Cartierul Capitale şi diversitatea stilurilor arhitecturale

“În ciuda faptului că întregul ansamblu este zonă protejată, în prezent multe vile din Cartierul Capitale sunt afectate de cele mai păguboase proiecte de transformare sau chiar schimbare cu totul a destinației originare” – istoric de artă Oana Marinache, Asociaţia Istoria Artei.

Parcela delimitată de Bulevardul Aviatorilor, Piaţa Victoriei, Calea Dorobanţilor şi Parcul Herăstrău, Cartierul Capitale  reprezintă unul dintre cele mai frumoase cartiere rezidenţiale din ţară şi nu numai.

Puţină istorie

Cartierul Capitale a fost edificat în perioada interbelică la fel ca şi Cotroceni, fiind locul preferat de burghezia înstărită după Primul Război Mondial care dorea şi proiecte moderne de case.

Piaţeta Quito

Actualmente este cunoascut sub denumirea de Capitale deoarece foarte multe străzi poartă nume de capitale ale diferitelor ţări. Tot aici, se regăsesc peste jumătate  din numărul ambasadelor din ţară şi reşedinţele ambasadorilor.

Eleganta piaţetă Ellie Wiesel

Oferind o reală senzaţie de bine, o plimbare pe oricare din aceste străzi, fie că se numeşte Paris, Londra, Roma sau Tirana este o adevărată plăcere în orice sezon.

Practic toate casele de aici au în spate şi o istorie, de multe ori tulburată. Mulţi oameni importanţi şi personalităţi şi-au construit aici case. Multe au fost apoi naţionalizate şi în ele s-au mutat potentaţii vremurilor comuniste. Poate şi de aceea cartierul a fost ferit de furia sistematizărilor şi demolărilor care a afectat mare parte din Capitală, mai ales că doctrina nu aprecia atmosfera burgheză a cartierului.

Apoi unele case au fost retrocedate, altele au fost cumpărate de chiriaşi. Multe au fost şi consolidate şi  renovate dar au fost şi sunt şi demolări. În zonă, terenul este cel mai scump din ţară iar dezvoltatorii imobiliari, dornici de profit mare, vor să construiască cât de mult se poate pe verticală, eventual imobile de birouri. Nu se ia în seamă că acest lucru ştirbeşte pe zi ce trece frumuseţea şi ambianţa cartierului. 

Trei parcuri, trei parcele

Ceea ce acum este cunoscut sub denumirea de Capitale, precum şi construcţia caselor, provine din parcelarea a trei terenuri sau, cum se numeau atunci, parcuri, deoarece era o zonă foarte înverzită în apropierea lacului. Este vorba de Parcul Filipescu (cea mai mare parcelă iar şi acum se mai mai foloseşte pentru întreg cartierul această denumire), Parcul Bonaparte şi Parcul Grigore Cerchez. Cel din urmă era delimitat de strada Zambaccian până la strada Pangrati şi Calea Dorobanţi iar puţine case au mai rămas în această zonă. Pe cea mai mare parte a acestui teren vilele au fost demolate şi aici  a fost construit edificiul Televiziunea Română. Parcul Bonaparte avea ca laturi strada Paris, actualul Bulevard Iancu de Hunedoara, calea Dorobanţi şi Bulevardul Aviatorilor.

 În  anul 1912, Alexandru I. Filipescu, proprietarul  terenului  de pe Şoseaua Jianu  (astăzi bulevardul Aviatorilor) înainta spre aprobare comisiei tehnice a primăriei un plan de parcelare al terenului semnat de arhitectul belgian O. Van Rysselberghe.

Arhitectură şi case istorice

În cartierul Capitalei se găsesc multe vile somptuoase,. Între acestea, Vila Malaxa  (actualmente  sediul  Institutului  Cultural Român), Palatul Auschnitt (actualmente cumpărat de Becali),  Vila Oromolu (actualmente Qreator), clădiri publice (sediul Ministerului Afacerilor Externe), administrative (strada Roma),  Institutul Italian precum şi Muzeul Zambaccian, într-o casă deasemenea extrem de interesantă care a fost reşedinţa colecţionarului, etc.

Caracteristic arhitecturii caselor din acest cartier este totalul eclectism care, însă, în mod surprinzător, conduce către un aspect echilibrat. Casele în diverse stiluri nu sunt nicidecum în disonanţă, ba chiar par că se potenţează între ele.  Este interesant şi faptul că eclectismul nu se manifestă numai între clădirile din acest cartier ci şi în ceea ce priveşte fiecare casă.

Astfel de multe ori este dificil de încadrat o anumită casă într-un stil anume. De aceea, deseori se recurge la expresia “cu influenţe” sau “având elemente” aparţinând de un stil. De altfel, mixul de stiluri este una dintre tendinţele internaţionale importante care se manifestă şi în zilele noastre. Ba chiar am putea spune că este o tendinţă majoră, inclusiv în ceea ce priveşte designul de interior.

Pe de altă parte, caracteristica eclectică demonstrază şi spiritul liber al românilor cărora nu le este specifică repetitivitatea. Într-o anumită proporţie această caracteristică s-a menţinut şi în zilele noastre. Aceasta în ciuda industrializării construcţiei de case, cele tip fiind realizate mult mai eficient. În noul cartier Pipera, de exemplu, se poate distinge deasemenea o tipologie diversă. Aceasta însă este foarte departe de echilibrul şi bunul gust care se degajă din  Cartierul Capitale.

De la stilul neoromânesc la cel maur

Printre diferitele stiluri de case care se întâlnesc aici se pot enumera: neoromânesc, clasic şi neoclasic, case în stil Art Nouveau, vile moderne, chiar şi case tip chalet, case stil Tudor sau cu influenţe italieneşti, case cu accente maure sau chiar cu accente baroce şi rococo (la Vila Qreator, mai rare în ţară), clădiri Art Deco dar şi mici blocuri cochete.  

