Când ne gândim la grădină, ne vine imediat în minte cea de tip occidental, obligatoriu cu o peluză cu gazon bine tăiat, cu alei mai mari sau mai mici dar bine determinate, cu o ordine în plantarea arbuştilor, copacilor şi florilor şi eventual cu ceva modern, o piscină, de exemplu.
În satele noastre curţile erau mari, se poate vorbi de o grădină naturală, cu porţiuni de iarbă fără să fie strict delimitate, cu alei şi poteci de pământ bătătorit, cu elemente rustice.
Arhitectul Virgil Isăcescu pledează pentru menţinerea acestor elemente şi punerea lor în valoare, păstrându-se astfel un design autentic al grădinii. De exemplu se poate păstra gardul original de lemn sau din nuiele.
Este binecunoscut faptul că grădina contemporană are nevoie de apă. Astfel, dacă proprietatea nu se află pe malul unui lac sau dacă prin grădină nu trece un mic râuleţ, se poate realiza un iaz, cascadă sau o piscină.
Pentru a asigura continuitatea stilului rustic al grădinii, Virgil Isăcescu propune soluţia unui element tradiţional care poate înlocui cu succes soluţiile moderne de wellness , şi anume, ciubărul din lemn.