Opinii specialişti: casele vechi – o importantă moştenire culturală

O stare de bine te cuprinde la o plimbare pe Kiseleff sau prin cartierul Parcul Filipescu: case frumoase, unele impunătoare, aproape palate, altele doar vilişoare cochete, altele case istorice, neasemămându-se nici una cu alta, multă natură, parcul în apropiere. Din când în când echilibrul este stricat de câte o construcţie modernă, bancă sau clădire de birouri, care nu se potriveşte de fel în ambianţă (vezi chiar noua clădire a Ambasadei Germaniei).

O plimbare într-un cartier select

Multe din case au valoare istorică, personalităţi marcante locuind aici. Nu degeaba majoritatea ambasadelor îşi au aici sediul, aceasta fiind şi zona rezidenţială preferată de diplomaţi sau de expaţi. Nu ar trebui să uităm că Bucureştiul era altădată numit de străini „Micul Paris” sau „Perla Orientului”.

Scurt istoric: o arhitectură eclectică şi fascinantă

În ceea ce priveşte casele, şi în general, construcţiile din ţara noastră, finele secolului XIX este marcat în special de influențe provenind din vest, îmbinate cu  elemente orientale anterioare acestei perioade.

Valoarea arhitecturală a clădirilor construite în această perioadă constă tocmai în modul armonios și original în care aceste influențe au fost asimilate și reinterpretate pe plan local, un eclectism intrigant și, în acelaşi timp, extrem de bogat prin diversitate.

Secolul XX vine cu două direcții distincte care se fac preponderent remarcate: stilul neoromânesc – un curent academic creat de școala de arhitectură având la bază studiul construcțiilor populare, o căutare a originilor culturii autohtone și, modernismul – de cealaltă parte, o direcție generată de o mișcare internațională, la care răspunsul local se face remarcat prin calitatea execuției și o rigoare estetică deosebită.

Casele arhitecţilor

Casele arhitecţilor din Bucureşti reprezintă un exemplu grăitor de ingenuozitate şi inovaţie, de adoptarea unor soluţii arhitecturale potrivite perfect cu artierele în care sunt plasate.

Prezentăm cîteva luări de poziţie şi opinii a unor arhitecţi şi designeri precum şi exemple de reabilitări şi renovări a unor case vechi care demonstrează şi marea versatilitatea a acestora în ceea ce priveşte viitoarele destinaţii posibile.

Arh. Adrian Păun, adrianpaun@case-frumoase.ro

“Casele sunt imaginea noastră publică şi dau frumusețe orașului în care trăim”

Valoarea casei nu stă în dimensiuni ci în calitatea ei. Nu recomand în nici un caz demolarea caselor vechi. Ele ar trebui renovate și puse în valoare. Apreciez foarte mult casele (vechi) care au valoare arhitecturală, indiferent de stilul abordat (neoromânesc, neoclasic, mediteranean, modernist, art-nouveau/art-deco, etc), ele constituind pentru mine o sursă de inspirație în munca pe care o fac.

Consider că prea puține din casele nou construite (după 1990) au într-adevăr o valoare arhitecturală. Aș putea explica motivul pentru care s-a întâmplat acest lucru, dar mai important cred că este să privim spre viitor cu speranța că ceva se va îmbunătăți. Având la dispoziţie proiectul de arhitectură originar, cu siguranță s-ar putea realiza în zilele noastre o vilă de tipul ceor interbelice din Parcul Filipescu, de exemplu, poate chiar mai bine, însă numai dacă suntem dispuși să plătim prețul corect pentru o asemenea lucrare.

Mai trebuie precizat că modul de locuire și stilul de viaţă s-au schimbat într-o oarecare măsură și, de aceea, cred că ar trebui aduse câteva modificări la compartimentarea interioara faţă de proiectul inițial. În cazul în care lucrarea nu se va ridica la nivelul calitativ al caselor vechi motivul ar putea fi lipsa abilităţii constructorului precum şi inexistenţa unor materiale de construcţie şi finisaje similare.

Personal am realizat proiecte pentru câteva case în stil neoromânesc, proprietarii au fost încântaţi de lucrarea finală iar cererea este în creştere pentru astfel de case. Casele vechi care prezintă valoare ar trebui renovate și puse în valoare. În nici un caz nu recomand demolare. Daca nu au banii necesari pentru a le întreține, ar trebui să le vânda cuiva care le apreciază și are posibilitatea să le renoveze. Ele sunt imaginea noastră publica şi dau frumusețe orașului în care trăim! Pentru aceasta, În primul rand trebuie ca proprietarii să aibe fondurile necesare pentru renovare și să aprecieze valoarea acestor case. Soluțiile tehnice există, nu trebuie să le reinventăm. În ceea ce priveşte soluțiile finaciare pentru cei care nu au fondurile necesare, acestea sunt reglementate prin lege, însă, din păcate, după cunoştinţele mele, nu se aplică! În ceea ce priveşte implicarea statului, acesta este format din oameni, iar oamenii de sus nu prea privesc în jos. Ar trebui acţionat de jos în sus.

