În anul 1891, arhitectul Ion. N. Socolescu, unul dintre cei dintîi emuli ai lui Ion Mincu, realizează proiectul casei lui G.I., Ionescu-Gion, celebrul autor al “Istoriei Bucureşcilor”. Deşi strada cu numele Prof. George Ionescu-Gion se află la câţiva metri depărtare, în prelungirea străzii Logofăt Udrişte, casa al cărui proprietar a fost Ionescu-Gion se află la adresa Udriştei nr. 11.
Casa este boierească, impunătoare, cu splendide decoraţii atât la exterior cât şi la interior, cum sunt multe de acest fel în zonă, dar acum este degradată, fiind necesară în mod evident o renovare.
Istorie tristă
Trecuseră deja trei ani de la moartea premature a Iuliei Haşdeu .Tânăra şi romantica poetă nu numai că-l iubea pe bărbatul “înalt, blond, zdravăn, cu obrazul rotund, cu mustaţa în vânt, cu ochii vioi”, dar îi preţuia mult părerile de critic. Durerea pricinuită de pierderea Iuliei îl va marca mulţi ani pe istoric şi pe care îi va trăi singur, găsindu-şi alinarea în studiu. Mai târziu , Ionescu-Gion se va însura cu Ana Ciupagea, din mariaj născându-se singurul fiu, poetul şi actorul Gheorghe Ionescu-Gion.
În casa lui Gion aveau loc vestitele serate, unde erau prezenţi scriitori, istorici, pictori, actori. Printre aceştia se găseau permanent B.P. Haşdeu, Radu D. Rosseti, Gr. Tocilescu, Nicolae Grigorescu. Întâlnirile aveau loc în
În anul 1904 , istoricul Ionescu-Gion moare subit la doar 47 de ani. Cel care comandase casa nu a locuit nici măcar 15 ani în ea. Din păcate nu avem informaţii despre ce s-a întâmplat cu casa după moartea proprietarului. Ştim însă că aceasta a fost naţionalizată de statul comunist, cei care locuiau aici au fost evacuaţi iar casa a fost închiriată mai multor familii care au locuit în comun, deşi casa a fost proiectată ca locuinţă pentru o singură familie, cu o bucătărie şi o baie. După Revoluţie, trei familii de chiriaşi au cumpărat, fiecare câte o parte din imobil, dintre care una dintre ele şi-a vândut-o după mai mulţi ani când legea o permitea. După cum am arătat, casa, cu mare valoare arhitecturală şi istorică, necesită renovare. Din informaţiile noastre, noii proprietari doresc o renovare dar nu se înţeleg cu ceilalţI proprietari, care nu vreau sau nu au posibilităţi financiare. Iată deci cum o casă cu mare valoare ajunge în stare tristă şi nu se întrevăd nici în viitor posibilităţi de soluţionare.
Arhitectură
Arhitectul Ion. N. Socolescu a realizat mai multe case în zona amintită şi se poate vorbi despre un anumit tipic care desigur se regăseşte şi în cazul casei Ionescu-Gion. Sunt mai multe elemente care ne conduc către ideea stilului neoromânesc. Între acestea se numără volumetria casei, stucaturile şi în special forma ferestrelor. Acestea sunt înalte, de dimensiuni mari şi dreptunghiulare.
La partea superioară, o acoperire dantelată cu rol de încadrament imprimă forme specifice stilului brâncovenesc. Stilul arhitectural este totuşi eclectic. Coloanele, mai mult decorative şi mai puţin monumentale, denotă influenţa neoclasică.
Pe faţada, încărcată de coloane şi decoraţiuni, se distinge acea stucatură tradiţională ca podoabă a locuinţelor bucureştene din acea vreme. În cazul casei Ionescu-Gion stucatura este extrem de bogată.
Acum, culorile predominante ale faţadei sunt în nuanţe de cenuşiu, de unde şi tenta de tristeţe pe care degajează. Desigur că trecerea timpului a accentuat aceste nuanţe. Totuşi, la o privire mai atentă, se devoalează şi nuanţe blânde de roz şi turcoaz antichizate care abia se mai disting.
Curtea imobilului, plasată în faţa faţadei principale este foarte mică şi îngustă. Casa se învecinează cu biserica veche Sfântul Stelian, acum în curs de renovare.
Interiorul: tavan şi pereţi pictaţi, vitralii
Salonul se află în holul locuinţei, pe tavanul căruia se păstrează picturi ce reprezintă o micada – japoneză care jonglează cu patru bile, cu picioarele învârtind o bilă neagră pe o sârmă suspendată. O treime superioară din pereţii laterali au pictate porţiuni dintr-o pădure de castani.
Holul are o înălţime excepţională de 6m iar în camerele laterale vitraliile de la ferestre îi reprezintă pe împăraţii Constantin şi Elena precum şi alte personalităţi istorice. În mansardă se ajunge dintr-o scară circulară, încăperea având aceeaşi dimensiune ca a holului de la parter. Acolo era pe vremuri amenajată sala de biliard, unde se continuau discuţiile.
Foto: Ion Diamandi