O plimbare pe Bulevardul Lascăr Catargiu: atmosferă relaxată, vile burgheze monumentale

Bulevardul Lascăr Catargiu a fost şi va fi o arteră de interes major pentru retaileri dar şi pentru domeniul stil de viaţă/fashion, cultură. La edificarea sa a căpătat denumirea de Bulevardul Colţei, apoi a primit numele de Lăscăr Catargiu, marele om politic conservator, prim-ministru în vremea Regelui Carol I. În Ghidul Oficial Bucureşti, cu 20 de hărţi pentru orientare, editat de Fundaţia pentru Literatură şi Artă “Regele Carol II” în anul 1946, întâlnim această arteră care face legătura între Piaţa Romană şi Piaţa Victoriei având această denumire. În anii comunismului, bulevardul a primit numele Anei Ipătescu, în amintirea luptătoarei de la 1848, pentru ca, după 1990, să se revină la denumirea de Bulevardul Lascăr Catargiu.

Întreaga zonă este protejată. Elementele definitorii şi care-i conferă caracterul bulevardului sunt: profilul transversal constant şi echilibrat, preponderenţa construcţiei de tip vilă burgheză, multe frumos renovate, ambianţa creată de prezenţa vegetaţiei de aliniament de-a lungul spaţiilor pietonale ample.

Vile de patrimoniu, reprezentative atât din punct de vedere arhitectural cât şi din punct de vedere al amplasării in inima oraşului, atrag atenţia prin eleganţa şi monumentalitatea lor. Eclectismul, specific arhitecturii bucureştene, se manifestă pregnant şi aici, alături de un aer franţuzesc. Arhitecţi de seamă, între care, Duiliu Marcu, Petre Antonescu şi Ion Berinday au contribuit prin proiectele lor la frumuseţea arhitecturală a acestul bulevard.

O atmosferă relaxantă, în ciuda unui trafic destul de intens, este dată de lărgimea arterei, de frumoşii copaci umbroşi, de dunga vegetală cu flori care separă sensurile de circulaţie ale căii. Atmosfera este întărită de balcoanele la înălţime joasă, deobicei pline cu ghivece de flori, de micile grădini din faţa vilelor cu garduri joase care permit să admirăm magnoliile sau trandafirii înfloriţi. Stilul neoromânesc este prezent dar nu în formă pură ci deseori în combinaţie cu cel neoclasic. Alături de acestea întâlnim şi alte stiluri şi influenţe, între care nu puteau lipsi Art Nouveau şi Art Deco.

Majoritatea clădirilor şi vilelor sunt monumente istorice, au fost locuite de familii şi personalităţi marcante, devenind celebre. Vom face o succintă trecere în revistă a celor mai importante clădiri, punctând şi elemente de mare interes, pornind din Piaţa Romană spre Piaţa Victoriei. Din fericire, clădirea modernă de birouri din apropierea Pieţei Victoria, se încadrează destul de bine în arhitectura interbelică a bulevardului.

Vila pictorului Gheorghe Petraşcu

Prima vilă pe partea dreaptă este casa Petraşcu, actualmente casă de modă. A fost casa în care a locuit şi creat marele maestru al penelui Gheorghe Petraşcu, academician şi om de cultură. Nu numai prin lucrările sale în culori puternice dar şi prin această locuinţă omul de artă şi-a atras numele de boier al picturii.

Casa Gheorghe Petraşcu a fost construită în 1912 după planurile arhitectului Spiridon Cegăneanu – discipol al lui Ion Mincu, în stil neoromânesc combinat cu stilul neoclasic, încă  la modă la momentul construcţiei vilei, de unde şi senzaţia de ecletism.

Aparţinând ansamblului de trei vile al fraţilor Petraşcu: Nicolae, Constantin şi Gheorghe, casa a funcţionat de-a lungul timpului ca atelier pentru creaţiile celui din urmă. Se disting în mod special decoraţiile în ceramică smălţuită în stil traditional românesc care dau şi caracter imobilului.

Pe partea opusă, o vilă monumentală care a aparţinut unui doctor găzduieşte în prezent Galeria Romană de artă contemporană.

Casa Lipatti

Mergând în continuare pe partea dreaptă întâlnim Casa Lipatti în care a trăit marele pianist și compozitor Dinu Lipatti, împreună familia sa.

