Casa monument istoric ce se află pe terenul de pe bd. Aviatorilor nr.8, cunoscută sub numele de Vila Oromolu, a fost construită în stil neobaroc, cu elemente rococo, în anii 1926-1927 pentru fostul guvernator al Băncii Naționale Mihai Oromolu.
Terenul de circa 4.500 mp fusese cumpărat de la Constantin Pastia (1883-1926). Acesta a fost doctor la Spitalul Colentina şi autor al unor importante studii despre bolile infecţioase.
Vila Oromolu
Planurile casei aparţin arhitectului profesor şi academician Petre Antonescu (1873-1965). Acesta a fost unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai şcolii de arhitectură românească din prima jumatate a secolului XX.
Printre cele mai cunoscute clădiri ale lui Petre Antonescu se numără Arcul de Triumf, Palatul Kretzulescu, Banca Marmorosch Blank, Primăria Capitalei, Institutul de Istorie ‘Nicolae Iorga’, Facultatea de Drept.
De la stilul neoromânesc al Primăriei Capitalei, la stilul de renaştere franceză al Palatului Kretzulescu, la stilul neobaroc al Casei Oromolu, parcursul operei lui Petre Antonescu este cel al arhitecturii bucureştene de la începutul secolului XX, în permanentă căutare de noi modele, dar puternic influenţată de arhitectura franceză.
O istorie controversată
Casa Oromolu a fost naţionalizată şi apoi retrocedată moştenitorilor de drept în anul 1994 printr-o hotărâre judecătorească de restituire definitivă şi irevocabilă. De atunci, diverşi investitori imobiliari au pus ochii pe terenul pe care se afla valoroasa clădire istorică. Aceştia intenţionau să o demoleze şi să construiască un turn de 30 de etaje, iniţial, apoi o clădire de 45 metri înălțime.
Restituirea efectivă s-a produs abia în anul 2004, deşi cu un an înainte fusese respinsă intabularea dreptului de proprietate. În 2009 vila a fost avariată puternic de un incendiu. După mai multe vânzări, revânzări şi ipotecări, în cele din urmă, grupul NEPI a ales să realizeze un proiect în acord cu frumoasele şi elegantele clădiri din zonă, în marea majoritate realizate în perioada interbelică.
O construcţie monumentală şi o restaurare de valoare
Clădirea se remarcă prin volumetrie simplă, bine proporționată, în stilul care caracterizează prima perioadă a creației arhitectului Petre Antonescu, inspirată de neoclasicism. Acest stil fusese exersat în studiile sale la Paris, sub îndrumarea profesorului său, celebrul architect Julien Guadet.
Pe volumul riguros adaptat cerințelor de rezistenţă, la construcţia vilei au fost inserate elemente de baroc și accente de stil rococo, probabil sugerate de beneficiar. Ansamblul este totuși dominat de neoclasic. Inspirația de la sursa antică greco-romana este filtrată de marele architect, care nu copiază, ci interpretează principii și detalii
Discernământul de a nu copia automat antichitatea este azi scos în evidenţă și de profesorul dr. Henry Mavrodin, continuatorul operei lui Corneliu Baba, care demonstrează în lucrările sale că în epoca antică se produceau și multe lucrări de slabă calitate, adevărate kitschuri, pe care azi trebuie să le privim cu un ochi critic. Julien Guadet condamnă subordonarea arhitecturii arheologiei pure. El pune bazele arhitecturii determinate de tradiţie şi context geografic, inoculând studenţilor printre care și Petre Antonecu, germenii doctrinelor arhitecturii regionalist naţionale.
Decorația discretă a arcadelor, aticul moderat ornamentat și decroşurile de zidărie la colţurile volumului principal ne arată intenția de baroc. Însă volumetria riguroasă, verticalitatea suprapunerii golurilor, logica proporţionării maselor de zidărie, ne indică totuși amprenta de neoclasic.
Planul construcției este bazat pe ideea grupării camerelor principale în jurul unui hol central. Această idée repetă planimetric tipul de locuinţă specific nevoilor epocii.
Interiorul este riguros neoclasic și doar câteva accente deasupra intrării principale ne sugerează elemente de rococo.
Copertina metalică amplasată deasupra intrării principale ne duce cu gândul la intenția de rococo. Este însă mai mult influențată de stilul nou la acea vreme, Art Nouveaux sau Jugendstil, stil în care și arhitectul Petre Antonescu a oferit lucrări valoroase.
