Călătorind prin țară am observat că în ultimii zece ani în multe orașe au fost realizate proiecte de revitalizare a vechilor arii arhitecturale din centru, zone care din diferite motive ajunseseră într-o stare de degradare avansată. În anii ’70, în unele reședințe de județ, clădirile vechi au fost pur și simplu demolate și înlocuite cu ansambluri arhitecturale care doreau să impună un alt model de urbanism. Case vechi foarte frumoase au fost ascunse după perdele de blocuri. Unele zone vechi au supraviețuit, chiar dacă au fost construite și acolo piețe urbane dominate de clădirea Consiliului Județean de Partid.
Așa s-a întâmplat în mai multe oraşe, cum este şi Brăilă. După anul 2000 a apărut o adevărată modă a amenajării unor zone cunoscute ca Centrul Vechi, zone de cafenele, restaurante, buticuri de artă, ceea ce a pus în evidență clădiri remarcabile sau cel puţin interesante, modă influențată şi de exemplele din Occident cu vechile centre ale oraşelor în care se regăseau clădiri încărcate de istorie şi poveşti.
Este de remarcat că, urmare a unui început de renovare din partea autorităţilor, în marea majoritate a cazurilor, centrele vechi au început să devină extrem de atractive pentru investitori iar apoi şi pentru turişti şi chiar localnici.
Oricum, mult mai atractive faţă de centrele noi, chiar dacă nu sunt îndeplinite totate obiectivele. Cazul Centrului Vechi din Bucureşti este unul dintre aceste cazuri, chiar dacă unele clădiri încă reprezintă un pericol de prăbuşire. Pentru exemplificare am ales astăzi Brăila.
“Acum oraşul pare adormit. Cred însă că are un potențial fantastic, cu Dunărea, Insula Mare, toată istoria multiculturală, un teatru foarte bun, cu stațiunea Lacu Sărat. Din păcate, foarte multe zone cu potențial superb sunt lăsate în paragină – de ex. zona Împăratul Traian și foarte multe case superbe din centrul vechi al orașului se dărâmă sau s-au dărâmat deja, cele care au fost refăcute au culori stridente și nu se încadrează în peisaj” spune sociologul Raluca Buzea despre oraşul Brăila.
Brăila, glorie şi decădere
Într-un capăt al ţării, pe malul Dunării, se află Brăila. Un oraș cu un destin tragic. Extrem de prosper în trecut, trece azi printr-o perioadă nefastă, dar continuă să atragă turiștii prin multele legende care îl învăluie. Una dintre ele este cea a celebrului răufăcător Terente, poreclit şi “Regele bălţilor”, despre care s-au scris la vremea respectivă numeroase poveşti romanţate: cuplul Terente şi Didina, un fel de Bonnie and Clide de România.
Surtă rememorare
Ocupată de turci în 1540 și transformată într-o cetate cu ziduri puternice, oraşul începe să domine comerțul de la gurile Dunării. Retrocedată României în 1829, în urma razboiului ruso-turc, Brăila începe să își trăiască perioada de glorie. Mihail Pavlovici Romanov, duce și general, fiul cel mic al țarului Pavel I, ajunge la Brăila ca șef al armatei ruse, când este eliberat orașul de turci, și este cel care cere transformarea geamiei în biserică ortodoxă. În 1830 devine porto-franco, sediu al mai multor consulate străine și agenții de navigație, bursă a comerțului european cu grâne. Aici se stabilea preţul grâului pentru întreaga ţară.
O consecință a intensificării activității comerciale este transformarea sa urbanistică. Zidurile fortificațiilor otomane sunt demolate. A scăpat o foarte mică porțiune din vechiul zid, fragment aflat în dreptul malului Dunării, spre port.
A mai rămas de asemenea, un beci boltit pe strada Citadelei (Cetății) nr 43; se zice ca ar fi servit pe vremea turcilor drept pulberărie. Astăzi adăpostește budane ale serviciului Vin-alcool. Se pare că în subteran există şi o reţea de catacombe care ar putea fi redate turismului dar din păcate nu s-a întreprins nimic în această direcţie.
