Având o frumoasă vie într-o zonă deluroasă cu vederi superbe la Puget Sound din statul Washington, tânărul cuplu de proprietari erau cunoscuţi ca însemnaţi producători de vin. Pentru decorul de interior al casei lor din oraşul amintit au apelat la designerul de interior Heidi Caillier, ştiut fiind că aceasta avea o adevărată înclinaţie pentru tonurile roz, iar proprietarii aveau un succes deosebit cu un sortiment de vin Roze, de altfel foarte în vogă. Desigur, mai produceau şi alte soiuri de vin dar mai toate în nuanţe de roşu.
Istoria casei
Tinerii proprietari au fost foarte mulţumiţi de amenajarea casei lor de la oraş şi, cum vinul produs de ei începuse să aibă din ce în ce mai mult succes, au hotărât să realizeze o sală de degustare a acestuia la Tacoma, un alt oraş din apropierea zonei viticole. Pentru amenajarea acesteia au apelat din nou la serviciile lui Heidi Caillier şi din nou au fost încântaţi de rezultat. Având această afacere înfloritoare precum şi soluţia proiectelor de design, proprietarii au conceput un nou proiect: construcţia unei case de tip conac dar care, în acelaşi timp, să aibă rolul de pensiune şi cramă.
Plasarea costrucţiei era plasată într-un frumos loc mai izolat, şi anume, insula Fox din Oceanul Pacific, aparţinând tot de statul Washington. Aici proprietarii intenţionau să organizeze diferite evenimente, să invite asociaţi, clienţi importanţi, prieteni şi familia. “Insula Fox este destul de îndepărtată. Nu e ca și cum te-ai urca în mașină și ai conduce două ore înapoi la Seattle după ce ai băut niște vin. Acum, invitaţii pot rămâne la fața locului în condiţii excelente”, acesta era tipul de afacere gândit de proprietari.
Pentru construcţie au apelat la o echipă locală, condusă de antreprenorul Greg Zetterberg, urmând ca de amenajarea interiorului să se ocupe, bineînţeles, Heidi Caillier.
Iniţial, constructorul a schiţat pensiunea ca o replică în miniatură a reședinței din oraş a proprietarilor . Aceasta a fost însă o adevărată provocare. Încadrarea în două dormitoare dar mai multe zone de living și de luat masa și bucătărie era foarte complicată întrucât legile locale de zonare în jurul unităților de locuințe accesorii limitau structura la doar 1.250 de metri pătrați construiţi.
“Am proiectat mai mult un spațiu deschis, asemănător casei proprietarilor dar designerul a intrat și a făcut deschideri arcuite între camere și a schimbat înălțimea tavanului. Acum casa oferă un sentiment foarte intim acelui spațiu care nu se mai simte compartimentat. Există un flux foarte bun în interior dar și în exterior. Aceasta este cea mai tare pensiune pe care am văzut-o vreodată. Proprietarii ar trebui să fie extrem de mulţumiţi”, spune constructorul. Şi da, mai în glumă, mai în serios, proprietarii declară că se vor retrage să locuiască la pensiune şi vor lăsa casa de pa oraş copiilor.
Ce spun proprietarii
“Nu am vrut să știe nimeni dacă am construit casa în 1952 sau 2022. Eu și soțul meu iubim amândoi acel vibe capricios, puțin retro, puțin vintage care poartă semnătura Heidi Caillier. În era digitală, tendințele se suprasaturează în câteva minute. Ochii devin repede obosiți. Dar lucrarea lui Caillier pare remarcabil de proaspătă – și de asemenea atemporală.
Am ales să lucrez cu Heidi pentru că nu era niciun detaliu în munca ei de care să nu mă îndrăgostesc pe deplin. Heidi a încercat să găsească lucruri pe care poate nu am apucat să le facem în casa principală, unde s-ar fi simțit prea mult. Am vrut o pensiune aici și ea a reușit 100%.
Ne doream cu adevărat un loc distractiv. Folosim această proprietate pentru familie, prieteni, muncă… Dacă o construiești şi o amenajezi aşa, clienţii vor veni în mod sigur.”
Stilul de proiectare şi ce spune designerul
“Au fost întotdeauna clienți minunați. După prima amenajare au început să aibă încredere în mine și să mă lase să dau frâu liber imaginaţiei mele.
Am tendința să mă plictisesc. Îmi place să găsesc noi textile, noi producători. Sunt mereu la vânătoare. Caut permanent elemente de decor rare pentru a defini fiecare proiect, cum sunt plăcile ceramice cu modele complicate care pot da tonul unei băi. Sunt obsedată de ceramică. Cea pe care am ales-o pentru pensiune am crezut că ar putea fi puțin prea tare așa că le-am trimis-o și i-am întrebat: Aţi merge vreodată pe asta? Ei au spus: Hai să proiectăm baia în jurul ei.
În general, încep o cameră fie cu un corp de iluminat, fie cu un material textil. Un colț din bucătăria cu masă le îmbină pe ambele.”
Designul de interior
Designerul a accelerat elemente dramatice care i-ar fi șocat poate pe proprietarii mai puțin aventuroși: o bucătărie complet neagră, gresie de baie ciudată, flori și carouri discordante, pardoseala care nu e din lemn, o multitudine de culori, care totuşi se amestecă în mod paradoxal într-un echilibru fin.
Un șemineu din piatră cu două fețe nu numai că ancorează camera de zi, dar poate fi savurat și în aer liber, pe veranda acoperită adiacentă. Camera de zi, locul de luat masa și bucătăria au fost proiectate ca o singură cameră, un open space uriaş. Dar arcadele grațioase și un tapet de perete istoric delimitează zona zveltă de luat masa. Lângă vatra sufrageriei se află o pereche de canapele asortate, îmbrăcate într-o țesătură colorată.
Scaunul vintage a fost împrospătat cu o catifea de bumbac rose. O măsuță de cafea se află deasupra unui covor din fibre naturale completează spațiul. Scaunele sunt îmbrăcate într-o țesătură macrame iar corpuri de iluminat sunt vintage, atât candelabrul, achiziționat online cât şi aplicele. O aplică roz este vizibilă în camera de zi alăturată. Alte elemente din încăperi includ lucrări de artă, taburete vintage.
Bucătăria este complet neagră. Pereții și dulapurile sunt indigo iar pardoseala din gresie, blaturile din piatră, feroneria şi un robinet completează aspectul.
În dormitor, remarcăm un scaun de epocă, ales special pentru tapițeria originală intactă iar draperiile sunt personalizate cu materiale speciale cu o ţesătură roze. De altfel designerul Heidi Caillier se declară ca o persoană aparţinând industriei textile, punând deosebit accent pe folosirea acestora în decirul de interior.
Foto: Haris Kenjar