Orașul Sulina este cunoscut de mulți, pentru că se remarcă prin câteva superlative: este cel mai estic oraș, nu doar al României, ci și al Uniunii Europene, este orașul românesc aflat la cea mai mică altitudine (4m deasupra nivelului mării), este sigurul port maritim și fluvial din Romania.
Dincolo de aceste statistici și de frumusețea plajei, Sulina fascinează prin pitoresc și legende, prin tragismul evoluției și decăderii. Pentru a ajunge la Sulina trebuie să renunți la mijloacele de transport moderne, să lași la Tulcea mașina și să pornești pe cel mai navigabil dintre brațele Dunării. Călătoria durează aproximativ 5 ore cu o navă bătrână de pasageri care oprește în mai multe porturi dunărene sau 1h și ½ cu o șalupă de 12 locuri. În ambele cazuri este o călătorie în timp şi un prilej de a descoperi o arhitectură de sinteză între orient și occident, o reinterpretare a spațiului mediteraneean. Devenit azi unul dintre cele mai atractive destinații din Delta Dunării, fiindcă oferă acces la mare și posibilitatea unor plimbări și partide de pescuit în Delta Dunării,
Sulina PORTO FRANCO
Sulina este un spațiu legendar, fiindcă a fost începând cu anul 1856 (anul înființării Comisei Europene a Dunării de Jos) până la bombardamentul de la sfârșitul celui de al doilea Război Mondial o localitate înfloritoare, un model de conviețuire multietnică, multireligioasă și multilingvistică şi spirit de toleranţă. Din acel moment Sulina devine port liber (PORTO FRANCO), are o dezvoltare economică rapidă, asigurată de statutul de neutralitate pe timp de pace şi război, conferit de CED. În Sulina acelor timpuri se dezvolta astfel în mod natural, pentru prima oară, conceptul Europei Unite. La sfârşitul secolului XIX, la o populaţie de 4889 locuitori, recensămantul indica: 2056 greci, 803 romani, 546 ruşi, 444 armeni, 268 turci, 211 austro -ungari, 173 evrei, 117 albanezi, 49 germani, 45 italieni, 35 bulgari, 24 englezi, 22 tătari, 22 muntenegreni, 21 sârbi, 17 polonezi, 11 francezi, 7 lipoveni, 6 danezi, 5 găgăuzi, 4 indieni, 3 egipteni. În oraş existau 1200 de case, 154 de prăvălii, 3 mori, 70 mici întreprinderi, o uzină de apă (donaţie a reginei Olandei), o uzină electrică, o linie telefonică de la Tulcea la Galaţi, un drum modern pe o lungime de 5 mile, două spitale şi un teatru de 300 locuri
Scurt istoric
Atestată documentar în 950, Sulina este timp de sute de ani un sat pescăresc, legendele atribiundu-I și aura aventuroasă a unui sat de pirați care jefuiau corăbiile împotmolite în aluviunile aduse de Dunăre. Nu se știe dacă a fost așa, dar în cimitirul din Sulina există mormântul unui pirat. Legenda spune că acesta punea lampioane pe coarnele vacilor și navigatorii le confundau cu farul și eșuau în grindurile de nisip.
Mormântul este marcat de semnul piraților. Oamenii locului povestesc cum se citește inscripția de pe mormântul lui Ghiorghios Kontoguris: “Ca să poţi citi inscripţia de pe piatra piratului trebuie să vii în cimitir la primele ore ale dimineţii. Apoi umezeşti cu puţină apă placa şi doar atunci, după ce se usucă puţin, va putea fi citit textul săpat în mozaic, literele sunt scoase clar în relief”
Ceea ce stim sigur este că odată cu înfiinţarea Comisiei și demararea lucrărilor de amenajare a brațului Sulina, numărul locuitorilor crește vertiginos de la aproximativ 2000 de locuitori la peste 20 000. Ulimul recensământ arată că azi populația stabilă numără 3663 de locuitori. Statisticile, citate de situl primăriei și de Wikipedia arată că aici trăiau 27 de naționalități, cei mai numeroși fiind grecii, existau 10 lăcașuri de cult (ortodox, ortodox de rit vechi, catolic, protestant de diferite rituri, moschee, sinagogă, biserică grecească), școli în mai multe limbi. Pentru înlesnirea comerţului, au fost înfiinţate aici mai multe consulate: belgian, elen, norvegian, britanic, francez, danez, turc, italian, austriac, rus. Existau 12 agenţii de navigaţie care lucrau zi şi noapte pentru aprovizionarea navelor cu mărfuri, cu alimente şi cu toate cele necesare la bordul acestora. Se construiseră spitale, şcoli, biserici, Palatul CED – în 1866 –, ateliere pentru reparaţia şi întreţinerea navelor CED – în 1895 –, uzina de apă – în 1897“, explică Gheorghe Comârzan, citat de situl primăriei.
