Case ruinate şi abandonate pe Splaiul Independenţei

Referitor la articolele privind casele abandonate în zona Calea Griviţei, în câteva comentarii se afirmă că sunt mut mai puţine astfel de cazuri cu cât mergem spre centrul Capitalei.

Desigur, o analiză şi o statistică a acestor clădiri trebuie făcută de către specialişti şi de funcţionarii publici, cei de la Primărie, care se ocupă şi gestionează patrimoniul clădirilor. Şi chiar sunt plătiţi din banii publici pentru a face aceste lucruri. Ori aceştia nu comunică în nici un fel şi astfel înclinăm să credem că, de fapt, nu se ocupă de astfel de lucruri, nu îi interesează. Pe de altă parte, noi nu facem decât să semnalăm, din poziţia unui cetăţean obişnuit, aspecte care sar în evidenţă şi am spune că influenţeză şi chiar conduc la scăderea nivelului de trai.

Specialiştii în locuire atrag atenţia asupra sporirii gradului de confort atunci când ai perspectiva unor imagini frumoase. De aceea, mai ales în urma pandemiei, se recomandă ca la proiectarea unei case noi, aceasta să aibă deschideri vitrate cât mai largi, iar în faţă să se deschidă vederi frumoase, de preferinţă un lac, pădure, munte, flori, copaci.  În schimb, când suntem în mediul exterior, în oraş în cazul nostru, imaginile urbanistice, a unor ruine, a unor case părăsite, ne va afecta psihicul în mod negativ.

Ruine pe spaiul Independenţei

Pe o porţiune de doar circa 300 de metri, între Podul Izvor şi Podul Haşdeu, pe Splaiul Independenţei am identificat trei case în ruină şi abandonate. Absolut nici un indiciu despre acestea, că ar fi în curs de consolidare, sau de demolare sau că ar fi de vânzare. Nimeni nu ştie nimic.

Vorbim de casele de pe malul stâng al Dâmboviţei, întrucât pe celălalt mal, toate clădirile au fost demolate în timpul regimului comunist. Geamuri sparte, ferestre smulse, tencuială căzută, burlane sparte sau lipsă, acoperiş degradat, fără streaşini, un lacăt mare pus la uşa de intrare, pline de murdărie, înconjurate de gunoaie, cam aceasta este o prezentare obişnuită.

Este de semnalat faptul că zona din apropierea râului este una ultracentrală, o zonă cu adevărat istorică, în care casele sunt vechi, unele chiar din secolul XIX, altele construite la începutul secolului XX.

Sunt însă case foarte arătoase, vile cu etaj de dimensiuni mari, cu arhitectură valoroasă. Având în faţă râul se bucură de o perpectivă excelentă. Curţile nu sunt foarte mari, dar împreună cu construcţiile ocupă un spaţiu respectabil, bine poziţionat şi deci foarte atractiv. Terenul devine stfel mai important decât o moştenire culturală, cum este o astfel de casă.

Foto: Ion Diamandi