Dorind să ștergă urmele stăpânirii turcești, autoritățile române sistematizează orașul. Astfel Brăila devine orașul românesc care are una dintre cele mai bune rețele urbane. Planul apaține baronului R. de Borroczyn. Principalele îmbunătățiri priveau cele două coborâșuri spre port, piața cea mare din mijlocul orașului, o nouă piață situată în apropiere de calea Silistrei Se conturează ceea ce azi cunoaștem ca Centrul Vechi sau Centrul istoric. Străzile orașului au fost construite circular, asemenea unui evantai, pornesc dintr-o parte a orașului de la Dunăre pentru a ajunge înapoi tot pe malul fluviului. Probabil de aici vine şi proverbiala zicală: “A nimerit orbul Brăila”.
Deși aparent avem de a face cu situații asemănătoare, structura urbană a Brăilei secolului al XIX-lea se modifică radical, influențele culturale sunt diferite de la epocă la epocă, influența turceasă și orientală este ștearsă și înlocuită de influența franceză și grecească, la care se adaugă stilul neo-românesc al perioadei interbelice.
Lifestyle brăilean
Brăila, oraş multietnic, cu mulţi greci şi turci, avea o viaţă tumultoasă, mai cu seamă că mulţi localnici aveau afaceri consistente. Aici erau mai multe pensioane decât în Capitală dar şi cele mai multe case de toleranţă (se pare că nu mai puţin de 156), ştiut fiind că acestea sunt mai numeroase în oraşele port. “La noi, la Brăila/ La tanti Elvira / Uşor se câştigă lira / Femeia munceşte / Bărbatul plăteşte / Ce bine-i la noi, la Brăila…”, sunt versurile unei cunoscute melodii interbelice.
Nicolae Carandino, ziarist, cronicar plastic, memorialist, omul care i-a fost aproape lui Iuliu Maniu în închisoarea de de la Sighet, actriţa Lilly Carandino, considerată – la vremea respectivă o adevărată Greta Garbo, Hariclea Darclée, divă cu succes internațional, prima Tosca din istorie, prietenă cu Verdi, Edward G. Robinson, cel mai renumit actor pentru roluri de gangster de la Hollywood, scriitorul Panait Istrati, marea actriţă Maria Filotti, baritonul Petre Ştefănescu Goangă, Ana Aslan, doamna tinereţe fără bătrâneţe, jazzmanul Johnny Răducanu sunt câteva nume din lista de personalităţi marcante pe care le-a dat oraşul de la gurile Dunării.
Pe lângă o serie de artiști, savanți și scriitori, se poate lăuda și cu un matematician și filozof: Anton Dumitriu. Iar lista poate continua cu Jean Moscopol, Ianis Xenakis, compozitor, arhitect şi matematician francez, sculptorul Nicăpetre, Nae Ionescu, scriitorul Mihail Sebastian, George Cavadia, pictorul Arthur Verona, Perpessicius şi chiar Moş Teacă.
Brăla la 1900 versus Brăila de azi
Mulţi localnici, fiind oameni cu stare, nu este de mirare că aceştia şi-au construit case bogate şi frumoase. Influenţele sunt numeroase, din Orient, balcani dar şi din Occident, stilul caselor este eclectic. Era deasemenea absolut firesc ca una dintre primele fabrici de șampanie să fie în acest oraş.
Vechiul centru al orașului este reprezentat de piața centrală (piața Traian- sec al XVIII-lea), strada Mihai Eminescu (o axă a orașului- sec al XIX-lea) și câteva străzi adiacente.
În acest perimetru se află principalele monumente istorice ale orașului: bisericile “Sfinții Mihail și Gavril” și “Buna Vestire”, Teatrul “Maria Filotti”, casele memoriale Perpessicius, “Panait Istrati”, “Petre Ștefănescu Goangă”, Centrul Cultural “Nicăpetre”, Muzeul Brăilei, Grădina Mare, strada principală “Mihai Eminescu”.
Piața Traian, inițial numită Sființii Mihai și Gavril, după biserica din apropiere, datează din 1833 și este inima orașului vechi. Din punct de vedere al schimbărilor de nume, acestea reprezintă istoria nescrisă a orașului. Repede, numele sfinților este înlocuit de cel de Piața Rally, după numele proprietarului Teatrului “Maria Filotti” de astăzi, apoi Piața Dumitru Ionescu, după numele unui primar al Brăilei, iar în anii comunismului a fost transformată în Piața V.I. Lenin. Recent a revenit la PiațaTraian.
