Case părăsite în centrul Capitalei, un fenomen în creştere accentuată. Atenţie! Imaginile prezentate vă pot afecta emoţional

Un fenomen care ia o amploare din ce în ce mai mare este cel al imobilelor părăsite, abandonate.

Este vorba, bineînţeles de clădiri vechi degradate, construite înainte de război şi pot fi case sau blocuri, rezidenţiale sau clădiri funcţionale, în proprietate incertă, particulară sau chiar de stat. Desigur, acestea pot fi în diferite stadii de degradare, unele sunt complet în ruină, altele (doar) în pericol de prăbuşire.

Don’t Look Up!

Subtitlul este cel al unui film recent de succes iar îndemnul se potriveşte şi în cazul nostru căci dacă vă uitaţi la aceste clădiri vi se poate face rău. Din păcate, astfel de situaţii se întâlnesc cu prisosinţă chiar în centrul Capitalei dar şi în alte zone şi oraşe din ţară şi am da ca exemple relevante Constanţa şi chiar oraşe turistice, cum este Predealul.

Iarăşi, demn de remarcat că multe dintre aceste clădiri sunt case cu valoare arhitecturală, cu frumoase decoraţiuni (dacă le mai au), aşa cum erau realizate toate clădirile interbelice.

Sunt zone întregi cu o densitate mare de astfel de case şi resturi de demolări. Un exemplu elocvent este zona Calea Griviţei – Bulevardul Buzeşti – Strada Popa Tatu, zonă de altfel protejată. Pe un perimetru îngust, pornind de la Gara de Nord spre centrul oraşului, putem număra nu mai puţin de 35 de astfel de case abandonate.

• 

• 

Şi repetăm, este vorba despre o zonă centrală a Capitalei, foarte cochetă şi atractivă înainte de război, aşa cum se poate observa din fotografiile de epocă.

• 

• 

Însoţind aceste clădiri ruinate, sunt resturi de materiale de construcţie şi gunoaie, terenuri goale pline de bălării iar în unele cazuri, oameni fără căpătâi care trăiesc în această mizerie. Pare că pe aici a fost recent deja război şi bombe au distrus clădiri.

Care este statutul acestor case

Cum s-a ajuns în situaţa aceasta? Desigur este o întrebare pertinentă şi nu numai noi ne–o punem. Începuturile au fost făcute în ultima decadă a perioadei comuniste.

Lui Ceauşescu nu-i plăceau casele vechi. Cu cât erau mai frumoase şi de valoare, cu atât le ura mai mult. Voia totul nou.

Cutremurul din 1977 i-a oferit din plin argumentele şi a început demolările masive, de cele mai multe ori în centrele oraşelor, în primul rând în Bucureşti. Adăugăm faptul că multe din imobilele vechi erau naţionalizate şi locuite de chiriaşi. Din chirii, statul era obligat să le întreţină, să le repare şi să le consolideze, în special pe cele mai vechi şi după cutremurul din 1977. Acest lucru nu s-a întâmplat, s-a realizat cel mult o cosmetizare a lor, eventualele fisuri fiind acoperite cu o nouă tencuială. După 1990, din păcate toţi primarii care s-au perindat au continuat proiectele şi politica lui Ceauşescu, în sensul demolărilor şi desconsiderării caselor vechi. Multe dintre acestea au fost cumpărate pe sume modice de către chiriaşi, altele au fost redobândite de foştii proprietari iar pentru unele încă mai sunt pe rol procese care ţin zeci de ani, casele având statut juridic încă incert.

În mai toate situaţiile expuse, casele nu au fost renovate sau consolidate, cu excepţia celor foarte valoroase care au ajuns într-un fel sau altul la oameni cu bani. În foarte multe alte cazuri, chiriaşii deveniţi proprietari nu au vocaţie de proprietari şi doresc să obţină sume foarte mari la vânzare, proprietarii care au redobândit nu (mai) au posibilităţi, investitori interesaţi să cumpere ştiu că nu pot obţine autorizaţie de demolare fiind în zone protejate sau clădiri de patrimoniu. În această situaţie, clădirile sunt lăsate în paragină şi toţi actorii implicaţi aşteaptă ca aceste case să se probuşească singure iar pe terenul astfel obţinut să se construiască blocuri de birouri.

