Casele tradiţionale în pictura românească

Este greu de găsit un artist consacrat, fie un mare maestru sau un pictor contemporan, care să nu aibă lucrări inspirate dn mediul rural, mai precis picturi care să înfăţişeze casele tradiţionale. Lista acestor artişti este deci foarte lungă şi ea se poate întocmi pe baza fotografiilor expuse în acest articol, deşi evident incompletă.

Inspiraţie bucolică

Într-un fel este normal ca această temă să fie în centrul atenţiei, nu numai prin posibilităţile oferite ci şi pentru că ţara a fost şi este încă agrară, majoritatea locuinţelor sunt în mediul rural.

*Bordeie în Dobrogea, Rudolf Schwaitzer-Cumpăna*

*Bordei în* *câmpia de pe Plaiu, Nicolae Grigorescu*

*Gospodărie oltenească, Eiustaţiu Stoenescu*

Chiar dacă majoritatea artiştilor au trait la oraşe, casa copilăriei, cea părintească sau a bunicilor sunt amintiri care prezintă emoţie şi o puternică inspiraţie. De aici şi temele alese de către artişti: satul, casa părintească, uliţa şi marginea de sat, casa muntenească, casa de pe deal, casa din pădure, bordeie, case ale diverselor etnii, cerdacul cu flori.

Să nu uităm deasemenea că, în privinţa preferinţelor şi a pieţei de artă, picturile de inspiraţie bucolică semnate de Nicolae Grigorescu sunt şi cele mai vândute lucrări, acestea fiind şi în topul lucrărilor achiziţionate cu cel mai mare preţ.

*Copil pe stradă la Botoşani, Nicolae Grand*

*Case pe Valea Argeşului, Rudolf Schwaitzer-Cumpăna*

Artiştii sunt plimbăreţi, ei caută în permanenţă locuri şi lucruri interesante care merită să fie zugrăvite. Printre meleagurile unde au găsit case bătrâneşti şi peisaje cu case ţărăneşti care i-au inspirat sau locurile copilăriei se numără: Balcic (Constantin Artachino, Leon Biju, Ştefan Dimitrescu), Poiana Mărului (Horia Bernea), Ardealul (Dumitru Ghiaţă, Constantin Piliuţă, Theodor Pallady, Artur Segal), Oltenia (Ştefan Luchian, Eustaţiu Stoenescu), Valea Argeşului (Henri Catargi, Rudolf Schwaitzer-Cumpăna), Dobrogea (Francisc Şirato, Rudolf Schwaitzer-Cumpăna, Ştefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza), Botoşani (Artur Segal), Mangalia (Nicolae Tonitza), sate ca Brebu, Turtucaia, Silistra, Padina, Văleni, Viforîta, Şopîrliţa, etc.

Cum sunt cotate, piaţa

Licitţiile din acest an demonstrează clar că pentru aceste opere de artă există atât o ofertă însemnată cât şi o cerere pe măsură, oglindită în procetul mare de opere propuse şi vândute, cât şi în preţurile de achiziţie, de cele mai multe ori situat peste evaluarea iniţială. La Licitaţia de Vară Artmark din data de 11 iunie, opera Interior de la Viforîta, semnat de Gheorghe Petraşcu a fost achiziţionat cu suma de 50 000 de euro iar lucrarea Iarna în satul bunicilor, realizată de Rudolf Schwaitzer-Cumpăna a fost cumpărată cu 3250 de euro deşi fusese evaluată la 700 – 1200 de euro.

La Licitaţia de Toamnă Artmark din 26 octombrie, prezenţa operelor având ca temă casa tradiţională a fost mult mai bogată.

Casa din Brebu, operă semnată de Ştefan Luchian, a fost achiziţionată contra sumei de 15 000 de euro,.