Vilă în stil maur (mudejar) în zona Parcului Bonaparte

Revoluţia din arhitectură prin care s-a trecut de  la feretrele mari pe verticală la cele panoramice nu aduce nici un prejudiciu estetic. La fel ca şi alternanţa dintre abrubtele acoperişuri din ţigle ceramice şi cele drepte, franţuzeşti, din tablă bătută. Piaţetele cochete precun şi copacii, între care cei mai mulţi sunt tei, adaugă un aer romantic şi liniştit. Deseori gardurile de zid sunt de înălţime foarte mică. Astfel se lasă la vedere frumuseţi şi detalii de arhitectură precum şi florile din micile grădini din faţa caselor. În general, regimul de înălţime este de casă cu etaj şi pod sau parter şi două etaje.

Mulţi dintre cunoscuţii arhitecţi ai timpului au realizat aici proiecte. Între aceştia se pot aminti:  Petre Antonescu, Cristofi Cerchez, Richard Bordenache, Statie Ciortan, Horia Creangă, Paul Emil Mioclescu, Elie Wiesel, Dimitrie Hârjeu, Roger Balomey, Jean Monda, ing. Emil Prager,  etc.

Casele în stil neoclasic

Statistic, cele mai multe case din acest cartier sunt în stil neoclasic, denumit şi stilul revoluţiei burgheze. Acest stil este caracterizat prin bun gust, echilibru, simplitate, sobrietate şi unitate. Toate acestea imprimă clădirilor, grădinilor şi interioarelor o senzaţie de linişte în ciuda faptului că sunt impozante.

Restaurantul ZEXE

Zidurile sunt masive, solide, cu caracter monumental, faţadele echilibrate, proporţionate şi decorate eventual după modele şi canoane antice clasice. Se folosesc foarte mult liniile drepte, muchiile fiind paralele sau perpendiculare cu pământul. Ornamentele sunt simple dar frumos executate. la interior încăperile sunt mari, echilibrate, bine luminate, toate acestea oferind impresia de stabilitate.

Interioarele, de la rafinament clasic la eleganţă contemporană

La interior, încăperile sunt mari, echilibrate, bine luminate, toate acestea oferind impresia de stabilitate. Înălţimea este apreciabilă şi se situează la aproximativ 3,5m dar poate atinge şi 4m.

Finisajele sunt excepţionale, deseori întâlnindu-se stucaturi, arcade minunat lucrate, tâmplărie masivă din lemn, uşi încasetate, parchet de stejar precum şi lambrisări elegante.

Nu de puţine ori apar şemineele din marmură, simbol al bunăstării occidentale. Finisajele şi decoraţiile corespund stilului în care se încadrează casa. De cele mai multe ori se poate astfel vorbi despre unitatea stilului.

• 

• 

 Împărţirea este frumos gândită, desigur în funcţie de stilul de viaţă specific perioadei de construcţie. În cele mai multe cazuri, la parter este plasată sufrageria, diningul, bucătăria precum şi salonul de retragere. În funcţie de mărimea casei pot fi mai multe salonaşe.

• 

Bucătăria este închisă dar între încăperi este o mare fluiditate datorită glaswandurilor cu cristale. Sacra interioară din stejar urcă din lateral la etaj, unde sunt plasate dormitoarele, cabinetul şi baia.

• 

• 

Proiecte de transformare îndoielnice în Cartierul Capitale

“În ciuda faptului că întregul ansamblu este zonă protejată, în prezent multe vile din Cartierul Capitale sunt afectate de cele mai păguboase proiecte de transformare sau chiar schimbare cu totul a destinației originare”, este de părere Oana Marinache, istoric de artă şi binecunoscută prin studiile efectuate în legătură cu casele istorice .

 O porțiune din spațiul verde al vilei Filipescu-Brâncoveanu a fost vândută la sfârșitul anului 2015. Intenția dezvoltatorului imobiliar a fost de construire a unui imobil de locuințe lângă monumentul istoric.

Frumoasa bucureşteană, de nerecunoscut

Un alt exemplu de intervenție care a condus la schimbarea identității monumentului istoric o constituie  cazul vilei din str. Rabat nr. 19 (fosta Alee Modrogan nr. 19-21).

Fosta vilă Candiano-Popescu a fost construită în perioada 1911-1912 după planurile arhitectului Cristofi Cerchez . Acesta a fost un reprezentant de seamă al stilului neoromânesc, și a fost cunoscută și sub numele de „frumoasa bucureșteană”. Casa a fost prezentată în revistele ilustrate ale vremii și admirată de protipendadă dar și de specialiștii străini în vizită prin capitală. Chiar și în condițiile înjumătățirii ei în urma bombardamentelor din 1944, edificiul a fost înscris în L.M.I. B-II-m-B-19495 (1911), ceea ce ar fi trebuit să îi asigure un grad de protecție.

Din păcate, imobilul poate fi cu greu identificat pornind de la vechile fotografii. Intervențiile din ultimii ani, făcute de actualul proprietar, schimbându-i cu totul puținele elemente originare. Este evident că imobilului i s-a adăugat un etaj-mansardă, apărând un nou rând de ferestre pătrate sub cornișă. Utilizarea unor materiale de construcție noi și decorațiuni lipsite de gust și fără legătură cu stilul neoromânesc au alterat aspectul monumentului istoric. Toate acestea i-au conferit, mai degrabă, înfățișarea unei lucrări de arhitectură contemporană, ce imită, pe alocuri, arhitectura neoromânească.