Design pe ritmuri exotice braziliene

Tema design şi amenajări interiorare din Brazilia este strâns legată de stil de viață și cultură. Modern și tradițional se îmbină armonios, iar cuvântul cheie este culoare. Nuanțele vibrante, explozive, culorile desprinse din spectacolul luxuriant al naturii se întâlnesc des în imaginația și inspirația designerilor

Stil şi design

În amenajări, de cele mai multe ori se folosesc materiale naturale, sau un mix inovativ, spectaculos de texturi. Lemn de esențe variate, cu finisaje dintre cele mai neașteptate, piatră naturală, plante, cristale, lumină, construiesc o atmosferă intimă, plăcută.

De asemenea, în multe cazuri, suprafețe texturate industrial, precum betonul finisat aparent neglijent este des folosit. Detaliile sunt însă atent studiate, prezența obiectelor de design, a sistemului de iluminat și a pieselor de artă contemporană sau a instalațiilor caracterizează stilul amenajărilor de interior.

Ambianţă braziliană la Bucureşti

Un exemplu de amenajare este și reședința Ambasadei Braziliei de la București, proiect semnat arhitect Dorin Butaru, în care se regăseşte o serie întreagă de elemente cu caracter specific.

Stilul clasic, elegant, măreț este utilizat ca fundal, peste care se intervine cu elemente definitorii culturii braziliene, precum paleta cromatică solară, caldă, oranj, albastru marin, verde proaspăt  sau chiar obiecte de artă cu trimitere la etnic. Obiectele dragi, colecțiile de obiecte cu încărcătură emoțională, pozele de familie, toate acestea degajă o atmosferă relaxantă, de-a dreptul muzicală, și imprimă cu naturalețe, specificul brazilian, primitor, vesel, creativ, artistic.  

Mix de tradiţii, modern şi luxuriant

Tradiționalul și modernul se întâlnesc armonios în clădirile braziliene. Luxul presupune, în stilul de viață, atât siguranță cât și confort. Un element important în interioare sunt cele mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, de la sistemele audio-video la cele complete, smart-living, cu controlul digital al temperaturii ambientale, aerisire, ventilație, alarme etc.

O mare influență au avut de-a lungul timpului, atât în arhitectură cât și în decor, stilurile europene. Evaluarea acestora se face însă prin prisma culturii sud-americane, predilecția pentru culori și muzicalitatea formelor fiind resimțită la fiecare pas.

Frații Leonardo și Humberto Campana au ales drept model materiale și meșteșuguri ce vin din favelas, cartierele de oameni săraci. La Muzeul de Artă Modernă din New York se află un model de scaune, într-o amenajare ce implică sugestia de reciclare, de redefinere a rolului și valențelor estetice a materialelor aparent sărăcăcioase.

Influenţa tradiţiilor şi artizanatului local îşi găsesc ecoul şi în realizările designerilor brazilieni prin formele şi combinaţiile de culori ale obiectelor. Deasemenea, prin tehnicile şi modalităţile de realizare, în care împletiturile din materiale naturale joacă un rol important.

• 

• 

Un exemplu elocvent este cel al pieselor de mobilier (scaune, canapele, fotolii, şezlonguri) concepute de designerul Humberto da Mata.  Colecţiile de astfel de piese s-au bucurat de un deosebit succes pe piaţa europeană. Consumatorii de aici sunt avizi de accente exotice de design cu amestec între stilurile modern şi etnic tradiţional.

Exotism brazilian la târgul Ambiente

O notă specială a târgului AMBIENTE (cel mai important eveniment mondial în domeniul bunurilor de larg consum pentru casă), ediţia de anul trecut (desfăşurată în format fizic!) a fost dată de participarea unei ţări partenere. Aceasta a fost Brazilia. Alegerea s-a datorat şi recunoaşterii şcolii de arhitectură şi design precum şi aportului brazilienilor la progresul designului la nivel mondial. Aceştia au adus la târg designul special dezvoltat de generaţia de tineri arhitecţi formaţi de şcoala celebrilor designeri fraţi Campana precum şi tendinţele din această ţară. În realizările lor se împletesc extrem de interesant tradiţiile artizanilor locali cu liniile moderniste. Deasemenea şi ambianţa exuberantă (muzică, dans, pene colorate) în care sunt plasate obiectele de décor.

• 

• 

Cinci designeri renumiţi din Brazilia, majoritatea designeri de mobilier, au fost prezenţi la Ambiente. Aceştia au expus câteva dintre produsele create. Locaţia aleasă a fost în imediata vecinătate a celei de prezentare a Tendinţelor din grandioasa sală Galleria. Rodrigo Almeida, Sergio Matos, Bruno Jahara, Bianca Barbato şi Ricardo Inneco au fost designerii care au reprezentat Brazilia. Aceştia au expus câteva dintre tendinţele designului de interior, aşa cum sunt ele văzute prin prisma culturii sud americane.

