Situat în eclecticul cartier Marconi-Alexandra adin suburbiile oraşului Montreal, proiectul casei a luat în consideraţie condiţii urbane neobișnuite, cum ar fi garajele înconjurătoare, șinele de tren, o cale de circulație adiacentă.
În loc să fie văzute ca negative, toate aceste elemente au fost încorporate în proiect.
Proiectul casei şi contextul urban
Pe strada Marconi, reședințele împrăștiate punctează o țesătură urbană compusă în esență din ateliere de reparații auto, mici clădiri industriale și ateliere. Construită în 1910, clădirea originală era un bungalou tipic cu un etaj, cu acoperiș plat, denumit în mod obișnuit „cutie de pantofi”. În ciuda faptului că se află într-o zonă în care locuințele sunt interzise conform planului de zonare, casa avea dreptul de a fi modificată sau extinsă.
Povestea casei
Solicitarea clientului a fost renovarea casei și extinderea acesteia pentru a găzdui o familie mică. O serie de factori a condus echipa de proiectare Hubert Pelletier la decizia de a păstra volumul existent al unui etaj al clădirii.
În primul rând, a fost important să se mențină secvența de clădiri în acest stil aliniate prezente pe stradă. În al doilea rând, casele tip bungalou ca tipologie dispar încet din peisajul orașului și sunt înlocuite cu clădiri mai dense cu două până la trei etaje.
Proiectul a fost o oportunitate de a dezvolta o abordare alternativă pentru aceste tipuri de clădiri cu un etaj. Prin urmare, în ciuda apropierii liniilor de tren în spate, adăugarea profită mai degrabă de adâncimea lotului decât de înălțimea acestuia. De fapt, relația strânsă cu șinele de tren este utilizată ca element pozitiv. Trenurile rare care trec aduc un efect cinematografic în casă. Animația, atât vizuală, cât și acustică, este binevenită. Fiecare trecere a unui tren devine un indicator, un eveniment care punctează viața de zi cu zi. Această trecere mișcătorare este îmbrățișată și încadrată teatral de deschiderea mare a fațadei din spate.
Curtea a fost poziţionată în casă
În timp ce clienții au fost imediat seduși de energia zumzetului site-ului cu garaje pe o parte, trenuri pe cealaltă și clădirile bungalou situate de-a lungul marginii sudice a lotului, părea important să se creeze un loc pentru a scăpa de stimularea constantă emanată de contextul înconjurător. Prin distanțarea adăugării de structura existentă, a fost creat un gol în centrul casei. Acest gol creează un decalaj fizic și vizual, o pauză între vechi și nou, o nouă inimă a casei. Este atât un loc de izolare de stradă, cât și un loc de concentrare și introversiune. Extensia filtrează stimulii exteriori și acționează ca un fel de tampon acustic și vizual între pasajele de trecere și patio.
Casa devine astfel un gradient spațial în care se poate alege poziția funcţiunilor în funcție de dispoziția și nevoile locatarilor. Cele două curți au identități complet diferite: cea din spate se deschide spre o grădină luxuriantă și vegetație sălbatică de-a lungul căilor ferate, în timp ce curtea interioară este introvertită, abstractă și lipsită de vegetație plantată.
Terasa, punctul central al casei
Spațiile de locuit interioare sunt amplasate de ambele părți ale terasei. Aceasta devine un punct focal în jurul căruia se învârt toate activităţile pe tot parcursul zilei, un nod central care articulează fiecare tranziție spațială. Vitrarea extinsă din jurul golului permite luminii să pătrundă adânc în casă.
Geamurile mari de sticlă de pe fiecare parte a curții interioare creează un pasaj fluid din camera de zi, prin patio, prin bucătărie și spre grădina din spate. Când toate panourile operabile sunt într-o poziție deschisă, curtea interioară devine o extensie a spațiului interior și poate participa pe deplin la viața casei.
Folosirea limitelor lotului
La prima vedere, nealinierea dintre casa originală și adăugire ar putea fi văzută ca o decizie formală. În realitate, această pauză a fost generată de desincronizarea dintre limitele cadastrale oficiale și poziția reală a casei originale. Pe partea de nord a lotului peretele se abate treptat de la linia de proprietate. Acesta pătrunde aproape jumătate de metru în proprietatea vecină. Cu toate acestea, adăugirea a trebuit să fie construită direct pe linia de proprietate reală. Se creează astfel o pauză în peretele din partea de nord. Planul profită de această articulație pentru a marca tranziția programatică din camera de zi și pasajul către bucătărie. Scara care duce la subsol este, de asemenea, introdusă cu atenție în acest coridor central.
O ușă suplimentară la colțul terasei creează o a doua intrare și stabilește o legătură directă între casă și alee. În retrospectivă, putem spune că constrângerile de sit, atât urbane, cât și reglementare, au devenit catalizatorul conceptual al proiectului.
Organizarea internă
Suprafaţa construită a ccasei este de 263 metri pătraţi. Intrarea principală este situată în colțul de nord-est. O ușă înaltă din sticlă mată se deschide spre o mică încăpere unde a fost scufundată podeaua existentă. O adaptare a celei tradiţionale japoneze Genkan. Aceasta controlează diseminarea în spațiul intern a pietrișului care afectează străzile din Quebec iarna.
Un luminator punctează spațiul. Acesta ceează un prag formal și luminează perspectiva intrării atunci când este văzut din zona de zi. Parterul este altfel ocupat de un dormitor, o baie și un birou. Biroul are o fereastră mare pătrată cu vedere frontală spre strada Alexandra. Un al doilea luminator, amplasat deasupra scării, aduce lumină naturală până la subsol. Acesta include o cameră de familie și o zonă mare de depozitare.
Apartamentul principal este plasat sub adăugirea nou construită. În ciuda faptului că este subteran, lumina naturală generoasă intră în cameră dintr-un puț mare de lumină din curtea din spate. Baia principală este separată de dormitor printr-un geam de sticlă mare. Acesta permite intrarea luminii naturale indirecte, încadrând în același timp scene din viața de zi cu zi intimă.
Materialele
Paleta restrânsă de materiale utilizate pentru exterior și interior susține claritatea conceptuală a proiectului, recunoscând totodată imperativele economice. Stucul alb folosit la adăugire întărește geometria simplă și natura abstractă a proiectului. Cărămida roșie a casei originale a fost vopsită în alb pentru a crea o senzație omogenă în toată casa.
Interiorul este pur și simplu vopsit în alb, păstrând accentul pe numeroasele obiecte, cărți și artă ale clientului. Podeaua din beton, prezentă pe ambele niveluri ale casei, continuă în curtea din spate. Se creează astfel o continuitate şi o extindere exterioară a spațiilor de locuit dintre grădină și fațada din spate
O altă tipologie
Terasa se încadrează într- o tipologie veche care datează din epoca romană și este prezentă în multe culturi diferite. Cu toate acestea, este mai des asociată cu clima caldă, decât cu cea nordică. De altfel, terasa constituie principalul motor conceptual al proiectului. Este introdusă în centrul casei pentru a adăuga complexitate spațială și perceptivă într-un spațiu altfel simplu și frugal.
Material realizat cu sprijinul V2 com
Foto: Pelletier de Fontenay