“Casa activă este deschisă, are în prim plan confortul şi apoi energia şi mediul, fiind partenerul existenţial al omului”, profesor universitar Emilia Cerna Mladin, specialist care face parte din structurile de conducere a asociaţiei de firme şi experţi care pun bazele noului concept de Casă Activă.
Casele pasive
Casa pasivă a reprezentat conceptul după care au fost construite multe dintre casele noi în ultimii 20 de ani. Şi acum multe case sunt construite după standardele acesteia. Un alt concept, mai nou apărut, este cel al caselor cu consum aproape zero de energie (NZEB). Acest standard impune un consum spre zero de combustibili fosili iar energia consumată provine din surse de energie regenerabilă. În paralel, dar folosind multe din soluţiile propuse de conceptele amintite, sunt şi casele ecologice.
Pentru a defini pe scurt un concept complex, cum este cazul pentru casa modernă, se caută şi se folosesc slogane. Astfel, casa pasivă nu este în totalitate pasivă. Pentru ea se folosesc măsuri pasive, cum sunt panourile solare. În schimb, panourile fotovoltice, folosite şi ele pe scară largă, nu sunt pasive pentru că transformă energia termică în cea electrică. Dar casa pasivă nu poate exista fără resurse regenerabile şi nu neapărat integral pasive. Concluzia evidentă este că această casă nu este total pasivă, aşa cum şi-ar putea mulţi imagina. În acelaşi timp, casa cu consum aproape zero de energie (NZEB) induce ideea că nu consumă energie aproape deloc, ceea ce iarăşi nu este adevărat. Casele, oricum ar fi, sunt şi trebuie să fie consumatoare de energie.
Iată că toate aceste concepte sunt acum considerate ca depăşite şi unul nou, cu alte standarde, va domina în viitor construcţia de case. Despre ce este vorba? S-a pornit de la o idee corectă care are ca efect amendarea conceptelor menţionate. Casa este un organism viu iar ea trebuie concepută pentru oameni. Astfel, primul obiectiv devine confortul locatarilor. Economia de energie rănâne deosebit de importantă dar trece pe un plan secund.
Spre o casă deschisă
Casa pasivă induce gândul spre ceva închis în timp ce casa activă va fi, fără îndoială, deschisă. Comunicarea şi integrarea cu mediul exterior vor principiile fundamentale.
Este interesant de făcut o incursiune în istoria arhitecturii caselor. Oamenii aveau tendinţa de a-şi face case după modelul fortăreţelor pentru a se apăra de diverşi intruşi. De altfel, palatele sau castelele erau deasemenea “case” închise, protejate şi apărate.
În zona noastră, caracterizată prin numeroase invazii asiatice, modelul casei închise se traducea prin cule sau bordeie sub pământ. Casele tradiţionale germane sau ungureşti din Transilvania sunt deasemenea închise. Sunt foarte solide şi cu garduri foarte înalte. În epoca modernă, au început să se construiască case high tech, case reci şi închise. De obicei acestea au un interior minimalist, tot un fel de case “cetăţi”.
Casa pasivă nu oferă transparență
Casa pasivă este, la rândul său închisă, o continuare a acestei tendinţe. Este complet etanşată fără vreun schimb cu exteriorul. Dar iată că designerii au propus în ultima decadă de timp concepte de case deschise. Acestea au contact permanent cu natura înconjurătoare şi invită la dialog. Terasele de dimensiuni foarte mari în prelungirea livingului, cu mare deschidere către exterior precum şi lipsa îngrădirilor şi gardurilor sunt câteva elemente care caracterizează multe dintre proiectele de succes a unor case actuale.
“Casa pe care am conceput-o este foarte deschisă. Te invită să intri, să simţi să comunici cu alţii, să împărtăşeşti diferite idei” spune Sebastian Herkner, designerul care a realizat proiectul casei ideale DAS HAUS la imm cologne la ediţia din anul 2016. De fapt conceptul conţine un puternic mesaj împotriva izolării. Transparenţa casei este o expresie a necesităţii de a face faţă schimărilor sociale actuale, cu trimitere directă către problema de mare actualitate a refugiaţilor.
Anul acesta proiectul DAS HAUS a fost realizat ce arhitecţii spanioli Alberto Sanchez şi Eduardo Villalo. În conceptul lor de locuit “A la fresca”, interiorul casei este îndreptat spre exterior. Viaţa este deschisă nu numai naturii, ci şi comunităţii de rezidenţi şi lumii de afară.
Casa activă – concept
Conceptul casei active s-a născut ca o reacţie la rigiditatea Institutului de case pasive de la Darmstadt. Acesta prevede aceleaşi limite de energie finală de 15 kWh/mp.an pentru încălzire şi 15 kWh/mp.ani pentru răcire indiferent de funcţiunea clădirii şi de zona climatică. Deasemenea, 120 kWh/mp.an energie primară pentru toate consumurile (inclusiv electrocasnicele), interzicând însă la rezidenţial congelatoarele, maşinile de spălat vase si uscatoarele de rufe. În urma numeroaselor critici, în definiţia casei pasive a fost introdus de foarte puţin timp şi confortul.
Firmele mari au reacţionat. Acestea au conceput “casa activă”, care are în prim plan 3 criterii principale: confortul, energia şi mediul. La fiecare dintre aceste criterii se află patru niveluri. În fiecare clădire punctele tari şi punctele slabe sunt într-o diagramă de tip radar. Criteriile şi subcriteriile, practic calculul casei, sunt evaluate în stadiul iniţial al proiectului în urma dialogului dintre proiectant şi proprietar.
La casa activă, confortul este de tip adaptiv. Așadar el depinde de condiţiile climatice exterioare, nu este impus ca nivel termic. De exemplu, senzaţia de confort este foarte diferită în Alaska faţă de zonele de la Ecuator. Spre deosebire de casa pasivă, casa activă este un concept care poate fi utilizat oriunde pe glob.
Casa activă reprezintă deasemenea un slogan. Astfel, ea nu produce energie mai mult decât consumă, deşi ar putea face acest lucru. Ceea ce se doreşte a se sublinia nu este faptul că este activă în sensul că produce energie ci ca relaţie cu utilizatorul, un adevărat partener al său.