Ca şi construcţie, palatal are o suprafață de 1.500 mp şi este compus din trei corpuri, cu două etaje, existând și o curte interioară, A fost construit în perioada 1895 – 1902 și este situat în centrul Bucureştiului, pe strada C.A. Rosetti, în vecinătatea unor importante repere culturale bucureștene.
La momentul cumpărării terenului pe care se va construi palatul, în anul 1988, în acest loc de centru al Bucureştiului, erau puţine clădiri în vecinătate: casa lui Theodor Aman, Fundaţia Carol I, Ateneul Român şi Biserica Creţulescu. În rest terenuri goale.
Povestea palatului
Palatul a fost proiectat de către arhitectul de origine franceză Jules Berthet, la inițiativa lui Nicolae Cesianu, un celebru şi de succes avocat al vremii din Oltenia, devenit apoi deputat, descendent din familia haiducului Iancu Jianu. Arhitectul francez proiectase în prealabil, în 1884, Palatul Ghika-Grădişteanu tot în stil renascentist.
Desigur, povestea palatului este lungă şi ea se caracterizează, ca mai multe imobile nobiliare din România, prin grandoare, decădere în timpul comunismului şi din nou grandoare în ultimii ani. În jurul anului 1895, Nicolae Cesianu se hotăraște să-și etaleze bogăția în plin centrul Bucurestiului, ca dovadă a succesului de care se bucura la acel timp.
Se spune că, timp de doi ani, a căutat un arhitect capabil să îi realizeze planurile unei case pe care, fără a greși sau a se face de poveste, îi vă putea spune și “palat”. Cum concurenţa la etalarea bogăției era acerbă și în acele timpuri, Nicolae Cesianu l-a ales pe celebrul arhitect francez Jules Berthet. Una din fiicele lui Cesianu s-a căsătorit cu Alexandru Racoviță (şi el descendent din familie de domnitori), fapt care a dus la numele dublu al palatului, Cesianu Racoviţă. După căsătorie, cuplul a făcut un voyage de nuntă în ţările din Vestul Europei şi s-a întors de acolo cu numeroase idei privind stilul de viaţă şi locuinţele nobiliare pe care a dorit să le aplice şi la noi.
Mihai Stompff, consilier Artmark, care cunoaşte bine arhitectura şi istoria Palatului Cesianu, povesteşte că proprietarul i-a spus arhitectului că vrea o casă mai frumoasă decât cea a familiei regale care era în apropiere, care să fie la înălţimea clădirilor nobiliare din Paris. “Dar ştiţi că aşa ceva vă va costa?”, a spus arhitectul. “Dar cine a întrebat cât costă?” a răspuns Cesianu. Jules Berthet i-a desenat un imobil somptuos, într-un stil neoclasic renascentist, menit parca special să satisfacă atât nevoia de opulenţă. Şi într-adevăr, avocatul a acceptat toate materialele, finisajele şi decoraţiunile, toate venite din Occident. Se pare că şi mâna de lucru era adusă tot din afară.
În această perioadă a domniei lui Carol I, în București s-au construit o mulțime de palate cu stiluri diferite, în diverse stiluri istorice sau combinate. Aristocrația bucureșteană a preluat stilul neoclasic şi Beaux Arts care se regăseşte şi în cazul Palatului Cesianu-Racoviţă. Stilul de viaţă era după modelul societății burgheze vieneze sau pariziene, aici organizându-se dineuri şi baluri cu invitați în ținute de gala. În ceea ce priveşte Palatul Cesianu-Racoviţă, aici erau organizate în plus şi seri culturale precum şi întâlniri ale oamenilor de afaceri şi din sfera politică.
Din păcate, familia a părăsit casa în anul 1908 pentru altă locuinţă iar Palatul Cesianu-Racoviţă a fost închiriat. A fost locuit de-a lungul timpului de numeroase instituţii, a fost garnizoană sovietică în Primul Război Mondial apoi garnizoană germană. În perioada de după război, când palatul a trecut în proprietatea statului, administratorii comunişti nu prea ştiau ce să facă cu palatele. Fiind în centru, s-au gândit ca în clădire să funcţioneze o unitate OCL Alimentara, care asigura şi comenzi. Aici a luat naştere Comaliment în anul 1972. Desigur că ce putea fi mai adecvat într-un palat şi în elegantul décor baroc cu picturi decât vânzarea de pâine şi salam. Mihai Stomff spune că la subsol a fost chiar şi o măcelărie şi puteţi să vă imaginaţi cum se tranşau porci şi vaci la palat. Situaţia s-a prelungit şi într-un fel şi după Revoluţie, Palatul Cesianu-Racoviţă fiind deținut de firma Comaliment. Omul de afaceri Gabriel Popoviciu a devenit proprietarul firmei care deţinea toate unităţile alimentara şi iată cum poţi dobândi un superb palat în centrul capitalei dintr-un singur condei.
Începând din mai 2011 Palatul Cesianu-Racoviţă este sediul Casei de Licitații Artmark şi al ArtSociety. Aici sunt expuse lucrări de artă şi decoraţiuni şi tot aici are loc licitarea acestora, palatul oferind un decor adecvat pentru astfel de activităţi
Construcţie, arhitectură, design
La intrare, două statui impunătoare străjuiesc aleea principala. Holul este, “îmbrăcat” în lemn și oglinzi. Scara monumentală este prevăzută cu două rampe şi duce la intrarea de la etajul I, numită de italieni “piano mobile”.
Stilul construcției este renascentist, Beaux Arts apărut în Franţa în epoca lui Napoleon al III-lea. Întâlnim la interior toate elementele de décor ale acestui stil: fresce, tapiserii, picturi murale, coloane, personaje din ipsos şi marmură, statuete, plafoane casetate, vitralii, lambriuri şi boiserii, candelabre, mozaicuri, covoare manuale, etc.
Etajul, un adevărat regal al designului, este destinat încăperilor de paradă, unui birou și a două saloane mari: Salonul Roșu și Salonul Spaniol. Fiecare încăpere este decorată în alt stil, după modelul ţărilor vizitate de familie şi decoraţiuni şi accesorii provenind tot din aceste ţări.
Astfel întâlnim salonul francez cu tapiţerii, mobilier Empire şi porţelanuri de Sevres, cel austriac, salonul maur cu covoare orientale, salonul spaniol cu mobilier tapiţat cu piele de Cordoba.
Pereții salonului central sunt decorați cu picturi în ulei, precum și cu stucaturi de mare fineţe. Între arcade te întâmpină trei compoziții de dimensiuni impresionante în stilul artistului francez Francois Boucher, înfățișând scene şi aspecte din viaţa nobilimii, desfășurate în cadrul unor peisaje romantice, fiind atribuite unui pictor german familiarizat cu arta franceză.
Un detaliu important al construcţiei este luminatorul situat în partea centrală şi care asigură lumina interioară pe toată înălţimea decorului, fiind în acelaşi timp şi foarte bine încadrat în conceptul architectural al palatului. De altfel, aşa cum spune Mihai Stomff, la începutul secolului trecut, Palatul Cesianu-Racoviţă se remarca şi prin dotările tehnologice care asigurau locatarilor un stil de viaţă occidental: iluminat electric, apă curentă şi centrală proprie de încălzire.
Foto: Paula Craioveanu, Ion Diamandi