Situat în micuţul şi liniştitul sat Mălâncrav din împrejurimile Sighişoarei, în imediata apropiere a bisericii evanghelice, pe un domeniu cu parc pe o suprafaţă de peste un hectar de teren, Conacul Apafi se bucură de o arhitectură impresionantă.
Cu o istorie de câteva secole, în timpul cărora a suferit mai multe intervenţii şi renovări, conacul a fost restauratîn timpurile noastre în mod exemplar şi oferă servicii turistice speciale din anul 2007.
Arhitectul german Jan Hülsemann a readus clădirea la forma sa din sec.XVIII utilizând materiale şi tehnici tradiţionale.
Scurt istoric
Princepele Mihaly Apafi, guvernator în Transilvania, a construit la Malâncrav, împreună cu soţia sa, Clara, conacul, ca reşedinţă de familie. În sec. XVIII, acesta a fost preluat de familia Bethlen când i s-a modificat forma şi a fost renovat de mai multe ori. Conacul este vândut în 1920 bisericii şi comunităţii luterane din sat.
Din anul 1947 conacul a fost confiscat abuziv de comunişti şi folosit drept cămin cultural până în decembrie 1989.
În 1993, la prima sa vizită în România, prinţul Charles ajunge şi la Malâncrav unde află povestea conacului. În 2002, Fundaţia Mihai Eminescu ajută comunitatea luterană să revendice proprietatea – pe atunci, o ruină – şi o cumpără cu 5000 de lire.
Stilul renaşterii italiene
Arhitectura impunătoare este specifică renaşterii italiene din secolele XV-XVI şi are o structura principală cu coloane şi arcadă rotundă mare şi continuată cu frontonul baroc simplificat precum şi cu “pinteni” neoclasici.
Acoperişul este realizat în stilul tradiţional specific Europei Centrale, din ţiglă ceramică tip solz cu pante pronunţate, lucarne şi ochiuri de geam. Podul înalt a permis amenajarea sa ulterioară tip mansardă.
Ferestrele sunt din lemn cu obloane, accesoriile din fier forjat, terasa din partea frontală prezintă dimensiuni mari cu mobilier din răchită împletită (foarte la modă astăzi) şi a fost realizat local, grădina de lângă construcţie este cu mobilier fin din fier forjat iar fântâna arteziană a fost păstrată în stare perfectă.
Amenajarea actuală a păstrat decorul nobiliar, adăugând funcţionalităţi la standardele moderne precum şi parcul. Acesta a fost reconstituit după fotografiile vechi şi oferind o şedere extrem de relaxantă.
Restaurarea
La preluarea proprietăţii, în anul 2001, construcţia era într-o stare deplorabilă, nu mai existau nici uşi şi nici ferestre.
Lucrările de renovare şi restaurare au inceput in vara anului 2004 şi au fost realizate de către o echipă de 20 muncitori din sat, instruiţi de catre Fundaţia Mihai Eminescu, sub conducerea arhitectului Jan Hülsemann şi a meşterilor Fritz Klutsch şi Ernst Linzing.
Pentru exterior s-a lucrat doi ani de zile, folosidu-se cărămida lucrată după aceleaşi metode folosite de maghiari în secolul al XVII-lea. Uşile, ferestrele, tocurile geamurilor precum şi corpurile de bibliotecă au fost realizate la un mic atelier de tâmplărie şi mobilier din Gura Râului.
Amenajare interioară
Interiorul a fost refăcut de la zero designerul britanic David Mlinaric s-a ocupat cu amenajarea şi decorul de interior respectându-se acelaşi spirit. Pardoseala a fost făcută din cărămidă aparentă, lucrată manual la atelierele din satul Malâncrav.
Parterul se caracterizează printr-o mare fluiditate a spaţiilor, deschideri generoase între ele. Ambientarea a presupus o combinare armonioasă a elementelor nobiliare – mobilier, înălţime încăperi, dimensiuni mari ale ferestrelor, tablouri, sculpturi, etc. cu natură (flori proaspete culese din grădina proprie), elemente tradiţionale realizate local (milieuri lasetă, obiecte ceramice, etc.).
