Primăria, samsar de case: Baia Griviţa a fost vândută

În vară, am anunţat cu bucurie faptul că Baia Griviţa, clădire de patrimoniu, cu mare valoare istorică şi arhitecturală (inaugurată de regina Maria, în decembrie 1897, una dintre primele băi publice din Bucureşti), a început să fie renovată. Ajunsese într-o stare jalnică, ca majoritatea clădirilor vechi din zona Griviţa şi Piaţa Matache, deşi încă mai era în funcţiune. Multă lume s-a bucurat deasemenea de aflarea acestei  ştiri, articolul înregistrând numeroase vizite. Dar, vai!

Zilele trecute, mergând prin împrejurimi, am observat că doar o parte a clădirii a fost renovată, şi anume partea de la etaj, dar nici aceea în întregime. La interior se pare că nu sunt lucrări iar schelele de pe faţadă au dispărut.

• 

• 

La faţada din spate, nici urmă de renovare iar în mica curte a imobilului, mizerie de nedescris. Deci gata cu renovarea. Iar locul este pustiu. Am întrebat totuşi o persoană din balconul părţii de clădirire nerenovată. “Nu mai funcţionează baia. Casa a fost  vândută!  Cum? De cine?” “De cineva”. Mai mult nu am putut afla, omul a închis repede fereastra.

Va să zică, o clădire publică, de patrimoniu, a fost vândută unui investitor. Aproape în acelaşi timp, Clotilde Armand, primarul sectorului 1 îşi anunţa intenţia de a cumpăra clădirea fostului hotel Dunărea, culmea plasat tot pe Calea Griviţei. Deci, primăria vinde, pe de o parte iar, pe de alta cumpără.Iar acestea sunt case de patrimoniu. Mai multe chestiuni se ridică. Este normal ca statul să vândă case de patrimoniu? Iar dacă o face, nu ar fi normal ca acest lucru să fie anunţat către presă astfel încât populaţia să fie informată? Şi încă o întrebare, dacă primăria vinde şi cumpără nu ar trebui să ştim şi noi care este preţul?

Din păcate se continuă desconsiderarea imobilelor vechi de valoare care a început încă din timpul comunismului. Ceauşescu le-a demolat cât a putut iar ICRAL-urile  din acea vreme, care ar fi avut obligaţia să şe întreţină şi să le renoveze, în cel mai bun caz au dat peste ele cu câte o bidinea. Bătaia de joc a continuat şi după revoluţie când case vechi, chiar de patrimoniu, au fost vândute pe mai nimic , în urma unor legi aberante, chiriaşilor, dintre care majoritatea nu aveau vocaţie de proprietar pentru astfel de imobile şi nici posibilităţi de întreţinere. Alte case de acest fel au intrat în proprietatea privată a unor societăţi comerciale  care le ocupau, fără să-şi fi adus vreo contribuţie în edificarea lor. Practic li s-au făcut cadou sub pretextul privatizării. Acum, în foarte multe cazuri, aceste clădiri neputând fi demolate se aşteaptă ca ele să se dărâme singure şi astfel să profite rechinii imobiliari care, după ce le vor cumpăra cu preţuri mici, vor construi blocuri de sticlă, ştergând astfel istoria şi distrugând patrimoniul naţional. De aceea considerăm ca toate aceste proiecte care vizează patrimoniul să fie transparente şi supuse atenţiei locuitorior.

Fotografiile sunt făcute în februarie 2022.

Foto: Ion Diamandi