Cum arată azi Sulina se întreabă cei care vin pentru prima dată aici. Azi, ca și pe vremea Comisiei Europene, la Sulina se vine pe apă, fiindcă nu există nicio șosea care să lege localitatea cu restul țării.
Turistul acostează la chei și pășește întâi pe promenada ce se întinde de a lungul Dunării (nu foarte diferite de cele de la 1900, dacă privim fotografiile de epocă). Diferită este animația, altă dată specifică unui porto-franco, azi turistică. Marinarii din alt veac sunt acum turiștii care inundă Sulina de la sfârșitul lui mai pănă la începutul lui octombrie.
Comisia Europeană a Dunării (1856-1938)
Prima clădire pe care o vedem este Palatul Comisiei Dunării de Jos, un impozant edificiu în stil eclectic. Construcția sa începe în 1860, din păcate nu am aflat numele arhitectului. Clădirea are o istorie zbuciumată. În 1917 este grav afectat de bombardamentele germane. Este refăcută parțial și în 1921, Comisia Dunării îl cedează statului română care efectuează ample lucrări de renovare în 1922-1923. Între 1941 și 1944 în eleganta clădire se instalează comandamentul german. Este din nou bombardat în al Doilea Război Mondial. De altfel întreg orașul, aproape 80%, este practic distrus de sovietici.
Din 1948, fostul palat al Comisiei Europene a Dunării a devenit sediul filialei Sulina a Administrației Fluviale a Dunării de Jos. Azi clădirea impresionează încă prin eleganță și în ciuda diferitelor renovări a păstrat intact aerul secolului al XIX-lea. Ea oferă o imagine a ceea ce a fost Sulina la 1900. În holul central de la parterul clădirii se organizează expoziții de artă.
Palatul Comisiei Europene a Dunării de Jos – septembrie 2021
În apropiere se mai află câteva dintre vilele în care au locuit salariații Comisiei Europene a Dunării. Din păcate nu sunt puse în valoare și niciun indicator nu le semnalează.
Imagini preluate de pe situl https://adevarul.ro/locale/tulcea/sulina-cosmopolita
La pas pe faleza Dunării
Chiar de la începutul dezvoltării sale, viața orașului s-a concentrat pe faleza Dunării. Acolo se află Catedrala Sf Nicolae și Alexandru, o altă clădire cu isorie zbuciumată. Construită în stil neo-românesc, edificiul este o ctitorie a Regelui Carol I. Ea a fost ridicată în cinstea eliberării Dobrogei de sub stăpânirea turcilor. Sființii patroni sunt Sf Nicolae, patron al marinarilor și Sf Alexandru, ales fiindcă în ziua lui de prăznuire din anul 1877, pe 30 august, armata română a obținut una dintre marile victorii, cucerirea redutei Grivița.
Piatra de temelie a fost pusă de regale Carol I și regina Elisabeta în 1910. Lucrările sunt întrerupte datorită războielor balcanice și apoi datorită Primului Război Mondial. Carol al II reia construcția, dar lucrările sunt din nou întrerupte datorită izbucnirii celui de al Doilea Război Mondial. Sunt reluate după 1976, când este realizată pictura din interior, de către Gheorghe Răducanu.