Remarcabilă este restaurarea și extinderea construcției inițiale cu un volum adaptat nevoilor contemporane, extins către spatele parcelei de teren, volum neutru formal, cu accente dominant orizontale dar care pun în valoare ca pe o bijuterie, monumentul desenat de arhitectul Petre Antonsecu, azi perfect integrat peisajului urban.
Proiectul Qreator by Iqos: Concept store în design contemporan
Pentru această casă istorică a fost creat si implementat un proiect extrem de original, Qreator by Iqos. Este un concept inedit care îmbină tehnologia cu natura, elementele de amenajare fiind în concordanţă cu produsul oferit de IQOS. Designul propus este menit să reflecte conceptul produsului în jurul căruia se dezvoltă activităţile găzduite în vila care a fost astfel reamenajată în stil ultramodern de design contemporan de către StudioInsign. Spațiul a fost conceput pentru a servi comunităţii oamenilor creativi. Acesta cuprinde mai multe camere, decorate tematic, produsele folosite (proiectate de designeri celebri) fiind din portofoliul Noblesse Interiors.
Conceptul reuneşte trei elemente diferite: natura, tehnologia, design-ul (fluid şi organic). Proiectul de amenajare a spațiului se bazează pe o simbioza armonioasă între tehnologie şi natură. Utilizatorul poate astfel accesa un spaţiu prietenos, confortabil şi empatic.
Concept Store-ul IQOS conține forme şi structuri dinamice, organice. Acestea au ca scop crearea unei multitudini de experienţe multisenzoriale. Ele invită utilizatorii să descopere, să atingă, să exploreze un nou univers.
Designul de interior
Natura apare des în amenajare prin “pereți verzi” și plante exotice. Deasemenea în cadrul mobilierului. În blatul meselor de prezentare sunt inserate elemente vegetale (frunze de tutun în forma lor naturală, mușchi, coajă de copac, etc.). Formele organice şi fluide ale mobilierului din Tobacco Room, reprezentat atât prin mesele de prezentare cât şi de setul de canapele denumit “Saruyama Island” creat de faimosul designer Toshiyuki Kita, îmbină stilul clasic cu cel contemporan, creând o simbioza între nou şi vechi.
În Hub Room, scaunele create de designerul Stefano Sandonà cât şi canapeaua ce aparţine designerul Massimo Iosa Ghini, au fost atent alese pentru liniile curbe ce amintesc şi ele de cadrul natural. Barul, ca piesă unică de mobilier, a fost special creat de echipa Studio Insign pentru Philip Morris şi Qreator. Au fost îmbinate diferite materiale şi tehnologii de producţie. Compunerea s-a realizat dintr-o tejghea organică din corian şi o bază din lemn.
Corpurile de iluminat de deasupra barului fac parte din colecţia Rituals. Aceasta a fost creată de designarii Ludovica şi Roberto Palomba. Sunt inspirate de lămpile tradiţionale orientale, fiind realizate din sticlă cu o tehnică artizanală. În acelaşi timp, elementul definitoriu al spaţiului Sales Room îl reprezintă canapeaua, creaţie a renumitului designer Karim Rashid.
Camerele de la etaj au fost amenajate astfel încât să deservească diverse hobby-uri precum: muzica, filmul, pictura, dansul, fotografia, make-up-ul. Scaunele utilizate în Camera Muzicii au fost create de designerul Stefano Sandonà. Acestea reprezintă o reinterpretare neoclasică a unor scaune tradiţionale.
Pentru iubitorii de film au fost propuse în Camera Filmului şi a Dansului fotolii pliabile din polipropilenă sustenabilă. Sunt realizate de designerul Douwe Jacobs care a luat premiul pentru cel mai bun produs olandez.
Designul zonei de Relax a fost conceput astfel încât să inducă vizitatorului o atmosferă relaxantă. În acelaşi timp, canapeaua centrală, creaţie a designerului Ron Arad, are un sistem de balansare integrat. Astfel se îmbină perfect cu funcţiunea acestei camera. Fotoliile, cu un design ce permite legănarea lor, sunt o creaţie Stine Engelbrechtsen iar biblioteca modulară aparţine designerului Stefano Giovannoni.
Pentru a crea o atmosferă prietenoasă, confortabilă, pe casa scării a fost amplasat scaunul Spoon, creaţie a designerului Thomas Heatherwick. Designul acestuia permite atât o scurtă staţionare a vizitatorului, cât şi o unealtă recreativă, datorită posibilităţii de rotaţie în plan a acestuia.
Consultant ştiinţific: Horia Constantinescu Strihan
Foto: Ion Diamandi