Stiluri mai puţin cunoscute în arhitectura românească

Caracteristica principală arhitecturală şi urbanistică din ţară este reprezentată de diversitatea arhitecturală şi urbanistică, îmbinarea dintre diverse stiluri reprezentând un adevărat spectacol. Printre stilurile care se întâlnesc mai rar şi numai în anumite zone se regăsesc şi stilul maur precum şi cel reprezentând renaşterea italiană. Dacă cel din urmă se regăseşte în Transilvania la clădiri istorice cum sunt conacele sau palatele, stilul maur caracterizează câteva clădiri de reşedinţă aflate în capitală.

Existenţa acestor stiluri, mai puţin cunoscute în ţara noastră,  îmbogăţeşte varietatea şi accentuează mixul de stiluri ce imprimă originalitatea specială a peisajului urban autohton. Este de remarcat că acest eclectism se manifestă şi la nivelul clădirii, foarte rar putându-se vorbi despre case sau imobile având un stil pur ci mai degrabă regăsindu-se doar de elemente specifice unui anumit stil.

Oricum, astfel de proprietăţi (cu elemente de stil maur sau renaştere Italiană) bine restaurate şi având finisaje de lux şi dotări moderne, reprezintă investiţii solide şi extrem de valoroase.

Stilul maur

Stilul maur sau mudejar s-a dezvoltat între secolele XII și XVI, apărând şi ca o reacţie naţională împotriva stilurilor dezvoltate şi perfecţionate din apusul Europei, în special din Franţa, Germania şi Anglia. Dezvoltarea acestuia a fost favorizată şi de talentul şi îndemânarea arhitecţilor arabi şi evrei. Aceştia erau stabiliţi în peninsula iberică unde au influenţat substanţial arhitectura şi au introdus tehnica azulejos pentru ceramică. Constructorii care au pus în practică stilul mudejar sunt cunoscuţi ca mudejari sau mauri. Se poate afirma că arta mudejar este originală şi aparţine societăţii medievale spaniole în care convieţuiau creştini, musulmani şi evrei.

Arhitecţii de şcoală orientală s-au remarcat prin măiestria cu care utilizau lemnul, cărămida, ghipsul şi ceramica, materiale mai ieftine decât piatra folosită cu precădere în Occident, în special în Franţa. Arhitecţii şcoliţi la  instituţii de prestigiu la acea vreme din Orient au promovat, pentru a face economii, zidăria din cărămidă în loc de piatră, tavanul plat în loc de bolţi înalte. În final în peninsula iberică are loc o contopire între arta mudejar şi stilurile central europene. Durata mai scurtă a execuţiei construcţiilor în stil mudejar a constituit un progres tehnologic important faţă de vechile metode de lucru cu zidării de piatră, după proiecte moştenite din perioada romană.

În secolul XIX apare nostalgia reînvierii stilului mudejar, denumit acum neomudejar, aplicat pe structuri moderne.

Case maure în Bucureşti

În  Bucureşti  există  multe  exemple  de  construcţii  care  folosesc  elemente  specifice  maure mudejar, aplicate  pe  structuri moderne din  beton  armat. Apariţia acestui stil a îmbogăţit varietatea şi a accentuat mixul de stiluri ce imprimă originalitatea specială a peisajului urban bucureștean. Deasemenea reprezintă şi o valoare de patrimoniu însemnată. Una dintre clădirile emblematice ale capitalei, Palatul Elisabeta, prezintă o arhitectură cu un astfel de stil, fiind aleasă ca reşedinţă regală.

 Vila  din  cartierul Parcul Bonaparte (Dorobanţi)

Această construcţie constituie  exemplul  perfect  de  clădire de reşedinţă în stil neomudejar   aplicat  prin  elemente  de  décor  specific  montate  pe  o  structură  modernă  de  construcţie  cu  planşee  şi  buiandrugi  din  beton  armat.

La  exterior  se  remarcă  şiruri  de  arcade  în  ogivă,  din  caramidă,  asociate  cu  elemente  din  piatră  specifice  stilului  romanic.  Curtea  interioară  de  dimensiuni  reduse,  datorită  parcelei  de  teren  insuficientă, este  de  remarcat  prin  atmosfera  provocată  de  succesiunea  de  arce  ce  compun  un  portic  clasic.

 Pot fi remarcate  în  camera  de  zi  arcade  diferite,  în  semicerc  sau  frânte. Acestea sunt asociate  cu  o  coloană  zveltă   cu  capitel  romanic  dar  cu  decoraţie  aplicată  din  elemente  fine  specific  artei  orientale.  Pardosala  din  parchet  de  lemn  masiv, dispus  decorativ  se  asociază  cu  grinzi  din  lemn  masiv  prelucrat  pentru  stabilitate  dimensională. Este  pictat  cu  elemente  specifice  maure: solzi  de  peşte, arcade  oarbe, carouri,  romburi şi  cruci.  Spaleţii  golurilor  de  ferestre  şi  arcade  sunt  deasemenea  pictaţi  cu  elemente  din  repertoriul  stilului. Bucătăria  este  dotată  cu  mobilier  şi  utilaje  moderne  însă  în  alcătuire  şi  forme   inspirate  de  tradiţia  medievală.  Camera  cu  funcţia  birou  este  dotată  cu  mobiler  mai  puţin  legat  de  tradiţia  maură, fiind  inspirată  de  interioare  din  Europa  centrală.

