La pas prin Bucureşti pe strada Sevastopol

Strada Sevastopol nu numai că este îngustă şi nu foarte dreaptă dar şi zgomotoasă şi cu circulaţie intensă. Trotuarele nu sunt largi, nu sunt nici copaci, iar existenţa unei mari clinici, Sanador, aduce ambuteiaje şi aglomeraţie. De aceea, deşi sunt lucruri interesante de văzut, o plimbare pe strada Sevastopol nu este chiar o plăcere.

În plus, contrastul dintre casele vechi, majoritatea în stil neoromânesc şi noile construcţii moderne din sticlă şi metal nu este chiar fericit.

Uliţa Filipescului

Strada Sevastopol este destul de strâmtă iar aici se găsesc mai multe case vechi istorice, cu valoare arhitecturală, construite  la începutul secolului trecut sau interbelice. Câteva sunt în tipicul inconfundabil al arh. Nicolae Ghika- Budeşti, case mai înalte, cu cărămidă aparentă în stil brâncovenesc (neoromânesc).

În vechime strada purta numele de „Uliţa Filipescului”, deoarece se întindea de-a lungul proprietăţilor acestuia. Uliţa Filipescului, pe care se afla marele cimitir al evreilor sefarzi, desfiinţat în anul 1942, a luat numele de „Strada Sevastopol” după Războiul Crimeei (1853-1856).

Desigur că palatul care te întâmpină din Calea Victoriei, casa Filipescu-Cesianu, clădire recent reabilitată prin proiectul consolidare, restaurare și conservare CASA CESIANU şi devenită Muzeu al Municipiului Bucureşti, este reperul principal al străzii.

Vis-à-vis pe strada Sevastopol se află o casă în stil neoromânesc, bogat decorată cu influenţe otomane. Intrarea pe lângă această casă ducea la vestitul restaurant “Mărul de Aur”. Grădina-terasă a acestuia rămasă în timpul comunismului printre noile şi înaltele blocuri avea un deosebit succes, mai ales că era în imediata apropierii faţă de Piaţa Victoriei şi păstra un aer de intimitate. După 1990 Mărul de Aur a devenit club privat şi a ieşit din circuitul public.

În celălalt capăt al străzii Sevastopol se simte influenţa clădirilor noi, clădiri de birouri moderne, din sticlă şi metal care au fost construite pe Bulevardul Buzeşti, până la Piaţa Victoriei.

Câteva terenuri de tenis, “La Panait”, se aflau în timpul comunismului pe strada Sevastopol, ambianţa fiind mai degrabă rurală. După anul 2000, odată cu edificarea noului Bulevard Buzeşti, pe acest loc s-au ridicat în acelaşi stil arhitectural corpuri de clădiri moderne, Clinica Sanador.

Casa Filipescu-Cesianu

Casa se afla la intersecţia dintre Podul Mogoşoaiei/Calea Victoriei şi Uliţa Filipescului/Str. Sevastopol şi era una dintre proprietăţile lui Ianku Philippescu, care după 1889 a trecut în proprietatea lui Costică Cesianu.

Casa Filipescu-Cesianu reprezintă amenajarea unei clădiri mai vechi, din perioada anilor 1846-1850 și este una dintre puținele reședințe boiereşti ale Bucureștilor din la Belle Époque, rămasă fidelă proiectului inițial. În această reședință au locuit câteva familii din aristocrația românească.

În anul 1892, arhitectul Leonida Negrescu, păstrând structura iniţială, a realizat o transformare a clădirii, imprimând eclectism şi decoraţii ale faţadei în stil neoclasic. Perioada anilor 1893-1933 a fost reprezentativă pentru viața mondenă a Casei Filipescu-Cesianu, situație care s-a schimbat după anul 1935 când în ultimă instanţă clădirea a revenit primăriei capitalei.

Un exemplu de bune practici

În celălalt capăt al străzii Sevastopol se simte influenţa clădirilor noi, clădiri de birouri moderne, din sticlă şi metal care au fost construite pe Bulevardul Buzeşti, până la Piaţa Victoriei. O splendidă vilă interbelică a fost integrată într-un ansamblu de clădiri moderne din sticlă şI metal.

La capătul străzii spre Buzeşti se afla însă o vilă veche care “strica” linia modernă. Vila a fost cumpărată, renovată ca la carte şi înglobată în moderna clinică.

Datorită unui excelent proiect de arhitectură, clădirea a fost perfect integrată în ansamblul de clădiri noi, asocierea dintre acestea nederanjând prin contrastul de stiluri. Mai mult, în faţa construcţiilor moderne foarte înalte, vila îşi face o apariţie majestuoasă, plină de eleganţă.

Foto: Ion Diamandi