O pereche de case vechi speciale pe Aleea Alexandru

Aşa cum am arătat, caracteristic arhitecturii caselor din Parcul Filipescu este totalul eclectism care, însă, în mod surprinzător, conduce către un aspect echilibrat, iar această situaţie se menţine şi pe Aleea Alexandru.

Este interesant şi faptul că eclectismul nu se manifestă numai între clădirile din acest cartier sau de pe această arteră ci şi în ceea ce priveşte fiecare casă. Iată un caz de case vechi interbelice ce exemplifică perfect acest aspect şi, în plus, demonstrează interesul şi implicarea unor proprietari în arhitectura locală.

O combinaţie interesantă de stiluri arhitecturale

O casă cu aspect monumental, cea de la numărul 47, reprezintă o combinaţie cel puţin ciudată de stiluri. Se poate spune că stilul predominant este cel neoromânesc al vremii , influenţat de arhitectura lui Mincu şi Cerkez. Faţadele, acoperişul înalt  în mai multe ape şi cu ţigle ceramice şi în special forma deschiderilor logiei din partea superioară a construcţiei oferă suficiente probe care atesta veridicitatea afirmaţiei.

Hotărâtoare sunt arcele logiei, element specific arhitecturii brâncoveneşti. Uşa de intrare însă împrumută forma specifică arhitecturii mudejar. În prezent influenţa de tip maur este întărită de aspectul gardului din fier forjat apărut odată cu renovarea mai recentă a clădiri, aceasta ţinând de Ambasada Republicii India. Imobilul a fost ridicat de arhitectul şi constructorul ungur Kolany, renumit la acea vreme, în perioada 1919 – 1920, când a fost edificată construcţia.

 O importantă personalitate artistică mai puţin cunoscută

Foarte interesantă este ornamentaţia balconului. Se pare că modelele de trafor ale acestuia precum şi ancadramentul uşilor şi ferestrelor au fost realizate de soţia proprietarului casei, Ottilia Michail-Oteteleşanu.

Aceasta avea studii strălucite în Franţa şi Germania însă a refuzat propunerea de a conduce în aceste ţări şcolile de email. A preferat să se întoarcă în ţară unde a introdus arta emailului, necunoscută până atunci şi a devenit pictoriţa Casei Regale. De altfel, tot ea este autoarea Icoanelor Împărăteşti de la Patriarhie

Istorie şi poveste

Povestea casei este legată de familia Oteteleşanu, renumită prin proprietăţile rezidenţiale cu arhitectură specială şi  mare bogăţie a interiorului şi, în special, prin balurile pe care le organiza unde se regăsea protipendada Bucureştiului.

Ne aducem aminte de Terasa Oteteleşanu şi în special de casa în stil gotic, din zona Pieţii Amzei, cu o sală de recepţie demnă de cele mai luxoase palate occidentale. Din acest trecut, casa de pe Aleea Alexandru a menţinut monumentalitatea şi eleganţa din perioada interbelică, însă istoria nu notează mari petreceri şi baluri petrecute aici, deşi se consemnează venirea unor personalităţi marcante, între care Monseniorul Ghica, P.P. Negulescu, Ion Jalea.

Familia trecuse însă prin mari şi dureroase tragedii. Despre istoria şi povestea casei avem informaţii obţinute tot de jurnalista Magna Antoniu de la unul dintre descendenţii familiei, pictoriţa Măriuca Oteteleşanu.

După moartea soţului Ion, a fetiţei, Mărioara, şi a fiului Ionel, Lelia Oteteleşanu, născută Cesianu, vinde palatul menţionat din Strada Amzei, se mută într-una din casele Cesianu din Calea Victoriei şi aşteaptă să se înalţe două case alăturate pe terenul cumpărat în noua parcelare Filipescu, pe actuala Alee Alexandru, zonă în care începuse a migra noii potenţaţi al vremii dar şi unii dintre vechii aristocraţi.

Era vorba de două case asemănătoare, una pentru sine şi o alta pentru cel de-al treilea copil, Şerban, şi soţia sa, Ottilia Michail-Oteteleşanu. Imobilul avea la parter un salon generos cu lambriuri şi uşa sculptată de Romul Ladea, dispărute, după ce, în anul 1951 casa a fost naţionalizată iar familia evacuată. Conducerea comunistă a repartizat casa Gospodăriei de Partid, care a funcţionat sub altă denumire până în 1994.