Cum arată? Mai sunt locuite?

Geamuri sparte, chiar şi ferestre desprinse, burlane lipsă, tencuială căzută, acoperişul spart, cam acesta este aspectul degradant al acestor case. Câteodată, zdrenţe atârnă pe pereţi iar decoraţiile exterioare sunt dispărute. Totuşi lanţuri groase, prinse cu lacăte grele împiedică intrarea la interior unde, în mod sigur te întâmpină mizeria. De cele mai multe ori nu există nici un anunţ. În unele cazuri sunt cele de genul “Atenţie, cade tencuiala” şi foarte rar anunţul de vânzare. Aceasta este starea în care se regăsesc ani de-a rândul. Totuşi sunt şi cazuri în care casele sunt locuite, eventual parţial. Sunt oameni ai străzii care nu au locuinţă şi trăiesc aici provizoriu, fără curent electric sau apă. Pot fi deasemenea proprietari care, deşi au primit notificări din partea primăriei ca imobilul este cu risc de prăbuşire, nu vor să părăsească locuinţa în care au stat poate zeci de ani.

Ce s-ar putea face? Deşi au fost promisiuni şi planuri de consolidare, rezolvări au fost extrem de puţine. Primarii care s-au peindat nu au fost capabili de proiecte viabile şi rezolvarea acestei probleme iar viitorul nu pare să aducă vreo îmbunătăţire. Din contră, primarii par că sunt mână în mână cu dezvoltatorii imobiliari care au cumpărat multe din astfel de proprietăţi şi care aşteaptă, aşa cum am mai arătat, să aibă terenul gol la dispoziţie. Soluţia, la care au apelat primarii din oraşe ca Oradea, Baia Mare, Cluj-Napoca, este de a amenda proprietarii care nu repară/renovează/consolidează imobilele, existând cadru juridic în acest scop.

Dispare arhitectura veche de pe Calea Griviţei

Într-unul dintre articolele anterioare de pe site-ul nostru am remarcat existenţa a (doar) 5 clădiri renovate pe Calea Griviţei, de la Gara de Nord la terminarea ei (o porţiune de circa 250 – 300 de metri) dintre care una nici măcr nu aparţine de această arteră, fiind doar în proximitate.

Deci sunt 4. În acelaşi timp, identificăm nu mai puţin de 15 clădiri vechi în ruină şi abandonate, dintre care unele cu mare valoare arhitecturală şi istorică. Pe acestea din urmă le-am mai prezentat, acum numai le enumerăm:

Fostul Hotel Dunărea (magazinul Sora), clădire Art Deco, Cinematograful Dacia (fostă clădire Marconi), emblematică pentru stilul Art Deco, clădirea Dimitrie Petrescu în stil neoclasic francez, Baia Griviţa (partea de imobil de pe Calea Griviţei), aceasta din urmă locuită.

Vom insista asupra porţiunii clădirilor cu numerele 121 – 137,  dintre intersecţia cu Bulevardul Buzeşti şi fosta clădire Marconi, 7 clădiri distruse şi abandonate şi doar una renovată.

De la distanţă putem regăsi imaginea unui şir de clădiri cu atmosfera specifică acestei zone. Pe prima clădire, situată chiar la intersecţia cu Bulevardul Buzeşti, la numărul 121, citim cu stupoare: “Liga Navală Română”.

Casele au la parter aceleaşi magazine, de tipul “Tocilărie”, “Pantofărie”, cu vitrine care au stricat arhitectura originară şi au deteriorat structura construcţiei.

• 

• 

• 

Distingem şi un bloc cu mai multe etaje, odinioară foarte elegant. În continuarea acestei zone se afla un alt şir de clădiri cu arhitectură de influenţă franceză, în care se deosebea superbul Hotel Marna. Toate aceste clădiri au fost din păcate demolate iar acest lucru s-a întâmplat după 1990.

Foto: Ion Diamandi