Vila Gagel din Cotroceni

Un alt exemplu de casă în stil maur este vila Gagel din cartierul Cotroceni.  Binecunoscutul proprietar german de fabrici de pâine, şi-a construit la intersecţia str. Dr. Joseph Lister – Dr. Louis Pasteur, un mic palat în stilul mauro-florentino-veneţian. Acesta era la modă în anii ’30. În această casă a locuit în anii ’70 și marele artist Nicolae Herlea.

Este de remarcat că (la fel ca şi vila din Dorobanţi), aceste case în stil maur cu două etaje, spațioase, de cele mai multe ori cu o curte foarte mică, gardurile joase şi transparente permițând grădinilor de fațadă să participe la imaginea străzii, cu frumoși copaci bătrâni, sunt cele care dau acestor cartiere un caracter aparte și un liniștit aer burghez

Stilul renaşterii italiene

Arhitectura renascentistă este arhitectura perioadei de la începutul secolului al XV-lea până la începutul secolului al XVII-lea, în diferite regiuni ale Europei. Aici are loc o redefinire a interesului pentru cultura și civilizația greco-romană. Spiritul european se eliberează de obscuritatea  religioasă care caracteriza epoca medievală. Sunt reconsiderate pătratul și cercul pentru plan, cubul și cilindrul pentru edificii. Este căutată simplitatea, sunt folositeîn proporţii  diverse îmbunătăţiri, cum este secţiunea/numărul de aur.

Se pot deosebi două tendințe. Prima este caracterizată prin folosirea formelor de expresie ale antichității. Construcții clare și armonice,  coloane, pilaștrii, arcade, capiteluri, frontonul triunghiular, cupole, fațade concepute ținându-se seamă de simetrie și ordine.  A doua tendință, proprie mai ales țărilor nordice, îmbină elementele antice cu tradițiile stilului medieval. Predomină liniile verticale combinate cu ogivele gotice. Sunt adăugate ornamente și arabescuri (în Spania).

Conacul Apafi din Mălâncrav

Situat în micuţul şi liniştitul sat Mălâncrav Conacul Apafi se bucură de o arhitectură impresionantă.

Cu o istorie de câteva secole, în timpul cărora a suferit mai multe intervenţii şi renovări, conacul a fost recent restaurat în mod exemplar şi oferă servicii turistice speciale din anul 2007.  Arhitectul german Jan Hülsemann a readus clădirea la forma sa din sec.XVIII utilizând materiale şi tehnici tradiţionale.

Arhitectura impunătoare este specifică renaşterii italiene din secolele XV-XVI. Prezintă o structura principală cu coloane şi arcadă rotundă mare. Aceasta este continuată cu frontonul baroc simplificat precum şi cu “pinteni” neoclasici. Acoperişul este realizat în stilul tradiţional specific Europei Centrale. Aceasta înseamnă ţiglă ceramică tip solz cu pante pronunţate, lucarne şi ochiuri de geam. Podul înalt a permis amenajarea sa ulterioară tip mansardă. Ferestrele sunt din lemn cu obloane, accesoriile din fier forjat. Terasa din partea frontală prezintă dimensiuni mari cu mobilier din răchită împletită (foarte la modă astăzi) şi a fost  realizat local. Grădina de lângă construcţie este cu mobilier fin din fier forjat iar fântâna arteziană a fost păstrată în stare perfectă. Amenajarea actuală păstrează decorul nobiliar.Au fost adăugate funcţionalităţi la standardele moderne precum şi parcul. Acesta a fost reconstituit după fotografiile vechi şi oferind o şedere extrem de relaxantă.

Parterul se caracterizează printr-o mare fluiditate a spaţiilor, deschideri generoase între ele. Ambientarea presupune o combinare armonioasă a elementelor nobiliare – mobilier, înălţime încăperi, dimensiuni mari ale ferestrelor, tablouri, sculpturi, etc. cu natură (flori proaspete culese din grădina proprie), elemente tradiţionale realizate local (milieuri lasetă, obiecte ceramice, etc.).

Fundaţia Mihai Eminescu

Lucrările de renovare şi restaurare  au inceput in vara anului 2004. Au fost realizate de către o echipă de 20 muncitori din sat. Instruirea lor a fost făcută de catre Fundaţia Mihai Eminescu (proprietarul conacului), sub conducerea arhitectului Jan Hülsemann şi a meşterilor Fritz Klutsch şi Ernst Linzing.  Pentru exterior s-a lucrat doi ani de zile. S-a folosit cărămida lucrată după aceleaşi metode folosite de maghiari în secolul al XVII-lea. Uşile, ferestrele, tocurile geamurilor precum şi corpurile de bibliotecă au fost realizate la un mic atelier de tâmplărie şi mobilier din Gura Râului.

Interiorul a fost refăcut de la zero.  Designerul britanic David Mlinaric s-a ocupat cu amenajarea şi decorul de interior prin care a fost respectat acelaşi spirit. Pardoseala a fost făcută din cărămidă aparentă, lucrată manual la atelierele din satul Malâncrav.

În prezent Conacul Apafi aflat în proprietatea Fundaţiei Mihai Eminescu, oferă spre cazare 4 camere duble şi o camera single. Fiecare are baie proprie, o cameră de zi superb decorată, o bibliotecă mare bucătărie, două terase şi o gradină. Renumită este în fiecare an Sărbătoarea Mărului organizată în satul Mălâncrav în luna octombrie.