După câțiva pași vedem vechea clădire a Cercului Marinei Militare. Este o clădire cu ”noroc”, fiindcă a fost restaurată destul de cu grijă (fără mari stridențe) și transformată într-unul dintre cele mai de succes hoteluri și restaurante din Sulina de azi – Casa Coral
Aproape lipit de Casa Coral se află clădirea celui mai important hotel al orașului din perioada interbelică, hotel Camberi, azi o jalnică ruină.
A fost un hotel elegant, imagine emblematică a înflorii orașului port. Ridicat de negustorul grec Cambieri la începutul secolului XX, a fost mult timp cea mai înaltă clădire din oraș A continuat să funcționeze și în epoca comunistă, din ce în ce mai decazut până cînd a devenit inutilizabil, așteptând o renovare mereu promisă și mereu amănată.
În aceeași situație se găsește și vechiul teatru care avea o sală cu 300 de locuri. Iniţiativa construirii teatrului la Sulina i-a aparţinut prinţesei Ecaterina Moruzi, care a încetat din viaţă în 1893 şi nu a mai apucat să vadă realizarea construcţiei. Aceasta s-a terminat în 1895 și a fost denumit «Carmen Sylva». În anul 1918, a fost incediat de un grup de revoluţionari ruşi. Refăcut în perioada interbelică, a devenit în anii comunismului cinematograf. Acum este inclus un program de reabilitare, fiind considerat clădire de patrimoniu.
Străzile
Sulina are o structură stradală aparte. Există o rețea de străzi perfect perpendiculare. Cele care sun paralele cu Dunărea au număr. Inițial au fost patru străzi și cu tmpul numărul lor a crescut la 6. Strada numărul 1 este cea care indentifică cu faleza Dunării. Străzile perpendiculare au numele unor personalități culturale – C.A. Rosetti, Duiliu Zamfirescu, Mihail Kogălniceanu.
Cât de mult a crescut suprafața orașului se poate observa luând ca reper vechiul . . Acesta a fost construit în 1841. Amplasat inițial în apropierea punctului de vărsare a Dunării în mare, construcția se află astăzi, în urma expansiunii uscatului și a modificării liniei litoralului, la aproape 1,5 km de țărmul mării.mitea pe vremuri o lumină albă fixă, vizibilă de la o distanță de 15 mile marine Pentru ilumină se foloseau lămpi cu ulei, iar din 1910-1911 a fost introdus iluminatul electric.Linia arhitecturală a clădirii de la baza farului ne ajută să reconstituim imaginea caselor tradiționale din Sulina.
Farul a fost scos din funcțiune în 6 ianuarie 1986, cand a fost declarat far stins (inlocuit cu Farul nou). În 1991, el a fost preluat de către Ministerul Culturii și restaurat între 1995 și 1997, fiind transformat în muzeu. În present este se află într-un amplu process de restaurare și de refacere a muzeului.
Casele
Plimbarea pe faleză (strada!1) ne oferă ocazia de a admira câteva clădiri vechi. Casele tradiționale au în general două nivele. Parterul era dedicat comerțului, la etaj era locuinșa proprietarului. Fundația și uneori primul nivel erau din piatră, etajul din paiantă sau cărămidă placat cu lemn. Acoperișul era din olane. La etaj existau balcoane din fier forjat. Unele erau deschise ca în cazul casei în care a locuit Jean Bart (casa unei familii de negustori maltezi), altele erau închise amintind de sacnasiul oriental. Îmaginea lor este un amestec de arhitectură mediteraneeană și orientală.
Din păcate restaurarea lor așa cum s-a facut nu a ținut cont de caracteristicile arhitecturii locale. Acoperișurile de olane au fost înlocuite cu tablă sau cu alte materiale. De cele mai multe ori forma ferestrelor a fost modificată și stucaturile au dispărut. Nici placarea cu lemn nu a fost menținută.
Tot pe faleză se află această casă (jos) de la 1901 (conform inscripției de deasupra uși. Este o clădire tip prăvălie și locuință. Balconul este bine păstrat, dar ferestrele de termopan alb și acoperișul de tablă alterează stilul traditional.
