Priviţi blocul din deschidere. Se numeşte Eliade Tower, fiind chiar pe strada cu acest nume la intersecţia cu Calea Floreasca. Nu este un bloc turn dar este impunător şi arată foarte modern. Aceasta pentru că a fost renovat foarte bine nu de mult timp. Este un bloc de birouri, acum aici este şi o clinică medicală.
Blocul care acum se numeşte Eliade Tower era cât pe ce să fie demolat
Nu numai casele istorice au în spate poveşti interesante, iar aceeastă construcţie este un exemplu. Blocul a fost construit pe la mijlocul deceniului 6 al secolului trecut şi, la fel ca în cazul hotelurilor de la Mamaia, care s-au construit cam în acelaşi timp, nu era chiar rău.
Era un moment ceva, ceva mai bun faţă de perioada proletcultistă iar Ceauşescu vroia să facă din zona Floreasca-Pipera o importantă platformă pe domenii care promiteau încă de pe atunci: proiectare, producţie şi cercetare în electronică, automatizări, calculatoare şi echipamente periferice. Ceea ce în parte a şi reuşit iar urmările se văd şi acum în sensul că în acest spaţiu se concentrează industria de it din ţară. Dar asta este o altă poveste.
Blocul actualmente Eliade Tower era destinat proiectelor şi cercetării în domeniul automatizărilor, Institutul de Proiectări în Automatizări (IPA Bucureşti), având filiale în mai multe oraşe. După un timp, domeniul s-a dezvoltat, institutul s-a mutat într-un sediu nou, mai sus pe Calea Floreasca iar aici era Centrala de Automatizări.
Blocul era destul de înalt încă de pe vremea aceea iar în plus se afla pe platoul mai ridicat faţă de ce este acum Parcul Floreasca. Toate bune şi frumoase, numai că între timp, Tovarăşul se mutase şi avea la dispoziţie plaja personală de pe maul lacului Floreasca, oarecum vis-à-vis de blocul în cauză.
Anumiţi ochi vigilenţi ai băieţilor cu ochi albaştri au ajuns la concluzia că de la ultimile etaje ale blocului, de la câteva ferestre era vizibilă o porţiune a plajei unde se relaxau El şi Ea şi dacă, cine ştie? Doamne fereşte! La început a fost ideea demolării complete. Nu era o problemă. Era totuşi după demolările din Bucureşti, când pentru îndeplinirea “realizărilor măreţe” nu se pregetase la demolări de monumente de arhitectură, biserici sau chiar construcţii recente făcute în timpul comunismului (de exemplu, şcoala nouă de pe strada Antim). Apoi a fost un proiect de demolare a ultimelor două etaje, ceea ce era destul de dificil de realizat mai ales că ar fi întrerupt activitatea care se desfăşura o perioadă destul de mare. În sfârşt, cele două etaje au fost evacuate, iar în birouri s-au mutat băieţii iar lumea a răsuflat uşurată
Fiind plasat într-o zonă deosebită şi coroborat cu reducerea cercetării şi proiectării în domeniul automatizărilor (FEA s-a desfiinţat şi apoi a fost demolată), după revoluţie, blocului i s-a dat altă destinaţie.
La parter s-a deschis un restaurant şi un loc de organizare evenimente. La unul dintre acestea a rostit un speech relevant chiar Preşedintele Emil Constantinescu, având ca temă…arhitectura din ţara noastră.
Groapa Floreasca
Ne întoarcem cu câţiva ani în urmă. În anul 1953 la Bucureşti urma să se desfăşoare un eveniment internaţional de maximă importanţă. Era vorba de Festivalul Internaţional al Tineretului şi era primul prilej după o lungă perioadă în care veneau străini, inclusiv din Occident, desigur simpatizanţi ai comunismului. Atunci a venit şi Ives Montand ceea ce a produs mare vâlvă căci era deja o mare vedetă. În paranteză, acesta, deşi s-a mai reîntors în România, a cam fost dezamăgit că românii nu prea simpatizau cu ideile comuniste.
La acel moment, la marginea Bucureştiului de atunci se găsea Groapa Floreasca. Aici locuiau în case insalubre câteva zeci, poate chiar sute de familii de romi. Dar venea Festivalul şi străinii nu trebuiau să ştie că în ţară este aşa ceva. Zona fusese îngrădită cu un gard înalt. Cu tancurile s-a intervenit şi familiile au fost duse în câmp, în Bărăgan, iar pe locul respectiv s-a făcut actualul parc (nu arăta nici pe departe cum e acum) iar mai apoi un patinoar.
Tot aici s-au construit câteva blocuri turn de locuinţe precum şi sala de sport şi piscina acoperită în apropiere, foarte elegante la acea vreme. Vestitul tramvai 5 venea din centru pe Calea Dorobanţi, apoi pe Beller şi întorcea pe locul unde acum este parcul.
