Străbătând Bulevardul Kiseleff: stil neoromânesc şi eclectism

Şoseaua Kiseleff este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase şi apreciate artere nu numai din Capitală, ci şi din ţară. O plimbare aici oferă o întâlnire deosebită cu istoria, dar şi cu o arhitectură care încânta ochiul.

Muzeele, impunătoarele palate, superbele vile, reşedinte de lux, ambasade, Arcul de Triumf, piațeta şi statuia Regelui Mihai, existenţa uneia dintre primele construcţii în stil naţional românesc, Bufetul de la Şosea, toate acestea reprezintă atracții speciale. Stilul neoromânesc, prezent pe tot parcursul şoselei este cel care imprimă caracterul cu totul special al locului.

Fiecare casă, fiecare clădire îşi are istoria şi povestea ei. În majoritate, clădirile sunt bine întreţinute şi renovate, mai sunt însă şi istorii triste.

Palate şi vile superbe

Plecând dinspre Piaţa Victoriei într-o plimbare pe bulevard, eşti întâmpinat de clădirile monumentale, adevărate palate culturale care străjuiesc această arteră istorică.

• 

• 

• 

• 

• 

Muzeul Ţăranului Român (foto), clădire majestoasă cu aspect de palat precum şi impunătorul Muzeul Național de Geologie, pe partea opusă, amândouă reprezentante ale arhitecturii neoromâneşti de tip palat.

• 

• 

Eşti în permanenţă înconjurat de arhitectură autentică şI istorie. Tot pe partea stângă apar siluete de clădiri cu aspect de palat, actulmente sedii de birouri şi bănci.

Întrerupte de clădirea Şcolii Generale “Ion Heliade Rădulescu, şi aceasta în stil neoromânesc, şirul clădirilor tip palat sau castel continuă pe partea stângă a bulevardului cu încă două, având în prezent destinaţie de birouri (avocatură şi bancă).

• 

• 

Urmează apoi impunătoare vile rezidenţiale, multe în stil neoromânesc. Specific acestora, în comparaţie cu alrele în acelaşi stil, este faptul că sunt mai înalte şi construite cu etaj.

Aşa cum specificul arhitectural dat capitalei (şi nu numai) de către casele vechi este unul în care predomină mixul de stiluri, caracterul neoromânesc al clădirilor de pe Kiseleff nu este repetat întocmai.

• 

Dacă la monumentalele clădiri de tip palat (clădirea Muzeului de Geologie Bucureşti, Palatul Kiseleff şi în special clădirea Muzeului Ţăranului Român, opera reprezentativă a arhitectului Nicolae Ghika-Budeşti) apar în prim-plan bolţile şi ancadramentele medievale, arhitectură bizantină, loggia brâncoveneasca, turnurile şi foişoarele dar şi elementele decorative de inspiraţie populară româneasca, în cazul altor clădiri, cum este cea a Bufetului sau a Şcolii Comunale Mavrogheni, accentul cade pe elementul popular, prin decoraţiunile de ceramică smălţuită.

Mix de stiluri

Dacă nu sunt clădiri cu un stil architectural pur, întâlnim pe Kiseleff elemente aparţinând de numeroase stiluri.

• 

• 

Astfel, plimbarea pe acest boulevard poate fi privită şi ca o lecţie de (istorie de) arhitectură.

Cum multe clădiri au aspect monumental, coloanele îşi fac apariţia destul de des, reprezentând astfel stilul neoclasic. Poate cele mai pronunţate se regăsesc în cazul casei Fundaţia Titulescu.

Dacă elemente de stil neoclasic, Art Nouveau, baroc şi chiar Tudor se întâlnesc sporadic, Arcul de Triumf este o construcţie tipică Art Deco, deseori data ca exemplu.

• 

Întâlnim chiar şi stilul minimalist. Din păcate, noua clădire a Ambasadei Canadei nu se potriveşte de fel cu specificul architectural al zonei, la fel cum se întâmplă şi cu dura clădire a Ambasadei Germaniei  din apropierea Statuii Aviatorilor.

Revenind la clădirea Ambasadei Canadei de pe Bulevardul Kiseleff, prin forma sa, această adevărată hală de birouri sugerează o magazie spradimensionată, în contrast neplăcut cu clădirile învecinate cu multe decoraţii. În plus, este vopsită în întregime cu o nuanţă de verde ţipător.

Stilul neoromânesc, eclectic la rândul său

Casele neoromâneşti se disting prin compoziţia faţadelor şi ornamente şi prezintă un amestec de elemente diferite: bizantine (cum ar fi arcadele scurte, coloanele mici şi groase), etnice, ţărăneşti, motive de artă otomană sau din arhitectura otomană (aspectul masiv, de cetate) şi chiar teme de renaştere italiană târzie.

Gama este foarte variată: de la elementele decorative de inspiraţie folclorică românească (Bufetul de la Şosea – Casa Doina, lucrare Ion Mincu, considerată reprezentativă pentru stilul neoromânesc), la casele obişnuite în care domină încadramentele otomane ale ferestrelor şi la aspectul de castel medieval al clădirii Muzeului Ţăranului, realizată de arh. Nicolae Ghica-Budeşti precum şi la alte case realizate de acest arhitect.