Biblioteca, având sute de lucrări în 5 limbi, piese elegante de mobilier şi opera de artă, rămâne, fără îndoială, spaţiul central al conacului. Aici au fost găsite părţi din ornamentele florale care decorau tavanul şi care au fost reconstituite, repictate de doi artişti britanici şi aplicate pe toată suprafaţa tavanului.
Mobilierul, decoraţiunile şi accesoriile
Mobilierul predominant este de tip altdeutsch, derivat din cel ţărănesc dar mai rafinat, cu elemente drepte, fără curburi. Amenajările folosesc ţesături de tip rustic realizate manual, obiecte de décor din fier. Încălzirea este cu sobe.
Multe dintre piesele de mobilier, obiectele, decoraţiunile şi accesoriile sunt de provenienţă locală, fiind găsite în interiorul conacului sau cumpărate din împrejurimi. Piese de mobilier, cărţi şi tablouri care se regăsesc în bibliotecă au fost donate de dna Ilinca Bossy.
Mobilierul de şedere din salon – garnitura de canapea şi fotoliile – în stil franţuzesc puţin alterat Louis XV amestecat cu rococo şi covorul oriental lucrat manual, denotă un decor specific castelelor.
În bucătărie, alături de aparatura tehnică de gătit de ultimă generaţie, se regăsesc şi vechi lăzi de zestre din Transilvania. Masa a fost amenajată şi organizată ca pentru o familie numeroasă şi domină întreg spaţiul. Mileurile de pe scaune au fost lucrate manual din lâna tot în sat. Masa este realizată din lemn masiv pe principiul construcţiilor de tâmplărie gotică (masă cu pene), tipul Bauermobel. Penele au rolul de reglare a stabilităţii mesei în funcţie de umiditatea lemnului.
Organizare şi funcţionare
La parter pe o suprafaţă de 325 metri pătraţi, sunt 8 încăperi foarte generoase ca spaţiu – două dormitoare matrimoniale, fiecare cu câte o baie proprie, bucătăria, salonul, biblioteca, un spaţiu technic, baie şi două holuri.
Fiecare încăpere este amenajată şi mobilată în stil propriu. În bibliotecă şi saloane mobilierul stil, de epocă, este combinat în mod elegant cu piese modern, utilizându-se o schemă de culori naturale, blânde. În dormitoare se regăseşte şi mobilier tradiţional, în armonie cu toată amenajarea. Lăzile de zestre transilvănene sunt un exemplu în acest sens.
La etajul parţial mansardat pe 45 de metri pătraţi au fost amenajate în zona nou construită trei încăperi: două dormitoare matrimoniale cu baie şi un dormitor mic pentru copii care împarte baia cu unul dintre dormitoarele matrimoniale. Tot la etaj, in zona existentă la începerea lucrărilor podul este folosit ca şi spatţu de depozitare. Este de remarcat că există şi beci, în trecut aici fiind depozitate merele din livadă.
În conac se regăsesc mici colţuri romantice, cu fotolii comode, aranjamente deobicei lângă ferestre unde te poţi retrage în linişte şi citi. În bibliotecă se foloseşte un iluminat cald, cu veioze, care oferă intimidate.
În prezent Conacul Apafi oferă spre cazare 4 camere duble şi o camera single, fiecare având baie proprie, Oaspeţii au la dispoziţie o cameră de zi superb decorată, o bibliotecă mare, bucătărie, două terase şi o gradină formală.
O altă atracţie este cea oferită de sat, unde tradiţiile artizanale includ ţesături din lână (covoare) şi din bumbac. În imediata apropiere, o livadă de 100 de hectare de diverse varietăţi de mere se află deasemenea în proprietatea Fundaţiei Mihai Eminescu iar turiştii se pot bucura de sucuri, compoturi şi dulceţuri realizate ecologic. Renumită este în fiecare an Sărbătoarea Mărului organizată la Mălâncrav în luna octombrie