Momentan, cel mai important este să conștientizam oamenii de valorea acestor case și să le iubescă, apoi urmează pasul doi, să facem ceva pentru ele. Cred că trebuie încurajați oamenii cu bani să dețină astfel de case și să le pună în valoare, nu să-și construiască câte o casă pe pământ cât un bloc, cu arhitectura de bloc, căreia să-i zică casa mea!

Valoarea nu stă în dimensiune cum s-a crezut multă vreme, ci în primul rând în calitate! Aici trebuie noi să lucram pentru început, la schimbarea perspectivei masei largi de oameni.

Dr arh. Paula Craioveanu, www.paulacraioveanu.com

“Casele vechi pot deveni confortabile așa cum este o locuință modernă”

Deşi s-a demolat mult începând cu anii ’70 și în anii ’80, și s-a încercat ștergerea trecutului, mai există încă case vechi! Analizând raportul dintre nou și vechi în oraș, se observă cum zona veche este mult mai mică și dispare pe zi ce trece.

Personal sunt atașată de oraș și de arhitectura istorică și sunt adepta restaurării și mă opun demolărilor. Casele vechi posedă anumite calități, sunt mai spațioase decât apartamentele noi, care sunt construite conform teoriei spațiului minimal necesar. Materialele sunt naturale, doar cărămidă și lemn, betonul s-a introdus în perioada interbelică dar se folosea doar limitat, la început doar la planșee și nu pentru cadre, centuri, grinzi.

Casele istorice, chiar dacă nu sunt monument, au un stil, proporții, echilibru, ornamente, detalii. Multe sunt unicat. Au valoare tocmai pentru că provin din alt timp și sunt reprezentantul lui. Trecutul este important. Bineînțeles ar trebui în primul rând restaurate monumentele istorice, și acestea la rândul lor sunt grupate în monumente de clasa A, B după gradul de importanţă.

Restaurarea înseamnă de multe ori introducerea betonului și refacerea completa a ornamentelor, distrugerea casei și apoi reconstrucția ei. De multe ori rezultă o altă casă! Cel puţin aşa arată realitatea cotidiană. Obiectul istoric, care este unic, dispare.

Cred că ar trebui intervenții mai puțin brutale și conservatoare. Demolările nu înseamnă neapărat progres! Multe case și vile au fost înlocuite cu blocuri – locuințe sau birouri – care nu sunt altceva decât arhitectură de consum. Teoria potrivit căreia este mai ieftin să demolezi și construiești ceva nou, decât să restaurezi, este complet falsă, nu este mai ieftin, este doar mai facil și mai rapid, manopera fiind mai redusă. Casele vechi pot deveni confortabile așa cum este o locuință modernă. Din fericire în ultimul timp se vede începutul unei schimbări. S-au refăcut și restaurat unele vile iar proprietarii au devenit mândri de ele.

Designer Irina Constantin, www.Art Deco Zone

“Trebuie să iubeşti într-adevăr aceste case vechi şi să pui suflet în proiectul de renovare”

Atât eu cât şi soţul meu, care a făcut artele, am fost şi suntem atraşi de proiecte de reabilitare ale caselor vechi, în special cele în stil neoromânesc.

Ca designer sunt fascinată de ideea de a asocia la interior decoraţiuni retro cu unele moderniste  iar Claudiu de a restaura elemente atât de exterior cât şi de interior. Sunt multe argumente contra dar şi pro pentru achiziţionarea unei astfel de case, preţul poate fi însă atractiv.

Trebuie să iubeşti într-adevăr aceste case vechi şi să pui suflet în proiectul de renovare, pentru că oricum, în condiţiile actuale renovarea sau reabilitarea va însemna o experienţă care de multe ori va fi presărată cu deziluzii.

Atenţionez asupra faptului că în prezent există samsari care urmăresc astfel de case vechi, le dau o “spoială” (care acoperă vicii, inclusiv de structură) pe care o numesc renovare completă şi, profitând de buna credinţă a unor eventuali cumpărători care iubesc astfel de case, solicită preţuri necuvincioase şi realizează câştiguri mari.

Din experienţa pe care am căpătat-o consider că reabilitarea unei case de patrimoniu este în momentul de faţă un lux pe care nu ţi-l poţi permite în mod normal. Cu aceleaşi costuri  se poate face o casă nouă cu 50% mai mare. În cazul caselor de patrimoniu, decoraţiile trebuie refăcute întocmai, cea mai mică abatere de la original poate  fi sancţionată penal, iar autorităţile nu acordă nici un fel de sprijin.

În astfel de cazuri consider că statul trebuie să se comporte ca un partener, interesul fiind comun. Nici legislaţia nu ajută prea mult proprietarii de astfel de case.

Statul are drept de preempţiune la vânzare, nu se poate face credit pe ele, iar proiectul de arhitectură autorizat de Primărie nu este chiar ieftin. Ce ar putea face statul în astfel de cazuri? Ca părere proprie ar putea oferi proiectul de arhitectură gratuit sau suporta o cotă din cheltuielile de reabilitare, de exemplu, 10%.

Foto: Ion Diamandi

Foto casele arhitecţilor: Asociaţia Istoria Artei