Am reușit să găsim pe străzile 2 și 3 case tradiționale destul de bine păstrate și fără intervenții majore asupra arhitecturii exterioare.
În cazul acestei case de pe strada 2 au fost păstrate câteva stucaturi la nivelul registrului 2, dar ancadramentele ferestrelor, mai ales cele de la parter au fost simplificate , ceea ce dă un aer bizar imobilului. A dispărut și placarea cu lemn.
În alte cazuri ”modernizarea” a fost atât de radicală, încât abia se poate recunoaște arhitectura originală. La fel se întâmplă și cu această pensiune de pe faleză unde a fost modificată radical forma ferestrelor și fost înlocuităși grilajul balcoanelor.
Veche casă de negustori tranformată în pensiune – Faleza Dunării.
S-a intervenit atât la nivelul ferestrelor cât și asupra balcoanelor.
Locuință particulară – Str Mihail Kogălniceanu.
Este evidentă intervenția asupra parterului unde a dispărut ușa de intrare și au fost micșorate ferestrele. S-a renunțat și la placarea cu lemn a etajului. A fost păstrat și restaurant balconul din fier forjat.
Un exemplu de bune practice îl reprezintă această clădire (sus) aflată în administrarea Academiei Române. Este o casă în stil eclectic căreia I s-a pastrat fațada originală
Bisericile
Cei care vin la Sulina sunt surprinși de diversitatea lăcașurilor de cult, mai ales dacă ne raportam l o localitate atât de mica. În perioada interbelică existau 2 biserici englezești (anglicană și catolică), o biserică a italienilor (actuala biserică catolică Sf Nicolae), o biserică grecească, o biserică ortodoxă de rit vechi, o biserică a lipovenilor, o sinagogă, o moschee. Sinagoga a fost desființată în timpul războiului și nu a fost reînființată. Moscheea a dispărut în timpul bobardamentelor și nu a fost reclădită, probabil datorită numărului redus de credincioși
Fotografie de epocă – În prim plan moscheea
Azi mai pot fi văzute, în afara catedralei Sf. Nicolae și Alexandru, biserica grecească Sf. Nicolae (aflată în restaurare), biserica ortodoxă de rit vechi Sf Nicolae (stare avansată de degradare), biserica lipovenilor și biserica catolică Sf Nicolae.
Biserica de rit vechi – foto 2021
Biserica grecească – sursa https://basilica.ro/minunata-biserica-greceasca-din-sulina/
Biserica catolică – 2021
După cum se poate remarca și din aceste imagini arhitectura acestor lăcașe de cult se diferențiază prin detalii care sugerează apartența lor la o anumită comunitate biserica greceasă amintește prin frontonul de la intrare de templele grecești, biserica catolică initial biserica italienilor are linia bisericilor italienești.
Arhitectura contemporană
În Sulina odată cu revenirea la viața a localității s-au construit multe pensiuni și hoteluri, Unele dintre acestea nu valorifică de loc vechea arhitectură a orașului sau a zonei
Pensiune – strada 1 –Faleza Dunării – 2021
O încercare de valorificare a elementelor de arhitectură locală o reprezintă această clădire (jos) aflată în administrația Rezervației Biosfera Delta Dunării.
Revenirea la viaţă a oraşului
Comparativ cu perioada interbelică orașul pare încă în agonie. Dacă ne referim la anii ’80 progresul este însă evident.
Turismul este cel care a salvat orașul și a impulsionat refacerea și valorificarea unor vechi construcții. Din păcate inițiativele au fost în mare parte private și nu întotdeaua s-a ales soluția corectă. Situl primăriei permite o viziune optimistă menționând că: “S-a făcut un pas important pentru realizarea unei investiții care va schimba mult în bine viața localnicilor din orașul Sulina și nu numai”. Este vorba de semnarea contractului de finanțare pentru modernizarea Portului Sulina, Perimetrul 1 – Zona liberă din orașul cu un trecut unic legat de istoria Uniunii Europene.
Text şi foto: Maria Alexe