De inspiraţie etnică sau aparţinând unor stiluri ce au traversat istoria, moderne cu asocieri inedite de materiale, covoarele reprezintă un capitol important în amenajarea unei locuinţe. Tendinţele actuale readuc în prim-plan valenţele estetice şi funcţionale ale acestora. Companiile producătoare şi artizanii acoperă o paletă largă de orientări stilistice.
Chilimurile, cu ţesătura plată, lucrate manual, cu motivele lor tradiţionale şi foarte decorative, cu culorile pline, sunt foarte la modă, dar există opțiuni demne de discutat, în funcție de fiecare interior în parte
Dar cum alegem covorul potrivit şi, mai cu seamă, cum să îl folosim?
Combinarea şi suprapunerea
Iată un pont care poate fi folosit cu uşurinţă în interioarele dumneavoastră. Se bazează pe ideea că “ţesăturile iubesc ţesăturile”. Iar astfel, combinarea, alăturarea sau suprapunerea diverselor ţesături, deci şi suprapunerea covoarelor, de neimaginat în trecut, poate fi o soluţie decorativă excelentă la interior.
Pe o podea tratată cu lemn, gresie, ciment pare naturală prezența covoarelor. Chiar dacă pare ciudat să așezi un covor sau mai multe pe o suprafață acoperită în totalitate cu mochetă, această tehnică nu este una străină designerilor şi decoratorilor de interioare. Covoarele alese pot fi în contrast sau în armonie din punct de vedere cromatic cu mocheta pe care sunt amplasate, ajutând la punctarea unei anumite zone din încăpere.
Sunt cazuri în care se dorește un anumit covor, dar care nu corespunde ca și dimensiuni, pentru zona în care urmează să fie amplasat. Astfel, se poate așeza sub acesta un alt covor, mai mare, care va juca rolul de suport. De regulă, covorul care intră în contact direct cu podeaua se alege într-o nuanță neutră. Astfel, se permite expunerea nestingherită a modelului, culorilor și formei covorului poziționat deasupra.
Uneori, suprafața podelei care urmează să fie decorată cu un covo, depășește cu mult dimensiunile normale (1.60m X 2.30m) atribuite unui covor. În cazul în care nu se dorește expunerea unui covor a cărui lungime să atingă 3-4 metri lineari, se pot suprapune parțial covoare diferite din punct de vedere al mărimii, culorilor, texturii modelului. Impactul vizual poate fi unul puternic și neașteptat.
Există situații în care podeaua, datorită culorii sau modelului estompează calitățile vizuale ale covorului. În acest caz, se poate apela la trucul suprapunerii a două covoare, alegându-se un covor într-o nuanță contrastantă cu cea a pardoselii, care va încadra ca și o ramă covorul de dimensiuni mai mici așezat deasupra, punându-l astfel în evidență.
Expunerea pe pereţi
Unele covoare tradiţionale sunt religioase. Sunt personalizate având ca model poveşti cu diferite personaje şi animale considerate sfinte. Au pe margini înscripte textuale care reprezintă rugăciuni.
Aceste covoare nu erau folosite pe pardoseală. Nu se călca pe ele, erau urcate pe pereţi întocmai ca icoanele, pentru rugăciune. De obicei aceste covoare sunt şi cele mai frumoase şi valoroase.
Dar nu numai spiritul religios a făcut ca aceste ţesături să fie urcate pe pereţi. Deobicei realizate din lână, covoarele reprezintă un mijloc excelent de izolare termică şi fonică. Astfel, în special în iernile friguroase, pereţii casei orientaţi spre Nord pot fi foarte bine izolaţi prin intermediul covoarelor. Pe mai mulţi pereţi ai casei, covoarele menţin o temperatură constantă la interior.
Desigur, în zilele noastre există numeroase soluţii de izolare, atât la interior cât şi la exterior. Pe de altă parte, pereţii reprezintă cele mai mari suprafeţe de interior, de cele mai multe ori vopsite în alb.
Sunt deci cele mai bune locuri pentru decorarea şi încălzirea spaţiului interior. Aici îşi au locul operele de artă – tablourile, oglinzile. Alte soluţii actuale pentru împodobirea pereţilor sunt panourile decorative, tapetul, lambriurile, boiseria. Mai nou, chiar şi parchetul este urcat pe pereţi.
Deşi mai rar, un covor special încă se mai poartă pe perete. Acesta poate fi şi un semn distinctiv al casei respective.
Foto: Pinterest, Shutterstock, Ion Diamandi