*Uliţă dobrogeană, Constantin Artachino*

Peisaj din Mangalia, în care apar mai multe case tradiţionale de aici, opera lui Nicolae Tonitza, a fost cumpărată cu 52 500 de euro. Desigur, lista merge mult mai departe: Peisaj de iarnă (cu case), lucrare Constantin Piliuţă, 4250 euro, Sfârşit de vară la Şopârliţa, Samuel Mutzner, 9000 euro (estimare 2500 – 3500 euro), Case turceşti la Turtucaia, Rudolf Schwaitzer-Cumpăna, 5 500 euro, Bordeie în Dobrogea, Rudolf Schwaitzer-Cumpăna, 2300 euro, Casa bunicilor, Dimitrie Mihăilescu, 1400 euro, Uliţă dobrogeană, Constantin Artachino , 2000 euro, Case la Silistra, desen, Gheorghe Petraşcu, 900 euro. Spre Dealul Alb, Balcic, Constantin Artachino, 2000 de euro.

Decoruri tradiţionale în opera lui Gheorghe Petraşcu

Tot la Licitaţia de Toamnă Artmark, opera lui Gheorghe Petraşcu, Natură statică cu vase şi albume de artă a fost achiziţionată cu una dintre cele mai mari sume: 80000 de euro. Nu este vorba de o casă tradiţională şi nici de un decor interior ţărănesc. Apare însă un element interesant în combinaţie cu celelalte elemente de decor, şi anume, un ştergar folosit deseori în casele românilor iar maestrul culorilor zugrăveşte în stilul său unic contrastul roşu şi negru.

Gheorghe Petraşcu este cel care prezintă cel mai puternic casele tradiţionale. În opera „Casă ţărănească”, şi nu numai, se remarcă bogăţia cromatică. Se renunţă la precizia desenului în favoarea culorii iar redarea este încărcată de o puternică emoţie.

*Interior la Viforîta, Gheorghe Petraşcu*

Tot de la Gheorghe Petraşcu avem şi interioare de case ţarăneşti, decoruri de interior, la fel de puternice, nostalgice şi pline de emoţii.

Detalii de arhitectură

Cum arată casele tradiţionale în aceste picturi? Artiştii reuşesc să surprindă alături de partea sentimentală şi detalii relevante de arhitectură. Prin varietatea lucrărilor se desprinde şi o anumită tipologie a caselor dar şi elemente de construcţie şi arhitectură comune.

Casele ţărăneşti sunt în general deschise şi primitoare, fără garduri şi porţi înalte care să le ascundă. Vara, florile din ceardac sau de pe prispă te îndeamnă să intri iar iarna, casele sunt pierdute în nămeţi.

Sunt construite cu materiale naturale, mult lemn şi nu sunt chiar solide (lut). În multe cazuri sunt văruite. Majoritatea sunt modeste şi mici dar în nici un caz triste. Nici bogate şi semeţe. Bănuieşti un interior restrâns dar cald, primitor şi cu multă intimitate. Ferestrele sunt mici, acoperişul înclinat ca să se scurgă apele. Cele olteneşti şi de la deal au baza mai înaltă. Cele transilvănene sunt şi ele mai înalte şi cu acoperişurile mai mari şi mai ţuguiate, influenţă germană. Să nu uităm că multe din peisaje arată case de acum un secol.

Casele mai “recente”, cum sunt cele din lucrările lui Piliuţă şi Băieşu sunt şi mai îndepărtate, învăluite parcă în ceaţa uitării. Oricum ar fi, artiştii au surprins casele în autenticitatea lor.

Astfel de case astăzi nu mai există decât în număr extrem de redus iar unele au fost transformate, renovate, nemiavând legătură cu cele originale. Altele noi, apărute în zonele rurale nu mai au nici ele vreo legătură cu casele tradiţionale. Desigur s-a schimbat şi stilul de viaţă.

Sunt extrem de puţini arhitecţi, cum este Alexandru Păun, de exemplu, care propun proiecte de casă în stil autentic tradiţional, păstrând elementele de arhitectură de valoare din casele ţărăneşti. Rămân drept moştenire şi amintire cele din Muzeul Satului şi splendidele tablouri realizate de artiştii români.