a geamurilor de la etaj, puţin prea apropiate de acoperiş. Intrând în curte, sentimentul trist şi neprimitor se adânceşte. Intrarea este şi ea modestă iar pe uşă, un afiş te anunţă că de pe acoperiş cad ţigle.

Am bătut în uşă să încerc să iau legătura cu locatarii iar deşi casa este locuită, pare aproape părăsită. Semn al locuirii sunt şi aparatele de aer condiţionat, plasate bineînţeles pe faţadă, şi care contribuie în plus, alături de vegetaţia neîngrijită, la aspectul ciudat al casei în delăsare. În orice caz, atât casa cât şi eventualii locatari transmit clar că nu se doreşte vreo comunicare. Poate că acolo, de sus, arhitecta îşi arată o dezamăgire, poate chiar nemulţumire. Realizările ei, adevărate perle de arhitectură, par a fi sub un destin nefast. Nu numai casa ei arată rău dar şi cele 22 de splendide vile construite de ea la Balcic sunt nerenovate şi neremarcate. Cât despre splendida vilă din Bucureşti de pe Bulevardul Aviatorilor, aceasta a fost demolată în urmă cu câţiva ani cu sprijinul autorităţilor locale, deşi era în zonă protejată.

“Eu am făcut tot ce aveam de spus şi nu are rost să explic. Lucrările mele vorbesc în locul meu şi au multe de spus pentru cine vrea să înţeleagă”. Parcă acest mesaj transmite acum casa Henriettei. Pentru că, la o privire mai atentă, putem descifra şi în cazul acestei lucrări, proiectată de arhitectă în anii studenţiei, în anul 1925, idei şi concepte de arhitectură pe care avea să le dezvolte mai târziu.

Nu mai puţin important este faptul că, în timpul regimului comunist, neavând “dosar” bun (familie, prietenie şi în anturajul Reginei Maria, etc), biroul de arhitectură al Henriettei Dellavrancea a fost închis.

Arhitectură cu elemente tradiţionale

O geometrie reţinută, formă curbă la partea superioară, cercevele lucrate decorative, contrafişe solide din lemn în stil tradiţional care susţin corpul ieşit în console, acestea ar fi principalele caracteristici arhitecturale ale casei Henriettei  Dellavrancea şi care dovedesc anumite afinităţi.

Anumite interpretări personale apar, de exemplu, în cazul motivelor decorative tradiţionale la articulaţia contrafişelor cu peretele exterior. De altfel , chiar ea însăṣi vorbeṣte cu plăcere despre pasiunea sa pentru stilul românesc tradiṭional. Specialiştii consideră că toate aceste elemente ale casei Henriettei Delavrancea realizează o atmosferă domestică , de tip semiurban sau semirural care se încadreaz, de altfel, în peisajul general al Bucureştiului interbelic. Tot specialiştii deplâng diminuarea înfăţişării iniţiale a casei prin tencuiala de culoare gri şi de vopseaua maro roşcat folosită la elementele de tâmplărie.

Din punct de vedere funcţional, proiectul propune o locuinţă aproape minimală, mai degrabă o casă atelier decât o vilă rezidenţială.

Vilele de la Balcic

Cele mai renumite construcţii făcute după proiectele Henriettei Delavrancea sunt: reşedinţa generalului Rasoviceanu, Primăria din Balcic, vila “Lupoaica” a lui Nae Ionescu, planurile Pavilionului Grănicerilor din ansamblul regal şi ale vilelor lui Ion Pillat şi Elisa Bratianu, toate din Balcic

Vilele Henriettei Delavrancea de la Balcic  au un aer tradiţional, dar modern, fiind construite din materiale specifice locului. Gândite drept case de vacanţă, strict funcţionale, vilele au acoperiş cu olane, streşini late şi ferestre mari, cu o vedere splendidă spre mare. Pentru a valorifica terenul în pantă, arhitecta a prevăzut în proiect terase generoase şi pergole. Acestea împodobesc vilele albe construite din piatră de Dobrogea şi lemn. Se poate spune că este o replică de vile mediteraneene adaptate stilului local, balcanic.

Ca un comentariu referitor la Balcic. Dintr-un mic sat, prin construirea castelului regal şi a numeroaselor vile, foarte moderne la acel moment, acesta a devenit un orăşel extrem de elegant şi ofertant din punct de vedere turistic. Construcţiile s-au realiyat cu bani româneşti, cu concepţie şi arhitecţi din România.

Vilele concepute de Henrietta Delavrancea au dat această notă şi ambianţă care face ca acest oraş să fie un resort turistic foarte apreciat. Din păcate, numai castelul, vilele din complex şi foarte puţine clădiri din apropierea mării au fost renovate (cum este vila Sanda, de exemplu). Fabuloasa vilă Storck, tot pe malul mării, este complet decăzută, deşi este şi ea în proprietatea municipalităţii locale şi era în plan un proiect de renovare. Vilele realizate de Henrietta Dellavrancea ar fi meritat cu prisosinţă o atenţie, fiind vorba de un concept original dar din păcate nici una nu este renovate şi nicăieri nu se atrage atenţia turiştilor despre ele.

Am vizitat Balcicul, m-am plimbat mult pe străzile sale dar nu am reuşit să regăsesc, în lipsa unor indicatoare sau alte informaţii, vilele Henriettei.

Spendida vilă din Bucureşti, având semnătura arhitectei Henrietta Delavrancea, a fost demolată

O transpunere a stilului vilelor de la Balcic în Bucureşti, amplasată pe selectul .bulevard al Aviatorilor, la nr. 92, a fost demolată cu sânge rece şi fără nici un respect faţă de o casă veche cu o arhitectură specială şi care se încadra perfect în ambianţa cartierului, în anul 2009.

Bineînţeles, proprietarul fără scrupule a avut asentimentul autorităţilor locale, la fel de inconştiente, iar în locul vilei a fost construit un bloc cu patru etaje. Frumoasa vilă avea acoperişurile plate şi logii generoase, stil care a constituit apogeul în cariera arhitectei şi care a făcut epocă în perioada interbelică, în anii ’30.

Foto: Ion Diamandi

---

 [