Construită în anul 1902, Casa Lipatti a fost unul dintre primele proiecte ale arhitectului Petre Antonescu. Casa atrage atenția prin aspectul său de castel în miniatură, în stil rococo, în puternic contrast cu stereotipul blocurilor înconjurătoare. Intrarea este marcată de un portal în formă de arc-potcoavă, specific Art Nouveau-ului francez.

Actualmente, casa, monument istoric, este muzeu şi centru cultural. La interior este renovată şi decorată însă din păcate, o renovare serioasă ar necesita întreaga construcţie, căci exteriorul este complet degradat, cu zidăria deteriorate şi căzută.

Observatorul Astronomic

Trecând pe trotuarul de vis a vis ne întâmpină silueta monumentală a Observatorului Astronomic. Clădirea a fost ridicată între anii 1908-1910 pentru amiralul Vasile Urseanu, pe banii acestuia, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, spre a servi ca Observator Astronomic al Societății Astronomice Române „Camille Flammarion”, societate înființată de către Victor Anestin.

Dorinţa amiralului a fost ca imobilul să aibă alura unui vapor, dar aceast lucru se poate întâmpla numai privind din lateral şi dintr-un anumit unghi venind dinspre Piaţa Romană. Ca şi părere personală, monumentalitatea sobră a clădirii nu se potriveşte cu decoraţiile baroce de pe faţadă.

După decesul amiralului Urseanu (1926), văduva sa, Ioana Urseanu, a donat imobilul primăriei București iar aceasta a decis să găzduiască în clădire Pinacoteca București o colecție de picturi înființată la 1 iunie 1933, prin decret regal, de regele Carol al II-lea. În anul 1950 s-a redat clădirii, monument istoric, menirea inițială, aceea de muzeu şi Observator Astronomic deschis publicului. . De altfel, aici există o dotare specială, echipamente de observare, lunete astronomice şi telescoape cu ajutorul cărora se pot poate vedea Luna, planetele și alte obiecte cerești, stele duble, roiuri stelare, și chiar galaxii.

Interiorul clădirii este corect renovat dar tot ca remarcăm personal, stilul sobru al finisajelor seci nu se potriveşte de fel cu unele elemente arhitecturale, cum sunt vitraliile şi scara clasică interioară din lemn masiv . Remarcăm în schimb terasa, de pe care se poate vedea panorama splendidă a centrului oraşului, precum şi cupola.

De pe terasă se poate distinge o frumoasă “cucuvea”, un ornament de pe acoperişul clădirii de vis a vis, clădirea care adăposteşte sediul Poliţiei Sectorului 1.

Blocul Băicoianu

Simbol al stilului de viaţă interbelic din Bucureşti, clădirea, cunoscută sub numele de Blocul Băicoianu are drept caracteristică specifică arhitecturală terasele care se retrag din ce în ce mai mult spre nivelele superioare.

Se remarcă deasemenea şi uşa de la intrare în fier forjat în stil Art Deco ce începuse să fie la modă. Constructorul imobilului a fost cunoscutul inginer Liviu Ciulei, tatăl regizorului cu acelaşi nume care avea să devină un nume de rezonanţă în cinematografia românească.

Casa (sau casele) cu cariatide

Frumoasele cariatide nu puteau lipsi de pe acest frumos bulevard.

Deşi pare o singură casă (acoperişul este în continuare), actualmente sunt două case, cu număr poştal diferit, una renovată. Sunt deci două intrări, fiecare susţinută de câte două cariatide, asemnănătoare, dar nu identice.

Casa doctorului Dobrovici

Tot pe partea dreaptă se află casa doctorului Dobrovici. A fost proiectată de Duiliu Marcu care declara că, după studiile de la Paris, la începutul carierei era puternic influenţat de arhitectura locală românească (curentul neoromânesc), exemplificând cu casa A. Dobrovici şi Şcoala Politehnică.

Caracteristic pentru proiectele arhitectului Duiliu Marcu din acea perioadă este folosirea cărămizii aparente la faţade, cum este şi în cazul casei doctorului Dobrovici. Având şi o bogată şi diversă decoraţie în piatră, vila interbelică monument istoric se remarcă prin elementelede inspiraţie neoromânească care se îmbină cu o abordare modernistă a spaţiului.

Foto: Ion Diamandi