Ceauşescu se mută în zonă
Zona era destul de plăcută, în imediata vecinătate a cartierelor high life – Dorobanţi, Primăverii, Aviatorilor. Deasemenea era în vecinătate de Parcul Herăstrău şi lângă lacul Floresca, ceea ce oferea o senzaţie de oarece libertate. Aceasta mai ales că era şi o zonă de agrement: parc, patinoar, piscină. Dar a fost pentru puţin timp. Ceauşescu s-a mutat în apropiere iar lucrurile au început să se strice ca în toată ţara. Din vila în care locuia, trecând strada Mircea Eliade ajungea exact la plaja sa privată de pe lacul Floreasca.
Circulaţia, atât cea pietonală cât şi de maşini, a fost interzisă pe porţiunea de stradă Mircea Eliade de la intersecţia cu Beller. Apoi s-au modificat şi traseele mijloacelor de circulaţie pe restul străzii Mircea Eliade până la Calea Floreasca. Tramvaiul 5 a fost mutat, trecând acum pe Calea Floreasca şi pe lângă lac şi având capătul la actuala staţie de metrou Aurel Vlaicu.
Este de notat că pe porţiunea de la intersecţia cu Mircea Eliade până aproape de capăt erau până în 1990 doar câteva case amărâte şi o biserică. În apropiere de capăt au fost construite mai apoi, câteva imobile noi, institute de cercetare şi proiectare în tehnica de calcul (ITC), automatizări (IPA), electronică (ICE). Aşa cum am spus, acestea au reprezentat o oportunitate după 1990 de a se dezvolta în zonă o puternică platformă de it&c. Pe partea opusă a străzii era şi Fabrica de Elemente pentru Automatizări (FEA) construită prin 1967. Era destul de modernă pentru acea perioadă dar pe un teren prea mare pentru a nu fi după Revoluţie în atenţia dezvoltatorilor imobiliari. Pe acest teren se află acum elegantul Mall Promenada precum şi unul dintre cele mai înalte turnuri din ţară.
Casa lui Ceauşescu
Revenind la mutarea lui Ceauşescu petrecută în anul 1965. După un timp, activitatea patinoarului Floreasca a fost întreruptă, mai ales că de aici se auzea muzică modernă, rock şi blues. Pe lângă lac, s-a făcut un gard socialist. Apoi s-a plantat un gard mai înalt de arbuşti, în special pe unde trecea tramvaiul pe lângă lac pentru a nu se observa malul opus unde era plaja privată. Din loc în loc, gardul era păzit de miliţieni, ceea ce dădea un sentiment de frustrare.
Aşa-zisul Palat al Primăverii, actualmente muzeu deschis publicului, nu impresionează din punct de vedere arhitectural. Desigur, este o vilă mare, impunătoare, dar fără a avea stil sau rafinament.
Intrarea este majestuoasă dar se vede că este o adăugire pentru a da un aer nobiliar. Coloanele, arcadele şi decoraţiile nu se potrivesc de fel cu corpul principal al clădirii linear şi tern.
Interiorul are spaţialitate şi volumetrii echilibrate. Conceput de arhitecţii Robert Woll și Agrippa Popescu abundă în finisaje, dotări şi decoraţii excesiv de preţioase, probabil la cererea locatarilor. De aici şi denumirea de palat care se potriveşte pentru interior.
Pentru ornamentele interioare s-au folosit esențe de lemn autohton, de diverse culori (stejar, paltin, cireș, nuc) și exotic (mahon, trandafir, păr african, cireș canadian). Deasemenea tapiserii lucrate manual. Ca finisaje se remarcă mozaicurile realizate manual de prof. Olga Porumbaru și prof. Florin Pârvulescu.
Construcţia a fost mărită între anii 1970 – 1972. Pentru proiectarea reşedinţei familiei a fost preferat arhitectul Aron Grimberg-Solari.
Arhitectura este completată de ansamblul peisagistic, frumos conceput de inginerul peisagist Teodosiu şi de arhitectul Robert Woll. Acesta a fost şi principalul designer al mobilierului reşedinţei. Impresionantă este colecția de tablouri semnate de Octav Băncilă, Camil Ressu, Rudolf Schwaitzer-Cumpăna, Dumitru Ghiață, George Baron Lowendal.
Nou în zilele noastre
Dacă Patinoarul Floreasca a fost desfiinţat, în schimb parcul are acum o suprafaţă mare, este bine dotat cu echipamente şi jocuri pentru copii, peisagistic este mult îmbunătăţit, într-un cuvânt arată foarte bine.
În apropierea lui au fost şi sunt încă în construcţie câteva blocuri turn de locuinţe, deosebit de spectaculoase într-o arhirectură modernă.
Pe locul plajei private a lui Ceauşescu se află acum Clubul Floreasca. Un foarte elegant complex cu o construcţie modernă din lemn care adăposteşte o piscină, sală de fitness, bar, restaurant şi alte dotări
O piscină infinită este mai recent şi la exterior, alături de terase tip ponton pe malul lacului.
Vederea spre lac este deosebită. De aici se poate vedea pe malul celălalt noua zonă modernă a Capitalei. Cele mai înalte construcţii din ţară precum şi reşedinţe spectaculoase pe malul lacului. O imagine demnă de un oraş occidental.
Din păcate sala de sport şi Piscina Floreasca dau o notă proastă, nu sunt renovate fiind lăsate de izbelişte.
Foto: Ion Diamandi, Wikipedia