În 1834, arhitectul orașului, Borrooczyn, lărgește mica grădină din jurul unei foste geamii, devenită biserică ortodoxă. Peisajul pieții se îmbogățește în 1906 cu grupul statuar Traian și cu fântâna proiectată în 1887 de inginerul M. Mironescu și instalată în piață în 1892. Aceasta este un obiect decorativ, în stil baroc, care are forma unei cupe etajate cu marginile spre exterior.
Orașul prosperă și devine atractiv, armatori greci și negustori români se instalează în oraș și își construiesc reședințe somputoase cum este și casa care adapăstește muzeul Nică Petre, casa Embiricos. Se construiesc hoteluri și cazinouri. La parterul Cazinoului își aveau sediul numeroase prăvălii, cea mai importantă fiind prima farmacie a orașului, farmacia “Hepites”.
Reabilitare arhitecturală – reabilitare functională
Amplul proces de reabilitare a început în 2007 și s-a finalizat în 2011. Măsurile administrației primarului Dragomir privind sancționarea celor care își lasă clădirile neîngrijite și supraimpozitarea lor cu 500%, dar și scutirea de la impozite pentru trei ani dacă își reabilitează imobilele, începe să dea rezultate.
Este de menţionat şi spectaculosul iluminat architectural al multor clădiri istorice., realizându-se o ambianţă nocturnă specială. Spre deosebire însă de succesul înregistrat de cafenelele și bistrourile din Centrul Vechi al altor oraşe, cum este Bucureştiul, Baia Mare, Oradea, Sibiu, Braşov şi altele, aici proiectul de reabilitare nu a avut, cel puțin până acum același succes. Dacă muzeul realizat de sculptorul Nicăpetre în frumoasa casă Embiricos este atractiv, adică un succes, cel puțin până în aprilie 2021, strada Mihai Emineascu, în trecut principala arteră comercială a orașului, nu părea să fie, deşi cele mai multe clădiri sunt din sec al XIX-lea şi au fost reabilitate.
Sâmbătă după amiază și duminică dimineața era aproape pustie. Deși unele clădiri au fost reabilitate, zona nu este foarte frecventată: magazine prăfuite și neatractive, doar două cel mult trei cafenele, nici acelea prea interesante. Oraşul pare că nu are viaţă. Impresionată de arhitectura clădirilor de la răscruce de secole m-am întrebat de ce ar poposi trecătorul turist pe strada principală a vechii Brăile și nu am gasit un raspuns pozitiv.
Un alt obiectiv important, Castelul de Apă, nu a fost nici el pus în valoare
Construit după proiectul inginerului Elie Radu, în cadrul lucrărilor edilitare „canalizare şi alimentare cu apă a oraşului Brăila”, Castelul de Apă a fost dat în exploatare în anul 1912. Grav avariată în timpul cutremurului din 1940, depășită din punct de vedere al tehnologiei, clădirea este transformată în pivniță de vinuri.
În 1980, Castelul de Apă este supus unor lucrări importante de intervenţie, fiind transformat în restaurant. Atunci a fost modificat subsolul şi a fost montată o platformă rotativă pe care a fost amenajat restaurantul.aflat la 30m înălțime ce oferea o vedere panoramică a Brăilei, Dunării, Galaţiului şi munţilor Dobrogei. O scară exterioară spectaculoasă permitea accesul la restaurant. Dintr-un articol din 11decembrie 2021, scris de Dumitru Mazilu aflăm că vechea clădire va fi renovată și transformată în observator astronomic.
Viața Brăilei a fost mereu legată de Dunăre. Dacă sâmbătă, orașul era pustiu, și pe strada Mihai Eminescu, axă a orașului se puteau vedea câțiva turiști rătăciți, faleza Dunării era plină de lume.
Și aici o priveliște tristă, vechea gară fluvială, construită în stil neoromânesc, cândva transformată în restaurant este părăsită, degradată și încuiată, deşi a fost martoră a gloriei orașului. Vechea bursă a cerealelor, o altă glorie a orașului, e o ruină, însă faleza e amenajată. Totuși fluviul îi atrage pe locuitorii orașului și pe turiști deopotrivă, ca un magnet.
Cândva un oraș prosper, azi, chiar dacă s-a încercat reabilitarea vechilor clădiri, Brăila pare un oraș părăsit, asemeni unei bătrâne doamne care a fost cândva o mare frumusețe.
Maria Alexe
Material realizat cu sprijinul lui Sergiu Mainea
1 thought on “Centre vechi în haine noi(II), Brăila”
Comments are closed.