Între cei peste 250 000 de vizitatori ai târgului, au apreciat în mod deosebit spectaculoasele scaune din lemn peltogyne, concepute de Sergio Matos. Peltogynul este un copac din zona tropicală, cu lemn de esenţă tare de culoare roşu-violet.

Deasemenea apreciate au fost şi pieselede mobilier din metal de inspiraţie clasică dar şi din tradiţiile Americii de Sud, realizate de Bianca Barbato.

„Îmi place să proiectez totul“ – Interviu cu arh. Marcio Kogan

Profil. Marcio Kogan a fondat firma de arhitectură studiomk27 la São Paulo, la începutul anilor ’80. Este membru de onoare al Institutului American al Arhitecților. Studiomk27. A câștigat peste 200 de premii naționale și internaționale. Revista Eopca îl include pe Marcio Kogan în grupul celor mai influente 100 de personalităţi din Brazilia.

A existat ceva de genul unei culturi „tipic braziliene” care să influențeze arhitectura?

În opinia mea, Brazilia a produs cel mai bun exemplu al mișcării moderniste. Aceasta a început în 1936 cu Le Corbusier venind în Brazilia pe Zeppelin pentru a lucra, împreună cu Lucio Costa, la proiectul pentru Ministerul Sănătății și Educației. Lucio a montat o echipă de arhitecți extrem de talentați. Amestecul modernismului european cu senzualitatea braziliană și tropicalismul a dus la o mișcare iconică într-o țară care a fost complet izolată de orice altceva se întâmplă în lume. Clădirea a fost realizată în timpul celui de-al doilea război mondial. Gropius a declarat odată că, în timp ce Europa se distrugea, Brazilia construia pace. În 1960, odată cu inaugurarea oraşului Brasilia, această mișcare și-a atins strălucirea. Evident, acest lucru a influențat următoarele generații de arhitecți și, într-un fel, este puternic reprezentat în opera studiomk27.

Nu există separare între interior şi exterior

Dacă lucrați la proiecte, de exemplu, în domeniul arhitecturii rezidențiale, retail sau a ospitalității, cât de important este interiorul pentru dvs.?

Pentru mine nu există separare între interior şi exterior. Îmi place să proiectez totul. Trebuie să controlez totul pentru a mă simți în siguranță cu un proiect. Evident, acest lucru nu se întâmplă tot timpul, ceea ce este absolut chinuitor pentru mine.

Ca cineva care trăiește într-un oraș uriaș precum São Paulo, unde vedeți principalele provocări pentru arhitecții din Brazilia în viitorul apropiat?

Locuiesc în acest oraș de 20 de milioane de locuitori, violent și haoti. Oraşul transmite o energie atât de seducătoare intensă și unde încă mai trebuie să facem. În anii ’50 și ’60, arhitecții din Brazilia au avut ocazia să execute multe proiecte publice, cu calitatea arhitecturală menționată mai sus. În 1964, odată cu venirea puterii militare, arhitectura a fost distrusă, deoarece era extrem de legată de stânga. Chiar și astăzi suferim de consecințele acestui lucru. În ciuda necesității unei arhitecturi bune pentru aceste proiecte publice, pur și simplu nu se întâmplă sau se întâmplă în doze foarte mici.

Nu sunteți doar un arhitect de renume, dar ați lucrat și ca cineast. Vă influențează acest fundal filosofia de proiectare?

Procesul de formare a mea sa încheiat fiind un pic neobișnuit. În anii în care am studiat arhitectura, am început să fac și filme, aproximativ o duzină de scurtmetraje, iar proiectele mele universitare nu s-au referit niciodată la lumea reală. Erau vise, criticau sistemul cu o încărcătură acidă și un simț cinic al umorului, cu alte cuvinte total deconectat de cum arată universitatea astăzi. În anii ’70, Brazilia trecea printr-o criză politică fără precedent, sub un regim militar de dreapta. Când am părăsit universitatea, nu știam dacă vreau să fac filme sau să lucrez în arhitectură. În acel moment eram extrem de prost pregătit să mă confrunt cu lumea reală așa cum îmi petrecusem anii anteriori. La scurt timp după aceea am realizat un lungmetraj care a costat o mică avere. La final, mi-am realizat unul dintre visele mele și un mare eșec.

Am început apoi să-mi depun toate eforturile în cariera mea de arhitectură. Toate aceste turbulențe au ajuns să-mi ofere câteva instrumente profesionale foarte interesante. Proporțiile cinematografice ale ecranului larg, lumina, emoția constantă cerută de film, munca în echipă. Deasemenea multe alte lucruri care s-au filtrat în sufletul meu.