Poveşti triste

Case altă date frumoase şi impunătoare trăiesc astăzi momente de mare tristeţe, mai ales că au ca vecinătăţi case care sunt renovate şi bine întreţinute.

Casa care a adăpostit înainte un frumos muzeu de artă, cu numeroase lucrări ale pictorilor aparţinând familiei Avakian, dar şi cu alte lucrări şi decoraţii, având o interesantă arhitectură, se află astăzi în stare de degradare. Muzeu nu mai există iar casa este nelocuită deşi încă sunt în bună stare frumoasele obloane din lemn.. Există însă un hăţiş de hârtii ale administraţiei, există şi mari interese imobiliare iar situaţia nu este deloc clară. Nicuşor Dan, actualul primar al Bucureştiului, a fost impicat în litigile privind acest imobil şi deci tot el este aşteptat să facă acum lumină în acest caz.

Cea mai deplorabilă situaţie este cea a conacului colonelului Miclescu. Cu o istorie zbuciumată, a cunoscut momente de glorie, inclusiv în timpul regimului comunist. Aici a locuit Preşedintele Franţei, Charles De Gaulle, la cererea acestuia deoarece fusese coleg cu Miclescu la San Cyr şi tot în această locaţie s-au făcut filmările la filmul Felix şi Otilia.

Din păcate, actualul proprietar ar dori să construiască pe terenul generos alte clădiri. Cum nu poate demola clădirea monument istoric, aşteaptă să se dărâme singură. Deocamdată, superbul conac este în stare jalnică şi, nu mai are mult până se va prăbuşi. Să sperăm că tot noul primar va găsi o modalitate de rezolvare a situaţiei, aşa cum a promis pentru astfel de cazuri.

Bufetul de la Şosea (Casa Doina), exemplu clasic de casă în stil neoromânesc

O mare atracţie pentru Kiseleff, care se menţine de aproape 130 de ani este existenţa uneia dintre primele construcţii în stil naţional românesc.. Unul dintre întemeietorii stilului arhitectural românesc de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, Ion Mincu, ne-a lăsat o valoroasă operă: Bufetul de la Şosea, actuală Casa Doina.

Lucrarea este una din cele mai fericite inspiraţii ale maestrului, evocând, prin silueta, înfăţişarea şi amănuntele ei, patriarhală casa boierească, înveselită de farmecul casei ţaraneşti. Bufetul de la Şosea a fost proiectat ca pavilion pentru expoziţia de la Paris  din 1890. Dar a rămas nerealizat din lipsa de fonduri. Din acest motiv lucrarea s-a construit la Bucureşti în 1892, ramânând în patrimonial monumentelor de arhitectură.

A fost construită în 1892 şi din iniţiativa lui Petre P. Carp, atunci ministru al lucrărilor publice, a fost dată în folosinţa ca restaurant. În anii ce au urmat, clădirea a fost extinsă adaugându-i-se elemente în spiritul concepţiei originale.

Arhitectură, decoraţii şi lifestyle de Bucureşti

Elementul dominant al casei este foişorul format din arce în acoladă frânta, sprijinite pe coloane din lemn. Linia originală a construcţiei, care imprimă casei vigoare şi vervă, este rezultată din jocul de volume, accesorii şi soluţii constructive. Acoperişuri, brâie, butoni smălţuiţi, reuşind prin acestea să reediteze arhitectură populară româneasca. La construirea acestuia s-au folosit materiale precum: cărămidă, diverse tencuieli, decoraţii din ceramică smălţuită multicoloră, lemn, ţigla tip olan smălţuită. Ca tehnici de zidărie s-au folosit planşee şi şarpante din lemn, zidărie portantă, stâlpi din lemn cioplit. Timpanul arcelor este modelat cu elemente de ceramică multicoloră, o decoraţie florală în relief, specifică epocii brâncoveneşti.

Detalii de arhitectură

Deasupra antablamentului, format din faianţă colorată, o friza cu însemne de podgorii şi o cornişa decorată cu arce şi frunze. Toate acestea sunt inspirate din arhitectură clasică şi brâncovenească, a fost amplasată o streaşina proeminentă.

La partea superioară, monumentul are aplicată o friză ornamentală din ceramică viu colorată în care predomină nuanţe de verde-azuriu. În brâul ceramic sunt prezente casete distincte, în interiorul cărora stau înscrise denumiri de podgorii româneşti tradiţionale. Această bijuterie arhitectonică, în cursul anului 2000, a trecut printr-un amplu proces de restaurare. Sub directa îndrumare a celor mai de seamă specialişti din domeniul monumentelor de arhitectură, s-a urmărit să se redea întregului edificiu măreţia şi splendoarea originală. Pe aceasta însa şi-au pus amprenta 110 ani de istorie, nu de puţine ori zbuciumată.

Din anul 2003 construcţia găzduieşte un luxos restaurant, Restaurantul Doina. Construcţia este clasată ca monument de arhitectură. Sursa de inspiraţie a arhitectului în realizarea construcţiei sunt casele româneşti cu pridvor şi scară interioară. Aceasta este protejată de o poală lăsată a acoperişului. Având o volumetrie energică şi puternic articulată, casa este formată din două volume diferite. Se aseamănă caselor din zona de deal a României. Primul volum este format din subsol, parter şi etaj, iar al doilea format doar din parter.

Foto: Ion Diamandi