Casele de la începutulul secolului al XX-lea au un farmec aparte. Păstrează aerul somptos al secoluilal XIX-lea, dar conțin și o sugestie de modernitate, fiind deja destul de clară îmbinarea dintre estetic și funcționalitate.
Brăila, oraş cosmopolit, important port dunărean
Dacă vă hotărâți să faceți o excursie la Brăila veți descoperi o casă reprezentativă pentru această perioadă. Cu o populație multietnică formată din români, turci, lipovemi, italieni, nemți și mai ales greci, Brăila era la începutul secolului al XIX-lea unul dintre cele mai importante porturi dunărene, locul unde se afla, înainte de Primul Război Mondial, sediul bursei europene a cerealelor. Era şi oraşul cu cele mai multe pensioane din Ţările Române, sute de astfel de instituţii private de învăţământ, în care domnişoarele învăţau limba franceză, bunele maniere şi artele frumoase.
Din epoca aceea au rămas mai multe clădiri, în parte bine restaurate. Printre cele mai spectaculoase este Casa Embiricos care astăzi găzduiește o importantă colecție de pictură datorată donației făcute de scuptorul Nicăpetre.
Povestea casei
Casa a fost construită în anul 1912 pentru armatorul grec Menelaos Embiricos, planurile aparținând arhitectului Lazăr Predinger. La vremea respectivă comunitatea greacă din Brăilă era foarte numeroasă, apropae un sfert din populația orașului, iar M. Embiricos era unul dintre membrii de vază, ai acesteia. Orginar din insula Andros, armatorul se mută la Brăila pentru a putea să își supravegheze afacerile diverse legate de transport de persoane şi marfă, export de cereale, furnizor de cărbuni. Un asemenea peronaj avea nevoie de casă care să îl reprezinte.
Locul are o istorie zbuciumată, dar a reușit să supraviețuiască astfel încât să poată fi restaurată și să își recapete vechea strălucire. După Primul Război Mondial, activitatea de la Brăila a lui Embiricos scade și acesta vinde casa în 1927. Cu puţin timp înainte construise deja o casă mai mare în Constanţa care devenise centrul afacerilor Embiricos. În perioada 1930-1937, clădirea adăpostește Sediul Meseriașilor Brăileni.
După 1944 Casa Embiricos devine spital și policlinică. Anul 1987 marchează o primă restaurare și se mută aici Casa Colecțiilor de Artă, secție a Muzeului Județean – Brăila. În anul 1998, sculptorul canadian de origine română Nicăpetre (originar din Brăilă) expune în curtea casei, pe atunci secție a Muzeului de artă, o parte din lucrările sale, lucrări recupereate după ce a emigrat în Canada.
În bătrâna casă a armatorului grec, se deschide în anul 2001 Centrul Cultural Nicăpetre. Asfel imobilul cunoaște o nouă perioadă de glorie.
Arhitectură
Privind reședința lui Menelaos Embiricos, ea ne impresionează și azi prin elegață. Deasemenea prin liniile arhtecturale ce amintesc de arhitectura franceză de la 1900. Imobilul a fost conceput pentru a servi atât ca sediu al firmei lui M. Embiricos & Co, cât și ca locuința a familiei acestuia.
Clădirea este una cu patru fațade principale și se compune din subsol, parter, etaj și mansardă. În perioada în care a fost locuită de familia Embiriacos, la parter se aflau birourile firmei. La subsol era pivnița, bucătăria și spălătoria, etajul 1 fiind dedicate familiei. După amenajrea Centrului Nicăpetre, lucrările artistului sunt expuse atât la parter cât și la etajul, în încăperi și în spațiile comune. Dupa expunerea colecției Nicăpetre, mansarda a fost amenajată ca loc pentru expoziții
Pătrundem în casă printr-o intrare impunătoare, urcând câteva trepte de marmură. Holul central, de formă ovală are o deschidere pe două nivele.
Opulenţă şi influenţe Art Nouveau
La capătul său o scară elegantă ne conduce la etaj. Ferestrele cu dimensiuni generoase, un luminator tot de formă ovală și un foarte frumos vitraliu dau lumină spațiului, sporindu-i eleganța.
Vitraliul care atrage atenția vizitatorului chiar de la intrarea în holul central, îl înfățișează pe Hermes, zeul grec al comerțului. Lucrarea are dimensiuni impresionante, ocupând aproape tot perete palierului.
Integrată în stilul istoric, cu patru faţade principale, compusă din subsol, parter etaj, și mansardă, spațiul interior al casei se organizează în jurul unui hol central dezvoltat pe două etaje, cu camere dispuse perimetral şi din care se ajunge la etaj prin scara monumentală din marmură.
Impresia de opulență este accentuată de ușile cu geamuri din cristal și feroneria porții de intrare. Feronerie pe care o regăsim la balustradele scării și ale golului de la etajul 1, la ferestre și luminatoare conferă peronalitate casei și adaugă o notă Art Nouveau.
Este o casă deschisă. În zona de socializare este amplă și bine articulată în asamblul casei, părând că invită la comunicare.
Centrul Cultural Nicăpetre
Deschiderea în 2001 Centrului Cultural Nicăpetre a însemnat nu doar o renovare. Dar și o regândire a utilizării tuturor spațiilor casei.
Astfel mansarda a fost amenajată ca un spațiu pentru expoziții temorare. Una dintre expozițiile găzduite de acest centru cultural a fost cea a lui Andreas Emberiacos, nepot a proprietarului. Stabilit în Grecia, acesta este poet și fotograf pasionat. A donat noii instituții piese de mobilier și decorațiuni care au făcut parte din amenajarea originală. Remarcăm și în această zonă a casei aceeași spațiere generoasă și luminoasă, care parcă ne invită să pășim în interior.
Grădină cu statui
Grădina casei, acolo unde și-a expus prima dată sculptorul Nicăpetre statuile la revenirea sa în țară, a devenit o grădină cu statui. Un muzeu în aer liber.
Gardul de fier forjat realizat în stilul feroneriei casei permite trecătorilor să privească în grădină. Astfel Nicăpetre și lucrările sale sunt în dialog permanent cu oamenii.
Maria Alexe